Drumul spre Vilnius, presărat cu deziluzii, bucurii, adversități și lacrimi

   Vilnius, poarta orașului vechi

Considerente, 18 noiembrie 2013

     Toate stările, în diversele lor nuanțe și manifestări, le-am avut cu prisosință săptămâna trecută. Deziluzia a venit din partea Ucrainei. Vecinii noștri, pe care până mai ieri îi admiram deschis, iar pe ascuns îi invidiam sănătos pentru intransigența și caracterul manifestate în croirea drumului spre Europa în pofida uneltirilor Kremlinului, iată că au capotat în fața acestor urzeli. Motivul de suprafață – lipsa de consens politic în interior necesar să înlăture din cale buturuga mică – eliberarea din detenție a ex-premierului Timoșenko. În fapt, însă, lucrurile sunt mult mai complicate și mai toate țin de relația cu vecinul ei din est. Putin a pus în aplicare toate capacitățile de înrâurire asupra Kievului, inclusiv șantajul personal împotriva președintelui Ianukovici, amenințarea la integritatea teritorială a Ucrainei, blocarea mărfurilor ucrainene și un șir de alte, multe și diverse, pârghii politice, economice și speciale.

     Ucraina pentru Rusia este chezășia planurilor sale ambițioase de restituire a unui pol de putere de referință pe glob. Acest pol a fost închipuit în proiectul Uniunii Eurasiatice al lui Putin, proiect vag, sumbru și periculos din câte se arată chiar din faza de proiect, dacă avem în vedere metodele care le aplică Moscova pentru a atrage în el componente din rândul statelor fostului spațiu sovietic. În lipsa clarității lui, a unor elemente cât de mici atractive, statele forțate să adere la proiect nu văd altceva în el decât o clonă a defunctei Uniuni Sovietice, în care Rusia își va aroga din nou rolul de națiune – hegemon: dominantă, asimilatoare, imperativă și imperială, așa, cum altfel ea nu poate fi. Fără Ucraina, Rusia riscă să se transforme întro forță regională mediocră, așa, precum este ea astăzi. În lipsa unui potențial demografic și a unor capacități de modernizare tehnologică, Rusia tinde să se contopească în oceanul asiatic cu tot cu regiunile sale europene. Nu doar politic, etnic și confesional, ci și economic. Conform ultimului raport al băncii investiționale Credit Suisse, de exemplu, astăzi aproape 34 la sută din toate bogățiile Rusiei se află în mâna a 110 oameni. Analiștii internaționali găsesc această situație extrem de periculoasă care dovedește că astăzi Rusia este condusă de câțiva nababi. Despre care democrație poate fi vorba, se întreabă ei.

La rândul ei, Ucraina a căpătat în 1991 o șansă istorică nemaipomenită de a se afirma ca un stat național independent populat de o națiune ucraineană consolidată. Moștenirea căpătată de la Uniunea Sovietică este cea mai bogată din punct de vedere teritorial, iar aderarea la Uniunea Europeană o poate transforma întro putere economică reală pe această piață și în lume. Renunțarea la proiectul european, oricare ar fi motivul, înseamnă transformarea Ucrainei întro anexă a Rusiei, întro colonie a ei jalnică, ea fiind nevoită să repete pe spirală, desigur pe altă treaptă istorică și în alte condiții, dar, în fond, cu același rezultat,  experiența trăită între anii 1918 și 1991. Poate că nu, dacă azi, 19 noiembrie, în cel de-al doisprezecelea ceas, ori Parlamentului, ori Președintelui Ucrainei li se va arăta că țin o pasăre măiastră în mână și sunt ademeniți să o schimbe pe o cioară din par. Poate reușește să-i convingă pe politicieni Ștefan Fule, comisarul european pentru extindere care este așteptat azi la Kiev întro vizită-fulger.

Noi, cei din Republica Moldova, trăim cu multă și sinceră participare drama Ucrainei, care, iată, era cu un pas înaintea noastră pregătită să semneze documentele de Asociere cu Uniunea Europeană și din lipsa de coeziune, de curaj, ori din lașitatea clasei politice este sortită să rateze o șansă istorică de mărime epocală. Ne gândim cu tristețe și la populația românească din teritoriile anexate cu forța de Uniunea Sovietică și revenite Ucrainei după destrămarea ei, care riscă să dispară ca entitate în condițiile când regulile comunității europene de respectare a drepturilor minorităților vor fi înlocuite în continuare cu politici dure de asimilare, aplicate deja cu asprime de la 1991 încoace.

Se pare că în Republica Moldova clasa politică de la guvernare a însușit lecția istoriei și este decisă să nu repete greșeala comisă de precedenții perioadei 1999-2005, când integrarea europeană a fost mai întâi sabotată criminal, iar mai apoi simulată cu nerușinare. Ea și-a făcut cu sârguință temele la obiectul integrării și rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Vineri, în timp ce Ucraina își trăia drama la ea acasă, Republica Moldova a fost onorată la Bruxelles cu cele mai înalte aprecieri întrun raport privind realizarea angajamentelor din Planul de acțiuni pentru liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii noștri, iar președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, în prezența celor doi premieri români Iurie Leancă și Victor Ponta, a anunțat, că imediat după parafarea ce va avea loc la Vilnius, Comisia Europeană va recomanda Parlamentului European și Consiliului UE să ia o decizie în vederea ridicării obligativității vizelor pentru cetățenii moldoveni.

A fost un prilej de mare bucurie și un moment de triumf al echipei aflate la guvernare. Nu este o exagerare. Iată  și un prim mare rezultat al Guvernării democratice de după 2009, un câștig real și pragmatic în urma eforturilor depuse pe plan politic extern, dar și în interior, al Coaliției Pro – Europene. Cu acest prilej nu pot să nu subliniez încă o dată dreapta ispravă făcută în primăvară de către deputații și a întreaga echipă a liberalilor reformatori atunci când au rupt lanțul instabilității politice ce risca să stranguleze viitorul european al Republicii Moldova. Oricât de multe și oricât de răutăcioase au fost atacurile la adresa lor în perioada care a urmat și mai urmează până azi, un lucru este clar și doveditor: ei au acționat din considerentul major al mandatului lor suveran și nu au permis unor rătăciți în politică să își trădeze alegătorii, pe cei care i-au ales în parlament ca să apere și să promoveze interesul național. O spun nu pentru lauri, o spun pentru un îndemn la judecată cu dreptate. O spun și în perspectiva unor viitoare scrutine, ca alegătorii să înceteze să mai voteze lideri politici mumificați, postați în fruntea unor partide butaforice și incapabili să distingă interesul național sau public de interesul și ambițiile personale.

Odată cu apropierea de cota geopolitică Vilnius devin tot mai pronunțate adversitățile forțelor ce se opun acestui proces. Partidul Comuniștilor atacă deschis în parlament orice proiect menit să pregătească Republica Moldova pentru integrarea europeană. Rusia contează mult pe acest partid, care reprezintă prima linie a coloanei sale a cincea în Republica Moldova. Ceea ce se cere de la comuniști este să destabilizeze situația politică. Asemenea tentativă a avut loc vineri la Comrat, unde deputați comuniști deplasați acolo, în colaborare cu cei rămași în parlament, au încercat să organizeze manifestații stradale pe marginea crizei politice prefigurate la nivel local. Nu le-a reușit dar asta nu înseamnă că nu vor încerca și alte acțiuni. Una din ele este prevăzută pentru sâmbătă, ca replică la adunarea populară din 3 noiembrie convocată de Coaliția Pro – Europeană de guvernare.

Multă zarvă au ridicat comuniștii și la dezbaterea pachetului de proiecte referitoare la asanarea situației în sistemul judecătoresc, combaterea corupției în acest sistem deosebit de important. Speculațiile au curs gârlă mai cu seamă la proiectul ce prevede ridicarea salariilor judecătorilor. Pe fundalul salariilor mici ale celorlalte categorii de bugetari, prevederea nu face decât să irite și să nemulțumească mii de angajați și pensionari care abia fac față cerințelor vieții cu remunerarea pe care o au. Unii dintre ei chiar au plâns de propriul necaz la auzul sumelor pe care urmează să le ridice magistrații. Le înțelegem necazul, le cunoaștem nevoile, dar altă cale nu există pentru a scoate sistemul judecătoresc din mlaștina corupției în care l-a băgat regimul comunist al lui Voronin. Salariile nu sunt pentru cei corupți din sistem, ele sunt prevăzute pentru oameni noi, cei care urmează să asigure funcționalitatea statului de drept. Fără acest efort, fără a restabili dreptatea, nu este posibilă dezvoltarea și nu se va putea ajunge la situația ridicării până la nivelul decenței a salariilor tuturor lucrătorilor.

Iar magistraților trebuie să le-o spunem în față: stimați judecători, trebuie să știți că salariile mari pe care urmează să le primiți sunt rupte de la gura a zeci de mii de lucrători și a familiilor lor, a zeci de mii de pensionari care leagă zilnic tei de curmei pentru a supraviețui. Este un sacrificiu general făcut în numele dreptății. Rupeți cercul vicios al corupției, scoateți nedreptatea din sălile de judecată, faceți ca cetățeanul să recapete încrederea în justiția din Republica Moldova și el vă va răsplăti înzecit. Nu uitați, cei mulți și necăjiți sunt bunicii, părinții, frații și surorile noastre, ale voastre inclusiv. Dați-le și lor șansă să se bucure de viață. Faceți dreptate, căci dreptatea e de la Dumnezeu.

Pentru radio Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu,

Partidul Liberal Reformator

Lasă un răspuns