De ce dracul se teme de tămâie și Dodon de NATO
De ce dracul se teme de tămâie și Dodon de NATO
Din incompatibilitate, ar fi răspunsul la întrebarea din titlu. Pentru că, știți bine, dracul este în mentalul popular întruchiparea necuratului, a necurățeniei totale, iar tămâia simbolizează în rânduiala duhovnicească harul Duhului Sfânt, expresia curățeniei absolute, în tălmăcire laică. Este firesc deci ca necuratul și curatul să fie nu doar stări incompatibile , dar și fenomene antagoniste de la natură.
Poporul român, ager la minte și unit altă dată, a observat manifestarea de comportament a unor semeni necurați cu fapta ori cu duhul și i-a dat, pentru o mai bună clarificare a lucrurilor, bine cunoscuta formă proverbială – cutare „se teme ca dracul de tămâie” de cutare ori de ceva. Vorba este cunoscută și folosită pe larg în limba română și în graiurile ei peste tot și pretutindeni „de la Nistru pân” la Tisa”. Cu atât mai mult cu cât lupta dintre sfânta Curățenie și odiosul Necurat pare a fi veșnică prin părțile noastre.
Exemplul cel mai nou și mai cunoscut de toți este lupta pe viață și pe moarte a lui Dodon cu NATO. Era cunoscut și mai ”nainte, pe când era doar simplă coadă de topor comunistă și apoi ordinar șef de partid filorus, că Dodon are inimă rea pe NATO. Discursul lui contondent în adresa Occidentului, în general, și al Alianței Nord-Atlantice (NATO), în special, deranja și atunci urechea, dar bolboroseala lui mlăștinoasă era trecută pe seama unor sincope de educație avute loc în procesul de evoluție a individului și atribuită specimenului ca o regretabilă meteahnă personală.
De când însă a devenit Președinte de țară, atât discursul, dar mai ales acțiunile lui Dodon capătă rezonanță națională, privesc interesul vital al fiecărui cetățean, indiferent dacă a votat pentru ori împotrivă ca el să devină șef de stat. Era firesc ca și personajul să-și dea seama de această importantă schimbare a statutului său, să analizeze temeinic situația, să cântărească ce este bine și ce este rău pentru stat, cine sunt prietenii și cine sunt neprietenii Republicii Moldova, care este contribuția acestora în formarea binelui și a răului care se aștern peste viața de zi cu zi a cetățenilor ei.
Dodon întârzie să producă concluzii așteptate. Dânsul continuă să trateze cu ostilitate Occidentul, de unde vine ajutorul real pentru Republica Moldova și să se aștearnă ca o miloagă târâtoare în fața Rusiei, de unde se trag toate nenorocirile statului al cărui Președinte este. Ținta lui predilectă este NATO – izvodul temerilor și a neliniștilor care riscă să devină patologice.
Dar de ce Dodon se teme de NATO? Este NATO cumva întruchiparea dracului pentru Republica Moldova așa cum vrea să ne-o prezinte Dodon? Ce a făcut rău NATO Republicii Moldova de a atras oprobriul, ura și încrâncenarea actualului președinte? A pătruns cumva NATO cu tancurile în spațiul ei suveran și a instalat pe aproape o treime din teritoriu un regim de ocupație secesionist și dușmănos? Știm că acest act de agresiune l-a făcut Federația Rusă cu 25 de ani în urmă. Regimul instalat și susținut de ea la Tiraspol este ca un cancer pentru economia și securitatea Republicii Moldova și a întregii regiuni europene.
Despre asta Președintele Dodon preferă să nu se răspândească, nici la Chișinău, nici la Bruxelles și nici la Moscova, cu atât mai mult. Din contră: la reședința sa de la Chișinău el se comportă ca un reprezentant plenipotențiar al grupării criminale de la Tiraspol. Dodon parcă nu ar fi Președintele Republicii Moldova, ci ajutorul președintelui „pridnestroviei”. Din reședința lui se aud amenințări cu federalizarea Republicii Moldova, ceea ce ar însemna transnistrizarea ei, adică deznaționalizarea, militarizarea și criminalizarea întregului ei teritoriu.
Ce ar mai fi făcut NATO ca să fie repudiat în asemenea măsură de Dodon? A împânzit cumva teritoriul Republicii Moldova cu trafic de armament, inclusiv componente nucleare; încearcă NATO să facă din autonomia găgăuză o enclavă de forma, esența și caracterul celei de la Tiraspol? Nicidecum. Asemenea tentative vin exclusiv dinspre ambasada Rusiei la Chișinău și, atenție!, dinspre însăși, Eminența Sa, Președintele Republicii Moldova Igor(i) Dodon.
NATO, din contră: vine să ajute Armata Națională a Republicii Moldova să se pună pe picioare, dezvoltă programe de instruire și inițiază stagii de antrenament a efectivului. NATO și România au cheltuit sute de mii de euro ca să strângă de pe teritoriul Republicii Moldova deșeurile chimice rămase de pe urma experimentelor sovietice, au organizat distrugerea a peste 3250 tone de substanțe chimice periculoase și a pesticidelor învechite și au salvat astfel sute de vieți.
Alte urme ale activității „subversive” a NATO pe teritoriul Republicii Moldova apar chiar într-un raport publicat pe pagina web a Alianței din care găsesc cu folos să înserez următorul fragment:
„Tot în cadrul acestei direcții de colaborare au fost distruse peste 362 tone de carburant lichid oxidant ce prezenta riscul unei catastrofe ecologice în cazul unei potențiale scurgeri şi tot atunci au fost create locuri speciale pentru stocarea corespunzătoare a acestor materiale.
Cooperarea cu NATO în domeniul planificării situațiilor de urgență și a lichidării consecințelor dezastrelor naturale constituie o prioritate pentru Republica Moldova. Instituțiile abilitate ale Republicii Moldova au acumulat în acest sens o vastă experiență de-a lungul anilor de colaborare cu NATO. Astfel, Moldova s-a bucurat de susținere în ce privește lichidarea consecințelor înghețurilor deosebit de puternice din anul 2000, sau a inundațiilor ce au avut loc în 2008 și respectiv 2010.
În cadrul Parteneriatului pentru Pace și respectând prevederile Planului Individual de Acțiuni, Moldova își aduce contribuția la efortul internațional de combatere a terorismului prin intermediul cooperării cu NATO în sfera perfecționării şi eficientizării capabilităților antiteroriste și îmbunătățirii securității frontierei și a infrastructurii naționale. Republica Moldova colaborează cu NATO în vederea consolidării mecanismelor de control asupra mărfurilor cu dublă destinație, a combaterii traficului de persoane și droguri, spălării de bani, a crimei organizate și protecției împotriva atacurilor cibernetice.”
Poate lui Dodon nu-i convine că NATO ajută Republica Moldova la îmbunătățirea securității frontierei, o motivează să combată corupția în modul cel mai hotărât? Președintele trebuie să ne spună clar și explicit ce are în vedere când întrerupe programele de colaborare a Armatei Naționale cu NATO, când se opune deschiderii la Chișinău a Biroului Alianței. Fiindcă orice a făcut NATO pe teritoriul Republicii Moldova a fost în interesul ei a fost cu voia autorităților și în beneficiul cetățenilor. Nimic obscur, subversiv, pidosnic, cum se întâmplă din partea celor cu care se leagă Dodon și care refuză să-și retragă armata de pe teritoriul suveran al Republicii Moldova.
NATO pentru noi înseamnă siguranță în afaceri, securitate, civilizație și sprijin în ieșirea din noroiul tranziției. De ce să se teamă Dodon de această perspectivă a statului peste care s-a pomenit șef? Ori este posedat iremediabil de frica necuratului care se teme de tămâie?
Pentru „Cuvântul”,
Valeriu Saharneanu
1 martie 2017