De ce și cât de periculos este politicianul Leancă?

Cineva care îl cunoaște pe Leancă doar de pe ecran ori din paginile vreunei publicații tipărite și nu are habar ce înseamnă Leancă în viața politică de zi cu zi, ar putea să se mire de faptul că vis-a-vis de el se pune problema politicanului periculos. Așa credeam și noi înainte de a ne cunoaște eroul în viața (politică) de zi cu zi.

Ne veți întreba de unde și de ce a apărut anume acum nevoia să vorbim de Leancă. Din partea noastră – nicio nevoie. Imboldul a venit din partea cealaltă, a lui Leancă.  Alianța în care vegetează acum – PDM-PPEM (deunăzi Alianța se numea PDM-PL) – se află, din 6 martie 2017, dacă nu ați uitat, în campanie electorală. Leancă vrea  să răstoarne până la alegeri scorul (lipsei) de credibilitate al său și al partenerului. El a început să apară în interviuri lungi în care își expune, în stilul său specific languros, „virtuțile” de „politician european”. Am dat peste un asemenea interviu în „Timpul”.

Cuvintele cheie din acest interviu care au provocat imboldul apariției acestor rânduri se referă la intenția lui Leancă și a partidului său de a accede în viitorul Parlament. Cum? Simplu, ne spune dl Leancă: „totul va depinde de felul în care vom ști să ne reinventăm și să revenim…” Doamne ferește, dacă reușește să se reinventeze și să revină, ne-am zis. Este foarte periculos. Periculos pentru cetățeni, pentru stat, pentru viitorul nostru românesc și european. Dacă lui Leancă îi reușește „reinventarea”, trebuie să ne așteptăm la foarte multe lucruri rele, catastrofale, am putea spune, lucruri grele care ni s-au întâmplat nouă sub steaua lui de politican decident.

Vreți câteva amintiri de coșmar? Iată un scurt, foarte scurt, inventar al „reinventărilor”, model Leancă, în perspectiva „revenirii” lui: 1.Furtul altui Aeroport; 2.  Furtul altor 15% din Produsul Intern Brut (PIB); 3.Furtul altei Bănci de Economii. Sunt „reinventări” care ar putea să se întâmple pe un calapod de fapte vechi ce ar putea să fie comise într-un scenariu nou de guvernare, stil Leancă. Dar să nu uităm că Leancă și noul lui stăpân ar putea fi și foarte inventivi. Într-un stat capturat, aria de aplicare a spiritului inventiv, marca Plahotniuc, este nemărginită. Apropo, de stat capturat. Leancă are un merit aparte în această operă. De la mijlocul anului 2014, imediat după semnarea și parafarea Acordului de Asociere cu UE, Leancă a muncit sârguincios la proiectul oligarhic de scoatere din cărțile viitoarei guvernări a forțelor anticorupție, reprezentate de liberal-reformatori și la întărirea, pas cu pas, a partidului marii corupții, reprezentat de „democrații” lui Plahotniuc.

De acolo și până la scoaterea de la guvernare a lui Ghimpu și preluarea, în anul trecut, a locului acestuia în coaliție, alături de „democrați”, este muncă grea de salahor dedicat punerii statului în buzunarul lui Plahotniuc. Desigur, Leancă numește această muncă altcumva și se descrie pe sine cu aripi de înger neprihănit. Leancă nu pomenește de stat capturat, de instituții capturate, de daune provocate din rea-intenție, din greșeală ori din lipsă sa de competență. Spune, de exemplu, în interviu, că a avut buna intenție să salveze sistemul bancar atunci când a dispus extragerea banilor din rezerva statului. Insistă cu acest neadevăr în permanență. Dar iată ce spune zilele acestea un specialist în domeniu, președintele Băncii Europene pentru Reconstrucție şi Dezvoltare, Suma Chakrabarti, aflat în vizită de lucru la Chișinău: „În momentul producerii „jafului secolului”, sistemul bancar din Republica Moldova a fost capturat de un grup restrâns de persoane și nu funcționa pentru oameni… Sistemul bancar trebuie să lucreze pentru cei mulţi, nu pentru cei puţini.”

Domnul Suma Chakrabarti nu este singura persoană neutră în relația cu politicul de la Chișinău și de mare notorietate internațională care vorbește de statul capturat, de faptul că între instituțiile capturate făcea parte, încă pe atunci, și Banca Națională. Lucrul acesta era evident.  Deci, Banca Națională nu putea fi o sursă credibilă pentru un prim-ministru competent și responsabil. El era obligat să se gândească și la alte consecințe – la pierderile care ar putea să le provoace milioanelor de cetățeni. A semnat fără să se gândească la impact ori a executat un ordin?. În interviu „el se jură că nu fură”. Alta arată urmele pașilor lui ulteriori. Faptul că Leancă s-a apropiat foarte mult de trupul politic al lui Plahotniuc în perioada de după marele furt și faptul că bate câmpii pe această temă, fără să ceară insistent tragerea la răspundere a celor care „l-au indus în eroare”, precum afirmă în interviu, în primul rând a Guvernatorului de atunci al BNM, Drăguțanu, este dovada complicității lui indubitabile la marea escrocherie.

Ceea ce îl ajută să se mențină acolo unde se află acum este, în primul rând, protecția beneficiarului general al statului capturat, capturat cu ajutorul nemijlocit și efectiv al lui Leancă.

În al doilea rând, de mare ajutor îi este una dintre „calitățile” lui personale cele mai remarcabile – cea de a fi ipocrit. Nu unul simplu, ci unul cu dantelă, adică un mincinos rafinat și iscusit. Anume această „calitate” îl face foarte periculos. Noi, liberal-reformatorii, foștii lui colegi de Coaliție și de Bloc electoral cunoaștem această iscusință, amestecată cu tupeu, al lui Leancă. Filat ar avea completări esențiale la această simplă constatare a noastră. Integrarea Europeană, la fel, dacă ar fi fost un vector însuflețit să poată să ne spună cât de mult a fost trădată. O vom face noi, în numele ei, cu alte prilejuri.

Fățărnicia i-a fost de mare ajutor în anii cât a fost prim-ministru. Pe mulți a reușit să-i tragă pe sfoară datorită acestui talent. Recunosc, am fost și noi, unii colegi de Coaliție, printre aceștia. Cine să creadă că un politician relativ tânăr, cu studii europene și cu vocea și înfățișarea unui blajin, să fie capabil de atâtea bazaconii? Acum, în urma lor suferă peste 90 la sută dintre cetățeni, este pus în pericol un destin de țară, un viitor care părea atât de luminos în prima jumătate a anului 2014. Instalat în funcția de viceprim-ministru în guvernarea statului complet capturat, cei care îl mânuiesc, mizează pe umbra imaginii bune pe care o avea Leancă în acel an în Europa. Atunci, din rațiuni geopolitice, Europa a trecut, călcându-și pe inimă, peste prima mare coțcărie făcută de Leancă cu Aeroportul. După marele jaf al miliardului ieșit de sub semnătura lui și alipirea completă și totală la interesele oligarhului Plahotniuc, Leancă poate pleca în Europa doar în  calitate de strigoi al unui regim făcut de marea corupție, nicidecum ca demnitar de stat credibil și stimat.

Interviurile mari și voluminoase ale lui Leancă sunt pentru a „reinventa” masca sparta a unui politician cu chip european. Ceea ce este o altă coțcărie. De asta ne-am asumat datoria să emitem în acest articol avertizarea că Leancă este un politican periculos. Pe cât de periculos? Pe atât, pe cât poate fi de folos o rangă*  în mâna unui spărgător de bancă aflat în exercițiu. Or, Leancă, asta a fost și asta este – o unealtă docilă și care vrea să fie încă eficientă în mâna răufăcătorilor acestui stat.

Valeriu Saharneanu, 16 februarie 2018

*rángă f., pl. e și răngĭ (germ.?). Sud. Raz, lom, drug de fer cu un capăt lățit cu care se scot petrele din pavaj, se sparg ușile ș. a. V. daltă. (DEX)

La temă vezi și: http://valeriusaharneanu.com/iurie-leanca-tupeu-si-nesimtire/

Lasă un răspuns