Duh hamletian peste putreda R. M.: a fi ori a nu fi, alegerilor anticipate
Bătaia cea mare în mica politică moldovenească se duce azi în jurul acestei dileme hamletiene: să fie ori să nu fie organizate alegeri parlamentare anticipate în perioada imediat următoare. Din curtea partidelor care au cochetat cu ideea, dilema a ajuns să se răspândească pe domeniile mult mai largi ale instituțiilor statului.
Președinția, care este principalul promotor al ideii, a exersat învestirea în doi timpi a unui Guvern plenipotențiar, a forțat Parlamentul să se descopere în două mișcări drept o structură reacționară, opusă tentativei de înnoire a clasei politice și a adus ideea la un pas de a fi transformată în sarcină bună de îndeplinit. În acest scop, Președinția a și sesizat Curtea Constituțională, iar o decizie favorabilă va fi urmată imediat de un decret privitor la dizolvarea Parlamentului actual și numirea datei alegerilor generale anticipate.
Parlamentul dominat de o majoritate pe ici pe colo formalizată este principalul oponent al ideii. El încearcă să se apere și este gata, în joc combinativ cu Guvernul pe care îl controlează politic, să blocheze posibilitatea desfășurării anticipatelor prin instituirea, în calitate de forță majoră și ultim bastion, a stării de urgență. Iată că pandemia care nu a fost o problemă în desfășurarea campaniei președintelui de atunci, Dodon, în alegerile prezidențiale din anul trecut, devine anul acesta motiv întru blocarea alegerilor parlamentare în anul acesta.
După o întâlnire pe scurtimea de partid a președintei socialiste a Parlamentului, Greceanîi, cu prim-ministrul interimar, Ciocoi, Guvernul a și articulat aseară un demers către legislativ ca acesta să instituie câte se poate de repede (înaintea unei decizii a CC) starea de urgență. Pe aceeași scurtime, Biroul Permanent al Parlamentului a și decis convocarea de urgență azi, 31 martie, ora 14.00, a plenului. Cum va proceda Parlamentul este ușor previzibil în timp ce atât alianța Dodon-Șor-Plahoptniuc, cât și eșuatele grupări conduse de Filip și Candu, dar și PPDA din fostul Bloc ACUM, nu privesc anticipatele cu ochi buni. Dodon – pentru că ele sunt un pas nou și esențial în declanșarea căderii libere a construcției lui politice întreținute din scheme de furt și de finanțare ilegală rusească; Șor – pentru că ele ar putea însemna dispariția partidului său din politica autohtonă unde a fost băgat contra-plată de Plahotniuc; Filip și Candu – pentru că alegerile noi se prevăd a fi un filtru de blocare a gunoaielor care au poluat ani la rând organismul statului; Năstase – pentru că lupta lui acerbă pentru cauza personală l-a îndepărtat atât de mult de foștii aliați, încât efectul de frecuș al acestui exercițiu necalculat i-a evaporat simțitor electoratul.
Curioasă este evoluția de la idee la faptă a anticipatelor. Înainte de a ajunge piatră de hotar și casus belli (motiv de război) în relația dintre partidele parlamentare, ideea inițierii lor cât mai urgente a fost fluturată cu vehemență comico-ridicolă de toate dintre ele la momentul când Plahotniuc și-a luat rândeaua și a dat bir cu fugiții în iunie 2019. Cel mai avan dintre toți se arăta Dodon. La acea vreme, planul cu care această slugă ungea inima patronilor lui de la Kremlin era că va ajunge să câștige fără probleme alegerile prezidențiale în noiembrie 2020 și, imediat, adică prin luna mai-iunie 2021, se va avânta vijelios în niște alegeri parlamentare anticipate, pe care plănuia să le câștige cu un scor mai dihai ca cel al lui Voronin, obținut în 2001. Toate vrăjitoarele lumii lui înguste, inclusiv bătrâna de la Etulia, dar și mult frecventabila rezidența de spionaj rusă de pe Muntele Atos îi preziceau asta. Dodon se și vedea un nou Plahotniuc al Republicii Moldova, unul cu funcție supremă în stat, sprijinitorul sârguincios al lui Putin în opera acestuia de reconstrucție a unei noi URSS. De la Prut la Vladivostok (ori poate insulele Kurile) se întindea țara din mintea lui tulburată de lăcomia de mărire. Alegătorii au decis altfel. Din noiembrie 2020 Dodon și toată camarila lui au fost puși pe o pantă abruptă a căderii, iar alegerile anticipate din anul acesta nu au altă menire decât să confirme tendința. Cioturile de care se mai anină disperat – Parlamentul ori Guvernul pe care le mai controlează – în speranța popririi acestui proces nestăvilit se vor rupe rând pe rând, pentru că sunt putrede, ca și întreaga lui impostură politică.
Valeriu Saharneanu
31 martie 2021
Leave a Comment
(0 Comments)