Conjurația candidatului fără șanse dată peste cap la București. E rândul Chișinăului să o facă la 30 noiembrie cu aducerea PLR la guvernare

 10672107_1551039125109916_2986624419385959956_n

Note de campanie

Candidatul Alianței Creștin Liberale (ACL), Klaus Iohannis, considerat fără șanse cu mai puțin de o săptămână în urmă a caștigat azi noapte alegerile prezidențiale în România.

Nu mai departe decât marțea trecută, cu cinci zile înainte de scrutin, Iohannis a fost umilit în modul cel mai penibil posibil de către uriașa mașinărie propagandistică a contracandidatului său. Scorul afișat triumfător pe primele pagini ale numeroaselor ediții afiliate candidatului oficial era după prima confruntare publică televizată de 30 la 70 în defavoarea lui Iohannis.

Caracterizări jenante i s-au adus miercuri, joi și vineri: că nu este pregătit pentru o asemenea funcție, că nu cunoaște lucruri elementare, că nu este ortodox, că nu este român de etnie, că nu are reacție promptă, că nu răspunde atacurilor…

Pe acest fundal dezolant, candidatul oficial a fost dat de mare și abil jonglor al scenei politice, de iscusit și îndemânatic descendent al unei case cu mare tradiție în ale politicii românești, că victoria lui este indiscutabilă, că pierderea alegerilor este imposibilă după decalajul de zece procente înregistrat în primul tur din 2 noiembrie.

La învinuirile că nu are reacția adecvată și nu răspunde pe potrivă atacurilor taberei adverse Ioahnnis a răspuns cu o replică de adolescent supărat; sec, românește: „Decât să fiu mârlan, mai bine pierd.”

Fraza lui Iohannis a fost rostită în conferința de presă de vineri, ultima zi de campanie. Ea a atins coardele cele mai sinsibile ale românului deșteptat și a declanșat o puternică undă de mobilizare și solidarizare. Descoperind că este manipulat, electoratul a hotărât să demonstreze că își dă bine seama ce se întâmplă, că îi pasă cine să fie președinte. Diaspora a fost cea care a dat semnalul. Dar și mulți dintre cei din Țară și din Republica Moldova care aveau intenția să voteze cu Victor Viorel Ponta au fost întorși din drum și determinați să crească ponderea candidatului umilit și considerat fără șanse.

Efectul este pe față: primele rezultate anunțate de autoritatea electorală permanentă azi dimineață, 17 noiembrie, îl arată, surpinzător, pe Klaus Iohannis învingător cu aproape 10 procente diferență față de contracandidatul său considerat cu șanse incontestabile. Decalajul va crește odată cu acumularea rezultatelor alegerilor în diaspora, cea care s-a mobilizat ca niciodată în ultimii 25 de ani. O participare-record s-a ânregistrat și în Republica Moldova – cca 35 de mii de români moldoveni s-au prezentat la urne.

Primele concluzii care se impun acum, la fierbinte, ar fi următoarele:

  1. Votul pro-Iohannis a fost în primul rând un vot anti-sistem. Românii din țară și de pretutindeni au insistat să continue efortul de democratizare a României, văzând în monopolizarea puterii de către un singur partid, un pericol pentru o Românie democratică de vocație europeană.
  2. Votul pro-Iohannis a însemnat o aprobare a statului de drept, confirmat prin activitatea curajoasă și promptă a Justiției românești care a demonstrat că este independentă de controlul și ingerința politicului.
  3. În pofida oricăror manipulări, poporul are facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și de a aprecia lucrurile la justa lor valoare. Minciuna, comportamentul arogant, infatuarea, lipsa de rerspect, discursul necuviincios sunt aspru penalizate și nu sunt tolerate la nesfârșit.

Alegerile din România sunt o extrem de importantă lecție pentru Republica Moldova. Ele ne arată că:

  • În afara respingerii totale a partidelor coloanei a cincea pro-rusești, la 30 noiembrie, alegătorul trebuie să se mobilizeze întrun efort de democratizare, de europenizare a Republicii Moldova și de penalizare a forțelor politice care doresc nu doar conservarea situației existente, ci consolidarea după 30 noiembrie a statului oligarhic pe toate palierele puterii;
  • Partidul Liberal Reformator, dat drept fără șanse prin instrumente de manipulare, aflat sub mare presiune oligarhică, subminat prin aplicarea directă a unor pârghii guvernamentale, redus la tăcere de mass-media controlată qvasi-total de oligarhi, este recunoscut de această forță, fără  să vrea, drept alternativa incontestabilă a unei guvernări anti-sistem, autentic-pro-europene.
  • Partidul Liberal Reformator este forța politică pentru care alegătorul pro-cetățean, pro-statul de drept, pro-Europa – de-acasă și din diaspora – trebuie să se mobilizeze.

Concluzia cea mai importantă a alegerilor prezidențiale din România este că nu forțele din afară, revanșarde, nu forțele interioare retrogade, deghizate sub fraze europeniste, acordă ori dezacordă șansa în alegeri a concurenților. Poporul este cel care face alegerea între minciună și adevăr, între politicanul onest și politicianul prefăcut, cel care din setea de bani batjocorește legea, fură cu nesimțire din banul public și pune în pericol interesul național.

Mobilizarea începe chiar de azi. Cine dorește ca Republica Moldova să se apropie de România, de Europa, de lumea civilizată, se va solidariza cu votul anti-sistem, împotriva statului orligarhic, dat Partidului Liberal Reformator – partidul șansei europene în spațiul de la est de Prut. Mobilizare și solidaritate, deci, Pentru Moldova, fără oligarhi!

Valeriu Saharneanu,

17 noiembrie 2014,

Ora 9.17