De ce ieșirea din CSI este vitală?

Considerente, 31 martie 2014

    semn-intrebare Partidul Liberal Reformator a înregistrat un proiect de lege privind denunțarea participării Republicii Moldova la structurile Comunității Statelor Independente. Este bine să precizăm că anume atacarea prin lege organică a altei legi organice, celei adoptate la 8 martie 1994 de parlamentul agrarian privind ratificarea Acordului de constituire a CSI, este calea legală de abrogare a participării noastre la această comunitate internațională. O hotărâre de parlament, precum prevede inițiativa deputaților neafiliați ai grupului Ghimpu, nu poate avea un asemenea efect și din punct de vedere juridic este una sterilă, strict populistă, în traducere politică.

     Pe de altă parte, colegii de Coaliție susțin că inițiativa liberal reformatorilor este prematură, că ea ar putea aduce prejudicii economice statului nostru; că de fapt Republica Moldova participă doar la componenta economică a Acordului, nicidecum la cea militară și de securitate. Este adevărat, dar ei trebuie să recunoască faptul că și pe această parte a lucrurilor, Republica Moldova a avut doar de suferit, atunci când a ținut timp de ani de zile economia legată de sursele rusești de energie și producția sa de piața rusească de desfacere. Iar această situație nu a fost determinată doar de factori obiectivi, cum încearcă să explice unii politicieni, ci în mare măsură, dacă nu determinant, de bizarerii politice.

Este bine cunoscut că din 1994 încoace, guvernările agrariană, citește cripto-comunistă, și, mai cu seamă, cea comunistă de sub regimul Voronin, a ținut economia priponită scurt de Rusia din considerente strict politice: pentru a o ține cât mai departe de proiectul european în extindere al unei comunități de state democratice, și în primul rând, pentru a nu permite apropierea ei de România, țara de la care a fost ruptă și pe teritoriul căreea astăzi există statul Republica Moldova. În această acțiunie contra-firii, dar și contra instinctului de supraviețuire, diriguitorii moldoveni de moment au fost determinați nu doar de mutațiile de mentalitate provocate de regimul sovietic, ci s-au condus cu fidelitate păgână de indicațiile mai directe sau mai discrete ale Kremlinului.

Nimeni nu mai poate ascunde faptul că întreruperea mișelească, prin trădarea interesului național, a traiectoriei pro-europene a Guvernului Sturza la sfârșitul anilor 1990, a fost făcută anume cu scopul menținerii Republicii Moldova în sclavia interesului geopolitic rusesc. Chiar nevinovata politică, strict internă, s-ar părea, de eliberare a pașapoartelor pentru străinătate a cetățenilor moldoveni a fost promovată în așa fel ca să facă păturile sărăcite și numeroase dependente de factorul economic rusesc. Inclusiv, prin păstrarea timp de peste două decenii a valabilității pașapoartelor sovietice și neimpunerea, comparativ cu spațiul european, a vizelor de călătorie.

În aceste condiții sute de mii de cetățeni ai Republicii Moldova au fost îndreptați către marile centre industriale ale Rusiei, bucuroasă de forța de muncă ieftină și nepretențioasă la salarii europene și la drepturi. Acum vă puteți da seama de ce în timpul perioadei celei mai favorabile pentru dezvoltarea economică armonioasă pentru toate țările Europei de la începutul anilor 2000, regimul comunist al lui Voronin a reușit performanța pe dos a transformării Republicii Moldova în cea mai săracă țară a Europei? Drept! Ca să cimenteze dependența cetățenilor noștri de locurile de muncă din Rusia, ca aceasta să poată să le mutileze în continuare mentalitatea, să le dezbată alura de cetățeni liberi ai statului democratic Republica Moldova și să-i transforme în masă de sclavi legați de statul de factură totalitară a Federației Ruse. Pe această mentalitate contează astăzi Moscova atunci când amenință cu sancțiuni de ordin să înăsprească condițiile de aflare pe teritoriul ei a muncitorilor moldoveni. Comuniștii au redus la minim locurile de muncă, iar Rusia s-a prefăcut generoasă se le ofere aceste locuri pe degeaba. Se știe de când lumea: gratuit este doar cașcavalul din capcana pentru șoareci.

Dar cât a suferit Republica Moldova în urma blocajelor economice directe, a șantajului cu prețurile mereu în creștere la energia electrică și la hidrocarburi? Niciodată aceste probleme nu au fost puse pe masa de lucru a căreva structură CSI sau întâlnire la nivel înalt. Ca să nu mai vorbim de componenta militară și de securitate, la care Republica Moldova, chipurile, nu ia parte, aflându-se în același timp în postura de victimă a agresiunii Federației Ruse, această ținând sub ocupație un teritoriu important al altui membru CSI, cum este Republica Moldova. În aceeași situație se află și alți membri ai așa zisei Comunități, cum este Georgia, cum este deja și Ucraina de câteva săptămâni.

Despre componenta ideologică în Acordul CSI nu se relatează de loc, dar este de fapt cea de bază în realitate. Federația Rusă deține monopulul în spațiul mediatic al Republicii Moldova. În absența unor instituții efective ale statului, ori mai degrabă în prezența unor instituții captive, Kremlinul domină și controlează mentalul colectiv al Republicii Moldova, poate oricând influența luarea de decizii la nivel național, poate determina rezultatele unor referendumuri de importanță crucială, a unor alegeri generale la fel de importante, cum sunt cele așteptate în toamnă. Arma mediatică este astăzi poate mai eficientă decât o armată de tancuri sau decât arma nucleară, fiindcă ea poate răsturna și distruge fără ingerință fizică orice proiect național de dezvoltare cu instrumente, la prima vedere, democratice, de exprimare liberă a voinței. Voința se știe a cui este, iar consecințele sunt aceleași ca și după un război cu arme de foc: disoluția caracterului național al spațiului în care trăim și ocupația. Dacă doriți să aflați ce ne așteaptă pe noi după constatarea acestei situații, priviți atent ce se întâmplă peste Nistru, ori mai convingător ar fi să îtrebați cum o mai duce pe dl Ion Iovcev, directorul liceului cu predare în limba română „Lucian Blaga” din Tiraspol.

Războiul mediatic este în plină desfășurare pe meleagul nostru. Observați cum încetul cu încetul se strâmtorează spațiul public de comunicare a limbii române. Tot mai agresiv și mai virulent devine comportamentul unor organizații care chipurile reprezintă minorități naționale. Kremlinul incită minoritatea rusă să nu studieze limba română, să nu fie loiale majorității naționale, să se opună politicelor de democratizare ale statului moldovean. Din rândul ei sunt recrutate elemente și create organizații de rezistență împotriva spiritului firesc de unitate națională al românilor, a parcursului european stabilit în cadrul unui proces electoral democratic. Coloana a cincea este completată cu partide de sorginte ideologică radical comunistă, antinaționale, antidemocratice și antieuropene. Voronin, Dodon, Formuzal sunt capii unor diviziuni importante ale acestei coloane. Minoritatea găgăuză este împinsă de lideri aventurieri să se manifeste cu ostilitate la tot ce emană spirit național românesc la noi acasă.

Este de-a dreptul șocant să vedem câtă masă ostilă nouă, „românilor Basarabiei moldave”, vorba poetului, s-a grămădit împotriva vrerii noastre de libertate în acești ani de Independență, așteptările de-atunci, de la-nceputuri, fiind cu totul și cu totul altele. Câtă lipsă de pespicacitate a trebuit să demonctreze clasa politică moldoveană că să ajungă la momentul când o forță străină, de care a vrut să scape cu tot dinadinsul, a ajuns să pună, prin acest blestemat acord CSI, lanțurile unui nou tip de robie. Acum iată, și arma etnică, cea cu care rușii au atacat și luat estul Republicii Moldova, Osetia de Sud și Abhazia de la Georgia și Crimeea de la Ucraina, ajunge să fie folosită a doua oară împotriva noastră.

Vine vremea să ne întrebăm: Ce înseamnă, totuși, o comunitate? Este ceea ce ne spune cartea: ansamblul de state, unite prin interese economice, politice și culturale? O fi având noi cu Rusia interese economice comune, dar în spiritul în care ea înțelege să le dezvolte, relațiile coboară la nivelul celor care erxistă între jefuitor și cel jefuit. În cultură am putea avea mai multe interese comune, dar până acolo, până unde ele nu sunt alterate de comandamente ideologice, care transformă cultura în subcultură.

Pe domeniul politicii, interesele în Comunitate se poziționează de o bună vreme pe paliere diferite, dacă nu diametral opuse. Republica Moldova, de exemplu, tinde să devină un stat european și democratic. Rusia, amețită de fala deșartă a superputerii nerecunoscute, tinde să devină un stat totalitar. Iată cinci caracteristici care disting statul totalitar formulte în secolul trecut de filosoful și politologul francez Raymond Aron:

1. Un partid are monopolul activităţii politice;  

2. Partidul unic este animat sau înarmat cu o ideologie căreia îi conferă o autoritate absolută şi care devine adevărul oficial de stat;

3. Statul îşi rezervă un dublu monopol: al forţei şi al mijloacelor de convingere; 

4. Cea mai mare parte a activităţii economice şi profesionale este supusă statului. Cum statul este inseparabil de ideologie, aceste activităţi sunt ideologizate; 

5. Politizarea şi transfigurarea ideologică a tuturor greşelilor posibile ale indivizilor şi, în concluzie, o dublă teroare: poliţienească şi ideologică.

Sunt caracteristici-clișee cu care au fost măsurate regimurile totalitare ale lui Hitler și Lenin-Stalin.

Să recunoaștem: regimul Putin se mulează perfect pe acest calapod.

Dar mai au o caracteristică aceste regimuri: ușurința cu care pot articula minciuna. Vom face abstracție de minciunile monumentale ale naziștilor și bolșevicilor din secolul trecut.

Putin nu se lasă mai prejos: iată de exemplu, vineri seara (28.03.2014) el îi telefonează președintelui american Obama să se plângă pe bande care, chipurile, terorizează și seamănă dezmăț în Ucraina, de la un capăt la altul, așteptând, probabil, ca americanul să îl „roage” pe Putin să introducă cât mai repede tancurile rusești ale salvării mondiale.

Mai spune o minciună dl Putin: cum că Transnistria se sufocă sub blocajul economic impus dinafară și se miră, de ce comunitatea internațională nu reacționează. Munciună sfruntată, care este spusă să motiveze invazia în Ucraina de  Sud și în estul Republicii Moldova în cazul în care instinctul imperialist al lui Putin nu se poate abține să atace bietele colege de Comunitate. Cu atât mai mult, cu cât agenții economici din regiunea transnistreană au deschise toate diligențele să își promoveze afacerile pe întreg teritoriul Republicii Moldova, și mai departe de ea, iar liderii separatiști beau și mănâncă în barurile și restaurantele cele mai scumpe din Chișinău, fără să aibă careva restricție. Asta în ciuda faptului că toți demnitarii Republicii Moldova au interdicția de a intra în teritoriul, așa numitei republici transnistrene, de fapt, teritoriul ocupat cu forța de Federația Rusă în 1992.

Alta este vorba, când structurile militare și feesbiste care se ocupă de ținerea la foc fierbinte a zonei de ocupație de pe teritoriul Republicii Moldova nu se mai pot folosi în voie de teritoriul ucrainean, ca altă dată, timp de peste douăzerci de ani. Ucrainenii au înțeles, un pic cam târziu, cine îi sunt prietenii și de unde vine pericolul.

Așa cum au înțeles mai ieri ucrainenii, cum au înțeles la timpul lor georgienii, este timpul să înțelegem și noi: Comunitatea Statelor Independente este o mare ficțiune, este de fapt o structură prin intermediul căreia Federația Rusă își exercită protectoratul neocolonial asupra așa zisului „teritoriu de interes legitim”.

Hitler susținea în Mein Campf următoarele: „Țelul de viitor al politicii noastre externe,  trebuie să fie o politică îndreptată spre est, care să prevadă teritoriile considerate necesare poporului german.”

Schimbați „estul” cu „vestul” în propoziția citată de mai sus și înlocuiți sintagma „poporul german” cu cea „poporul rus” și veți avea descifrarea esenței politicii putiniste a secolului XXI.

Dorim noi să subsemnăm acesteia? Ce facem, ne așternem covor de închinăciune în fața altei forme de ocupație ori spunem lumii, vorba lui Eminescu, „noi suntem români și puncum”, cu toate consecințele ce decurg din această vrere.

Pentru radio Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu, Fracțiunea Partidului Liberal Reformator

Lasă un răspuns