Cui priește „neurotoxina Șor”?

 

 

Miercuri, 9 ianuarie 2019, Comisia Electorală Centrală (CEC) a înregistrat lista candidaților la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova pentru circumscripția națională din partea Partidului Politic „Șor” (PPȘ). Asta, după ce la 3 ianuarie CEC a simulat o respingere la prima prezentare a acestui partid „din cauza că în dosarele candidaților au fost depistate numeroase abateri”. La 9 ianuarie CEC a votat, aproape în unanimitate, aprobarea listelor PPȘ. Șor a serbat de îndată „evenimentul” cu urlete „pobeda!” (victorie!) în fața a câtorva sute de asistenți de campanie, adunați în acest scop în fața CEC, blocând demonstrativ strada.

Ce a fost asta: o demonstrație ordinară a radicalismului interlop, cu voie de la poliție, al lui Șor? Ori o procedură originală de scoatere a campaniei electorale din amorțeala sărbătorilor de iarnă? Nici una, nici alta.

În felul acesta, Partidului Democrat a dat semnalul că laboriosul său departament de preparare a substanțelor democraticide a încheiat cu succes perioada de testare pe organismul viu al Republicii Moldova a „neorotoxinei Șor” – un produs sută la sută marca Plahotniuc.

Trebuie de știut că de o samă de vreme diviziunea de producere a toxinelor a acestui partid a început să dezvolte pe lângă preparatele din categoria celor cu efect de intoxicare geopolitică, cum ar fi bine cunoscutul deja preparat „Dodon”, și compoziții speciale de chimiopolitică. „Neurotoxina Șor” este una dintre aceste substanțe elaborate în ultima perioadă. Ea este destinată special alegerilor decalate din 2018 pentru data de 24 februarie 2019. Perioada de testare a ei a durat peste trei ani. A început de pe la mijlocul anului 2015. Cronicile au fixat mai exact data de 13 octombrie 2015. Este ziua în care Șor a fost anunțat că a trecut „oficial” cu slujba la noul său stăpân, Plahotniuc. Vestea transferului a fost făcută de la tribuna Parlamentului de către însuși Procurorul General de atunci, Gurin, în dimineața zilei de 15 octombrie 2015, ziua punerii lui Filat în arest. Opinia publică nu poate uita că anume legendarul denunț a lui Șor a servit drept bază „juridică” în asasinarea publică, politică și civică, a concurentului Filat.

Din acel moment, Plahotniuc, spre veselia inocentă a complicelui Ghimpu, a început înfundarea în tenebrele justiției moldovenești a arogantului său concurent în scheme de corupție, Filat, și a partidului acestuia – PLDM. De atunci, din acel moment, la mai puțin de un an de zile de la ultimele alegeri parlamentare din care PD a ieșit cu un rezultat submediocru (al patrulea cu 19 mandate), lui Plahotniuc i s-a deschis calea spre puterea cu adevărat absolută. Cu ajutorul procedurilor pe care le cunoștea cel mai bine – șantajul și mituirea – Plahotniuc a ajuns să aibă la mână în 2018 majoritatea covârșitoare a deputaților în Parlament și să-și formeze propriul Guvern, controlat de el în totalitate. Din acel moment, capturarea definitivă a tuturor instituțiilor statului, a sectorului asociativ și a unui segment cvasi-general al mass-media a devenit efectiv posibilă.

În economia politică și în practica de construcție a Partidului Democrat, Șor este deci valuta forte și piatra de temelie cu care și pe care s-a zidit ceea ce avem astăzi – Guvernarea unipersonală a lui Plahotniuc, acoperită de Partidul Democrat. Șor este oul sacru al balaurului din poveste în care urâta pocitură își ascunde firul magic al puterii absolute și al vieții. Partidul Democrat ar fi putut să-l declare sfânt și să-l țină la icoane. Așa a și făcut – l-a luat sub protecție puternic blindată. O vreme a încercat să îl ascundă de pericole de tot felul. Mai știi…? Așa cum l-a trădat pe Filat, Șor poate trăda și noul lui stăpân-protector. Procedura a ajuns până într-acolo, încât la 21 iulie 2017, o instanță din custodia partidului i-a și dat o sentință de șapte ani și jumătate într-un dosar ce privește devalizarea Băncii de Economii, înșelăciunea și spălarea de bani, așa, ca să se știe că oul sacru e sub control.

Între timp, diviziunea Partidului Democrat care se ocupă de combaterea statului de drept și de subminarea cursului european al Republicii Moldova i-a găsit lui Șor o nouă utilitate. Analizându-i datele personale, caracterul, portofoliul de „afaceri”, diviziunea a elaborat un proiect original de reciclare a lui Șor. El prevedea transformarea criminalului declarat ca atare de prima instanță de judecată în politician și, din această postură, în substanță toxică. De remarcat, că transformarea lui Șor în politician a avut loc în primăvara anului 2015, exact în perioadă trecerii lui prin mașinăria de testare a rezistenței lui la anumiți factori. Din economie nu precizăm care factori. În acea scurtă perioadă Șor și-a făcut partid; partidul a fost înregistrat cu iuțeală de Ministerul Justiției și nici la zece zile distanță Șor câștigă în alegerile locale primăria Orheiului. Mișcări halucinante, făcute rapid, contra-cronometru. Precizăm: asemenea lucruri pot fi făcute doar în condițiile unui stat uzurpat sută la sută. Dar nu despre asta este vorba acum.

Alegerea lui Șor primar de Orhei a fost un rezultat excelent pentru experimentatori, dar șocant pentru societate. Orheiul era considerat citadela oamenilor de bună credință, fieful patrioților cu descendență directă din răzeșii lui Ștefan cel Mare, tărâmul naționaliștilor maturi și rezonabili, vatra cetățenilor cu discernământ și responsabili. Cum să aleagă ei un primar bănuit de participare la furtul Miliardului, de spălare de bani și de alte sumedenii de excrocherii, unele dovedite, altele încă în cercetare? Cum să aleagă ei în fruntea Cetății un tâlhar care tocmai a golit visteria statului? Experimentul pus la cale a dovedit că, iată, se poate. Partea din miliardul furat, lăsat lui Șor ca acesta să-l „investească” în praf de dat în ochii orheienilor și-a avut efectul. O dovadă că dacă sărăcia celor de jos și corupția celor de sus durează peste un popor, acesta își pierde imunitatea cetățenească și devine vulnerabilă la intoxicări de tot felul.

De la Orhei la vale, drumul lui Șor în politică a fost numai flori și busuioc. Succesul lui a impresionat atât de mult patronul partidului de guvernământ, încât cea de-a doua instanță cu a ei sentință definitivă, așteptată în dosarul Șor, a fost de îndată alungată din capitală la un capăt de țară, tocmai în Cahul. Pe cât timp nu se știe. Condamnatul a simțit cât de lungă i-a devenit lesa și cât de slabă i s-a lăsat zgarda. El și-a intensificat „activitatea politică” în mai toate raioanele și municipiile republicii. Barem că mizeria peste tot este cam aceeași, adică foarte mare, „investițiile” lui Șor în marketingul electoral, specializat pe ingredientele sărăciei și ale corupției politice au făcut minuni. De la magazinele sociale, la concertele fastuoase cu interpreți năimiți pe bani grei și până la feluritele alte artificii scumpe, Șor a cheltuit milioane. Toate zaiafeturile lui au fost lăsate însă să se petreacă fără nicio reacție din partea unor instituții de stat plătite de cetățeni. Plătite exact pentru a pune întrebarea: de unde banii, cetățene politician, și de ce îți bați joc de lege?

Reacția nu era de unde să vină, pentru că guvernarea, vă amintim, este unipersonală, iar persoana respectivă avea interesul să se convingă până unde, până în care straturi ale organismului social poate să pătrundă, cu efectul ei paralizant, acest fenomen, această minune diavolească a chimiopoliticii moldovenești – neurotoxina Șor.

Începutul lui 2019 este de bilanț pentru proiectul Șor. Un bilanț de etapă, trebuie să precizăm cu precauție. Căci soarta lui de mai departe este la latitudinea managerului partidului de guvernământ. Șor ar putea să fie lăsat să pătrundă în Parlament, pentru a-l paraliza definitiv și a îngrădi Republica Moldova de România și de Uniunea Europeană. Cu Șor și Dodon, Plahotniuc ar putea să se dezbare ușor de Acordul de Asociere cu UE. Cu aceeași ușurință Șor ori ar putea fi oprit pe parcursul următoarelor săptămâni până la alegeri. La urma urmei procedeele folosite de Șor în turmentarea alegătorului dezgolit nu sunt în totalitate inedite. Multe din ele le-a folosit generos și Partidul Democrat, și încă pe picior mult mai larg și cu bani publici. Un lucru este cert: alături de toxina geopolitică Dodon, „neurotoxina Șor” a intrat în arsenalul Partidului Democrat și aceste otrăvuri vor fi aplicate în proporții nemaipomenit de mari împotriva opoziției anti-oligarhice. Pătrunsă în Parlament, combinația poate fi ucigătoare pentru Republica Moldova, în general.

„Neurotoxină Șor” priește mult Partidului Democrat. Pentru că, în fond, este una și aceeași substanță.

Valeriu Saharneanu

10 ianuarie 2019

Lasă un răspuns