Cui convine promovarea în alegerile generale locale a elementului criminal

Fără să avem careva date despre starea reală a statului – (încă mai) este ori deja nu mai este stat capturat – o garnitură numeroasă de partide și candidați ațin cu dârzenie calea Primăriei Chișinău, dar și a celor aproape 2 mii de primării de sate, comune, orașe și municipii. De ce ne-ar interesa ce e cu statul în cea mai fierbinte perioadă a alegerilor? Pentru că alegerile dozolvă aparențele și scot în evidența starea reală a lucrurilor. Ori, în lipsa unui arbitraj corect a campaniei din partea instituțiilor abilitate ale statului, mulți dintre actorii electorali, fie partide, fie candidați independenți, ar putea rămâne în decorul alegerilor niște simple detalii de fundal. Ce este statul azi, în ce condiții au loc alegerile, cât de corect își îndeplinește misiunea arbitrul? Nici la început de campanie și nici la ora asta a finalului ei, societatea nu are la mână un certificat oficial al stării de sănătate a statului. Parlamentul, cel care în Declarația din 8 iunie 2019 a emis avertizarea: „Atenție, cetățeni, statul e ciumat!”, nu a emis între timp un alt document în care să se afirme/confirme/declare că pericolul a trecut, că ciuma a fost combătută și cetățenii pot ieși fără frică din starea de carantină la treburi mai bune și mai serioase.

Așa cum alegerile generale locale preconizate pentru anul acesta merg înainte de parcă situația s-ar fi ameliorat, cetățenilor li se sugerează două lucruri în loc de concluzie: ori ciuma a fost într-adevăr combătută și Parlamentul a uitat, de bucurie, să dea șfară în țară că pericolul a trecut, ori Parlamentul a căzut el însuși jertfă pandemiei și nu este în stare să emită niciun fel de semnal, fiind paralizat în continuare.

În lipsa unui atare certificat, alegerile trebuie să luate de cetățeni altfel: drept o procedură de  asanare pusă de cei care fac azi puterea în totalitate pe umerii lor, a cetățenilor.  Este varianta cea mai plauzibilă, dar și cea mai lașă. Pentru că simpla declarație de scoatere a statului din captivitatea oligarhului fugar și de pornire a procesului de dezoligarhizare nu a schimbat cu nimic situația în stat. Evenimentele arată că instituțiile lui „înnoite” antrenate în alegeri nu fac arbitraj, nu taxează infractorii, nu elimină din cursă bacilul criminal. În linii mari ele se comportă de aceeași manieră ca și în alegerile din februarie 2019 sau în cele din noiembrie 2014. În plus, sărăcia ca factor electoral principal cultivat de acel stat, a rămas să joace rolul ei deprimant și degradant. Este boț de aur pentru elementul criminal. Sub guvernarea de după 14 iunie sărăcia nu a scăzut, din contră, în pragul iernii și în plină campanie electorală ea este în plină creștere.

Populația, adică alegătorul, se află în continuare sub puterile manipulatoare ale candidaților hoți și criminali. Asta înseamnă că statului i s-a schimbat pansamentul, nu și protocolul de vindecare. El este grav bolnav în continuare. Dezoligarhizarea ca procedură de asanare este abia la faza declarativă și nu se știe dacă va ajunge la alta, cea practică. În alegeri au fost lăsați să participe de-a valma toate făpturile râvnitoare, inclusiv cele mai ciumate dintre ele. Acestea sunt și cele mai motivate să obțină cu orice preț scoruri cât mai bune, pentru că miza angajării lor în alegeri nu este neapărat puterea locală, miza lor supremă este însăși supraviețuirea. Ele vor arunca în luptă tot cu ce este mai bogată natura lor ciumată – banii murdari, minciuna, mârșăvia, manipularea. Constatăm cu stupoare că tocmai asta fac la scară largă și nestingheriți de arbitru.

Primul agent patogen al acestei categorii ciumate de participanți la cursa electorală din 20 octombrie este desigur Partidul Socialiștilor, identificat cu Dodon. Sau mai degrabă invers. Este bacilul cel mai periculos, unul din elementele criminale dintre cele mai odioase și din această perspectivă și cele mai cotate, dacă ar fi să fie evaluat prin prisma intransigenței Codului Penal. Atât timp cât Dodon-PSRM va face parte din garnitura de guvernare este inutil să se vorbească de dezoligarhizare. Cu atât mai mult de scoaterea statului din captivitate. Dodon nu are de gând să schimbe caracterul captiv al statului lăsat moștenire de la Plahotniuc, pentru că el nu are de gând să se sinucidă. Ori, în afara statului captiv Dodon moare a doua zi, așa cum a murit politic cel trădat de el, stăpânul lui local, Plahotniuc. Așa că metoda lui Dodon este băgarea statului în propria captivitate. O face insistent și cu mult tupeu, începând acapararea imediat după ce s-a văzut evadat din cușca lui Plahotniuc. În scurt timp a reușit nu doar să pună mâna pe multe instituții-cheie ale statului – Curtea Constituțională, SIS, Procuratura generală, CNA, CEC, Consiliul Audiovizualului, Ministerul Apărării, Ministerul de Externe – dar, spre stupoarea multora, să transforme Blocul partener ACUM în veritabil idiot util, cu toate consecințele ce decurg din această transformare.

Într-un stat scos din captivitate și peste care în sfârșit a pogorât libertatea, precum se laudă infatuat și plin de sine noul „lider național” Andrei Năstase, partidul lui Dodon nici n-ar fi ajuns să participe la alegeri. Pe lângă faptul că este partidul altui stat, al unui stat agresor în raport cu Republica Moldova, finanțat, consiliat și întreținut de Federația Rusă, partidul lui Dodon este cel conceput de concubinajul oligarhic și este una dintre primele progenituri politice ale statului captiv. Este un partid al stării de ocupație rusești, un comando care răspândește ura interetnică, subminează suveranitatea statului. Iar Dodon, lucru știut, nu este șef de stat, el este un șef la președinție pus în funcție de Plahotniuc și aflat azi full-time în serviciul lui Putin.

Astăzi,  la patru luni (14 iunie – 14 octombrie 2019) după fuga lui Plahotniuc și declararea caracterului captiv al statului, Dodon și partidul lui sunt hârtia de turnesol a guvernării ACUM-PSRM. Ce face guvernarea hibridă cu statul? Lucrează, precum s-a angajat, să-l elibereze din captivitate ori nu? Ca să nu ghicim, haideți să consultăm rezultatele de laborator. Ultimul test ne-a venit nu demult, la 16 septembrie curent. Rezultatul se cuprinde clar în hotărârea Procuraturii Anticorupție „de a refuza începerea urmăririi penale” a lui Dodon „în legătură cu presupusa finanțare ilegală a Partidului Socialiștilor” „pe motiv că nu s-au confirmat careva acțiuni de finanțare ilegală a PSRM”. Încheierea Procuraturii este hilară în fond, dacă o luăm la puricat pe capitole. Dar chiar superficial privită ea se aruncă în ochi ca o cumplită și obraznică sfidare. Este foarte asemănătoare cu cele „eliberate” nu prea demult de instituția ținută în captivitate de Plahotniuc în cazurile Aeroportului, Miliardului, Băncilor ș.a., în ciuda evidențelor. Ca rezultat al testului, hotărârea Procuraturii ne arată că statul nu și-a schimbat condiția; el și-a schimbat stăpânul. Iar acesta este Dodon, cel care controlează azi aproape în totalitate Sistemul controlat mai ieri de Plahotniuc. 

Cu un asemenea ausweis Dodon continuă să se fortifice. Obiectivul lui sunt alegerile anticipate la momentul convenit, luarea în totalitate a puterii politice în Republica Moldova, instituirea regimului prezidențial de guvernare și transformarea Republicii neutre Moldova în avanpost strategic și bază militară rusească. În acest scop Dodon cumpără nestingherit instituții de presă, întemeiază organizații și fundații rusești de subminare a interesului național, încearcă să reorienteze economic Republica Moldova în capcanele abia descurcate ale pieței rusești de desfacere a producției agricole autohtone. În campania electorală își face de cap cum poate mai sfidător, pe lângă celelalte enumerate având deja în subordine și Comisia Electorală Centrală și, din câte se vede, judecătoriile de instanță mijlocie și superioară.

Alături de Dodon, și parcă în contradicție cu el dar pe aceeași undă a sfidării statului de drept, merg în campanie partidele lui Usatîi și Șor, Ultimul, chiar dacă este condamnat și dat în căutare internațională își vede nestingherit de treabă: face propagandă, corupe electoratul, cumpără candidați și emite sondaje de opinie. Presa de investigație a dat în vileag zilele trecute schemele de contrabandă prin care Usatîi, exponentul lumii interlope, își finanțează partidul, clientela, presa și activiștii. Sunt sume uriașe aduse clandestin din Rusia. Înregistrările video, foarte relevante scurse în presă, au anumită vechime și se pare că sunt probe într-un dosar aflat în fază de cercetare, dar cercetarea trenează.

Se pare că trenează controlat, de îndată ce Usatîi și partidul lui fac spectacol și lansează artificii în campania electorală. Ultimele date ale CEC arată că Partidele lui Usatîi, Șor și Dodon sunt și cu cele mai mari cheltuieli în campanie. Cheltuieli de categoria milioanelor. Cel fel de bani sunt? Mai mult ca sigur că sunt bani murdari. Este la mintea oricui. Nu și a instituțiilor responsabile ale statului care tac, ori legitimează ilegalitățile, cum a făcut-o ieri Curtea de Apel Chișinău în cazul folosirii de PSRM în campanie a simbolurilor interzise de lege.

Candidații care nu pot lucra altfel în campanie decât onest și corect ce trebuie să creadă în condițiile când statul nu-și exercită obligația de arbitru? Că el face corp comun cu trădătorii, contrabandiștii, interlopii, hoții, condamnații și fugarii? Că facilitează, la fel de criminal și de complice, pătrunderea elementului criminal în structurile de putere ale statului ca pe vremea fugarului? Că Blocul ACUM și partenerul lui de guvernare PSRM au încheiat între ele un troc confidențial de acaparare a puterilor locale? Căci așa s-a procedat pe timpul statului capturat de Plahotniuc. S-a făcut troc, s-a partajat așchii de putere pe criterii de clientelă, dar și idioților utili, s-au anihilat indezirabilii și s-au promovat hoții. În acest sens nu există exemplu mai elocvent ca întâmplarea cu cei 7 deputați ai Partidului Liberal Reformator care în 2013 au atacat deschis concesionarea ilegală a Aeroportului și devalizarea sistemului bancar pusă la cale de oligarhii Plahotniuc și Filai via idiotul util Leancă, iar în 2014, în rezultatul unei campanii-dezmăț desfășurată în condițiile statului paralizat, au fost scoși din Parlament. În locul lor, în Parlamentul anului 2019 au fost aduși alți 7 deputați, oameni compatibili cu esența puterii hoațe, deja pe listele special făcutului partid Șor: exact a celui care a furat Aeroportul, a devalizat sistemul bancar și reprezintă azi simbolul marilor jafuri organizate împotriva poporului Republicii Moldova. O „evoluție” foarte grăitoare. Atunci, în 2014 și anul acesta, în februarie 2019, promovarea elementului criminal a fost interesul lui Plahotniuc. ACUM, al cui este azi interesul?

Valeriu Saharneanu

15 octombrie 2019

Lasă un răspuns