De ce rușii spun bancuri despre moldoveni? Răspunsul lui Putin: „Întrebați-l pe Dodon”(video)

La începutul anilor 2000, când loviți de unda de șoc a trinitrotoluenului politic Lucinschi-Voronin moldovenii au invadat Rusia, în căutare de lucru, bancurile despre moldovenii, muncitori dar proști, au înlocuit obișnuitele bancuri rasiste despre ciukci și tagici, uzbeci, turcmeni etc…. Atunci, moldovenii lucrau la crema birocrației corupte a Rusiei: deputați, miniștri, judecători, procurori, avocați, criminali în lege și bandiți protejați de lege. Moldovenii au răbdat umilința, și-au văzut de treabă și cu asta și-au câștigat respectul: au ei de la Dumnezeu harul lucrului pe cinste (uneori și pe degeaba): mult, frumos, cu pricepre și trainic (în construcții).

După asta, un timp, rușii i-au slăbit pe moldoveni cu bancurile lor pipărate (unele din ele foarte nimerite), Când tema era pe cale să dispară cu totul din uzul public rusesc, iată că, în 2016, în R. Moldova apare Plahotniuc cu manevra „Dodon – președinte” pentru a se feri de variantă penitenciară pentru el, „Maia Sandu – președinte”.

Eh, de atunci rușii nu-și mai dau rând să-l „glorifice” în bancuri pe „moldavskii țari” Dodon. Nu. Nu ne putem supăra pe ruși. Motivele luării peste picior a lui Dodon nu sunt, de data acesta,  produse ale imaginației lor șovin-imperialiste, tradițional batjocoritoare.

Comportamentul lui Dodon, cu vizitele lui pe mică pe ceas la Moscova, la Kremlin, la Putin, a oferit atâtea motive de bancuri încât ele nu pot fi calificate decât consecințe directe ale prostiei lui Dodon. Un șef de stat nu poate să coboare atât de jos, oricât de mult s-ar simți vasalul unei țări străine și oricât de mult ar fi arătat „suzeranulul” că este gata să trădeze suveranitatea propriului stat. În noul val de luare în derâdere, bancurile nu mai sunt despre moldoveni; ele sunt strict despre prostia și nimicnicia „prezidentului Dodon”.

Slugărnicia lui și gătința de a trăda fără cârtire interesele naționale nu poate fi înțeleasă de ruși. Ura lor față trădători le inspiră aceiași neschimbată de veacuri reacție: pe trădătorii intereselor lor îi ucid cu barda (varianta Troțki), cu „Polonium” (varianta Litvinenko) ori cu „Noviciok” (varianta Skripal); pe trădătorii străini în favoarea intereselor lor, îi ucid cu… bancuri acide. 

În privința lui Dodon, fenomenul a ajuns atât de sus (sau de jos?), încât chiar Putin și-a permis anul trecut să-și bată joc în public de „musafirul moldovean”. Într-un forum internațional de la Sankt-Petersburg, Putin s-a ferit de răspunsul la o întrebare oarecum incomodă cu o replică neașteptată, dar care a stârnit un val de hohote în sala arhiplină de crema analitică și politică a lumii – semn că toate lumea prezentă era la curent cu„ prestanța” „eroului” citat de Putin și faptele lui. „Întrebați-l pe Dodon” – a slobozit din gură Putin chicotind, abia reținându-se să nu pufnească într-un râs homeric, cu totul neprotocolar. În traducere protocolară însă, epizodul comic a însemnat următoarele: Nu mă bateți la cap pe mine, interesați-vă domnilor la prostul satului ce am eu de gând să fac mâine.

Tot așa, umoristic, înțepător și cu vădită batjocură de prostul satului au reacționat rușii și la vizita de zilele trecute a lui Dodon la Kremlin.

Veți observa în filmulețul de mai jos (care este o expresie fidelă a atitudinii generale a Rusiei normale față de „fenomenul Dodon”), că Putin este foarte plictisit de oaspetele lui și abia se abține să-i povestească „omologului său” un ultim banc despre prostul satului, „țari moldavski Dodon”. Cu siguranță, îl va povesti lui Lavrov, imediat după „ceremonia oficială”.

Cum se te abții de la bancuri când ai în față un exemplar atât de comic care te inspiră?  

Путин и Додон

Король и Шут. Нетрудно догадаться кто есть кто. Похоже Додон стал посмешичем не только в Молдавии, но и в России. Ведущие российские каналы уже неприкрыто стебутся над Додоном.

Опубликовано Отто фон Штирлиц Воскресенье, 3 февраля 2019 г.

Lasă un răspuns