Două Lebede Negre i s-au arătat în martie lui Putin, una venind de  la Londra și alta de la Kemerovo

Parcă ar fi trebuit să scriu altceva în această zi, să aleg o tema mai de acasă, una mai aproape de realitatea cotidianului nostru atât de halucinant și de contradictoriu. Ar fi trebuit, dar nu pot, pentru că nu am cum să trec cu vederea întâmplarea tragică din Rusia. Duminică acolo, în câteva minute, un centru de comerț și distracții s-a transformat în crematoriu de iad, iar Rusia lui Putin din pretinsă mare putere într-o țară de nimic, neputincioasă și muribundă. Este cea dea doua, dar cea mai oribilă și sălbatecă Lebădă Neagră apărută în doar o lună de zile în calea președintelui triplu reales al Rusiei.

De unde se ia și ce semnifică așa numita Lebădă Neagră

Ce vrem să spunem cu această Lebăda Neagră și ce caută ea în logica descrierilor noastre? Simplu. Este o născocire a unui american-libian, Nassim Nicholas Taleb, filosof și specialist în analiza crizelor. Literatura de specialitate ne lămurește că teoria evenimentelor de tip Lebăda Neagră e o metaforă folosită pentru descrierea unui eveniment neașteptat, ce are un impact major, si care, după apariția sa, este raționalizat retrospectiv. Ziarul Financial Times zice mai pe înțelese că toate lumea subestimează importanța evenimentelor puțin probabile în anticiparea viitorului, iar Taleb numește aceste evenimente „lebede negre” pentru că sunt de neimaginat până în momentul când ele ni se înfățișează. Cum stă asta și ce legătura are teoria lui Taleb cu Putin și Rusia lui? Una directă, am spune noi, și doveditoare până în cele mai mici nuanțe. Ori, își putea cineva dintre marii specialiști în tehnologii politice care consultă Kremlinul că săptămâna triumfului și a euforiei bine planificate și mult regizate de după alegeri se va termina cu…

Crematoriul de ars copii vii de la Kemerovo?

Miercuri, în Rusia a fost doliu național. Duminică seara, însă, în timp ce la Kemerovo, deja de câteva ore (diferența dintre Kemerovo și Moscova este de 3 ore), 76 de oameni între care mulți, foarte mulți copii (cifra inițială de 41 de copii arși a fost modificată ulterior în 27) ardeau de vii și se transformau în scrum, televiziunile oficiale se sufocau în călduri de cu totul alt ordin. Moscova celebra sfârșitul primei săptămâni de după victoria demonstrativă a lui Putin în alegerile prezidențiale și propagandiștii îi făceau triumfător bilanțul. Niciuna nu și-a întrerupt emisiunile ca să relateze despre tragedia de la Kemerovo. Nu era loc de știri de acest gen prost, căci subiectul „scorului istoric”, „fără precedent”, al lui Putin trebuia dus, conform scenariului, până la capăt. Alegerile au ieșit ca la carte, iar televiziunile aveau în acea seară misiunea să bată cuiul cât mai adânc în capul rusului patriot, pe de o parte, și a americanului, dușman, pe de alta, că o majoritate absolută a poporului își iubește liderul, stă așezat beton masiv la picioarele și în jurul lui Putin,  conducătorul puternic și inamovibil, unicul în stare să impună lumii măreția Rusiei și să dea ripostă liberalismului nesuferit occidental care visează să le îngenuncheze mândra lor patrie.

Noaptea care a urmat la Kemerovo a fost de coșmar: multe familii nu-și mai aveau copiii în culcușuri, lipseau soți și soții, bunicuțe și bunei, iar în unele familii părinții și copiii lipseau dimpreună. Dâra enormă de fum gros ce răzbătea necontenit din acoperișul prăbușit al centrului comercial amintea de furnalele de groază din lagărele de exterminare, ca cel de la Auschwitz, imagini văzute de atâtea ori în filmele despre războiul cu fasciștii. Era fumul care ridica la ceruri îngerii lor, micile făpturi pentru viața cărora ar fi fost întotdeauna gata să-și dea propria viață. Jumătate de milion de oameni ai orașului își trăiau noaptea purgatoriului, iar Moscova nu a dat nicio însemnătate durerii lor. Conștiința lor înfierbântată cerceta deopotrivă Cerul și Televizorul, implorând Cerului iertare și Televizorului răspuns la întrebarea – cum de s-a putut întâmpla una ca asta și de ce au murit atâția oameni ziua în amiaza mare într-un local prevăzut special pentru aglomerații mari de persoane.

Corupția ucide peste tot la fel

Gândul li s-a dus în mod firesc către edilii orașului. Aceștia aprobă proiecte de megamagazine și semnează acte de dare a lor în exploatare, urmărind prezența strict obligatorie a tuturor elementelor de siguranță și securitate. Apoi edilii și instituțiile lor sunt obligați să urmărească respectarea regulilor de securitate și să verifice în termeni stabiliți modul de exploatare a clădirilor raportată la legi, regulamente și instrucțiuni. Înseamnă că toate acestea nu au funcționat, că plecarea lor de fiecare dată la respectivul Centru comporta riscul iminent de a arde în el. Întrebarea nu era de se va întâmpla sau nu, întrebarea era când se va întâmpla? Loteria neagră a destinului a căzut fatal peste cei care au avut nenorocul să viziteze localul anume duminică, 25 martie 2018. Cine se află la originea acestei fatalități dacă nu edilii corupți, pe care cei din Kemerovo îi știu ca atare de ani de zile. Este un sistem de țară bazat pe corupție, iar funcționarii din orașul lor nu sunt decât niște piese ale acelui sistem general. Funcționarii locali sunt conduși de un funcționar general care l-a rândul său este numit de cel mai general funcționar al țării – Putin.

Kemerovo și fisurarea iubirii de Putin

Instinctiv, suferința i-a limpezit pentru un moment pe oameni. Ei au putut vedea rădăcina răului care le ucide copii, că de vină pentru cele întâmplate este sistemul corupt cap-coadă, în vârful căruia stă însuși Putin, cel pentru care regiunea Kemerovo a votat într-un număr-record, în proporție de peste 85 la sută, o duminică mai devreme. Indignați de comportamentul televiziunilor oficiale, de lipsa de reacție a guvernului central și a lui Putin personal, lumea s-a adunat spontan a doua zi în piața centrală a orașului. Cererea furioasă de demisie a capilor locali s-a răspândit în scurt timp și peste capul cel mai de sus al piramidei. Cine a urmărit transmisiunea în direct a mitingului au putut auzi că numele lui Putin era mai întâi îngânat cu frică și timiditate, ca după depășirea unei anumite faze critice demisia lui să fie clamată de voci din ce în ce mai multe. În acel moment la microfon au prins a răzbate inși care chemau mulțimea să nu se lase dată provocărilor și să păstreze calmul. Frazele care conțin cuvintele „provocare”, „provocator” sună pentru  mulți ruși ca un cod de serioasă avertizare care semnifică pătrunderea periculoasă în careul de pedeapsă al „organelor”. Efectul a fost uluitor. Mitingul spontan a mai mocnit jumătate de zi, până s-a potolit cu totul. Iar apariția inopinată în oraș a lui Putin în persoană, însoțită de un aflux greu de estimat de trupe, a împins mulțimea înapoi în case și a dispersat furia colectivă prin cotloanele strâmte ale apartamentelor răzlețite. De asta se teme cel mai tare regimul lui Putin – de mulțimea solidară și furioasă ieșită în stradă.

Focar potolit, dar care mocnește

Proporțiile catastrofei de la Kemerovo soldată cu moartea unor copii era cât pe ce să degenereze  într-o undă de șoc care să cuprindă alte orașe mari și mici ale Rusiei. Probabilitatea unei declanșări este foarte mare, pentru că așa zombați cum sunt de propaganda oficială, rușii își dau bine seama că atât corupția, cât și lipsa unor investiții în sfera socială, infrastructură și economie, catastrofe de felul celei de la Kemerovo au toate condițiile tehnice și umane să se producă/întâmple oriunde în nemărginita și prost îngrijita Rusie. Ele se pot produce izolat ori în lanț, singular ori concomitent. Undele lor de șoc se pot interfera și se pot suprapune, intrând în rezonanță și amplificându-le efectul. Și atunci nici temutele „organe” ale lui Putin, nici special înființata Gardă Națională, cu atât mai mult „ultramodernele” și mult lăudatele rachete balistice nu vor putea împinge înapoi în case mulțimile dezlănțuite și nu vor putea dispersa furia lor în cotloane de apartamente.

Semnificații pentru cine vrea să înțeleagă

Incendiul devastator din Kemerovo nu a fost altceva decât o înfățișare de Lebădă Neagră pe cerul Rusiei lui Putin. Este a doua în timpul unei luni. Prima trebuie considerată reacția solidară a multor state ale lumii la otrăvirea cu substanță neurotoxică a fostului spion Scripal și a fiicei acestuia în 4 martie într-o localitate din sudul Angliei. Apariția lor aproape simultană strâmtorează mult spațiul de manevrare/manipulare a regimului Putin. Dacă izolarea internațională și afrontul diplomatic al Occidentului poate fi dat ca „uneltire antirusească a americanilor și acoliților lor”, cum o cataloghează propaganda oficială rusă, apoi catastrofe de gravitatea, consecința și impactul social a celei de la Kemerovo nu poate să cadă decât pe răspunderea lui Putin și a regimului său oligarhic.

Aducerea infatuatului cu picioarele pe pământ

Cele două Lebede Negre au venit să îl aducă pe Putin cu picioarele pe pământ, să-i mai taie din lungimea nasului și să-i amintească două lucruri esențiale care pare că le ignoră cu ostentație. Primul lucru de amintit este că în secolul XXI statele lumii pot trăi în pace și înțelegere numai dacă ele respectă demnitatea națională, suveranitatea și integritatea teritorială a celorlalte state. A vecinilor, în primul rând. Al doilea lucru de amintit este că poporul peste care se întâmplă să fii conducător nu trebuie tratat ca o masă inertă numai bună de manipulat, lăsată în sărăcie, suferință și insecuritate. Dragostea poporului față de conducător nu poate fi impusă ori adjudecată prin minciună, fraude și prefăcătorie. Faptul acesta este amăgitor pentru sine și istoria arată în exemple tari că acolo unde acest dezacord se întâmplă, dragostea falsă se transformă instantaneu în ură veritabilă și conducătorul o termină la fel ca Ceaușescu, Hussein ori Gaddafi.  

Cele două Lebede Negre venite pe rând, dar în aceeași săptămână la Putin de la Londra și de la Kemerovo, i-au arătat locurile slabe, zonele extrem de vulnerabile ale Rusiei contemporane. Problemele interne sunt cele mai grele și cele mai amenințătoare pentru Rusia. Evenimentul tragic de la Kemerovo, convertirea, pe fundalul lui, a dragostei oficiale față de Putin în manifestări de ură sinceră este un avertisment demn de luat în seamă. De fapt cele două Lebede Negre i-au sugerat lui Putin cum și în ce mod poate să obțină dragostea puternică și statornică a propriului popor, dar și prețuirea statelor lumii cu care, iată se confruntă azi. Nimic imposibil și complicat. Se poate face simplu și cu un înalt grad de probabilitate pentru un loc de cinste în istorie, doar respectându-le sincer și neprefăcut demnitatea.

Valeriu Saharneanu, 30 martie 2018   

P.S. Autorul exprimă sincere condoleanțe poporului rus, familiilor și rudelor celor dispăruți în tragicul eveniment de la Kemerovo. Inima noastră și conștiința este cu voi. Domnul să aibă în pază îngerii urcați în ceruri.

Lasă un răspuns