Cod galben de ipocrizie pe „globul Moldovei”*

Miercuri și joi în Republica Moldova au fost zile de mare calamitate geopolitică. Un val enorm de ipocrizie a răbufnit în forță din imensa masă politică, obișnuit ipocrită, a „globului Moldovei”. Exact ca acele erupții de heliu incandescent care se ridică periodic din masa Soarelui de-asupra oceanului de heliu în fierbere. Dar, acela este Soarele, și el erupe ca să răspândească lumină și să elimine energie ca să țină viața pe Pământ și ordinea orbitală în sistemul lui stelar. Ce rosturi a avut erupția de masă ipocrită pe „globul Moldovei” și, mai ales, ce reacții la nivel de nucleu politic au făcut posibile fenomenul, dar mai ales – pentru care scopuri anume?

De reacțiile la nivel de nucleu nu ne vom ocupa astăzi. Va trebui însă să spunem că la baza lor stau două elemente politice vii de mare încărcătură ipocrită: Plahotniuc și Dodon. Ele s-au stabilizat de ceva vreme pe orbita politică a „globului Moldovei” și atingerea controlată  a masei lor ipocrite generează o mare putere de distorsionare a realităților care se întâmplă pe suprafață ori în tenebrele „globului” capturat. Experiența ultimilor trei ani a demonstrat-o cu brio. S-a întâmplat și mai devreme cu intensitate mai slabă, dar ultimii trei ani trebuie luați de referință. Mai trebuie de spus un lucru foarte important pentru a înțelege fenomenul în toată complexitatea lui: că cele două elemente nu au apărut alandala – ele provin din una și aceeași materie ipocrită. Este vorba de substanța comunistoidă a celui mai mincinos președinte pe care l-a avut vreodată „globul”: Vladimir Voronin. Originea comună a materiei celor două elemente explică de ce oricât de mult diluate, dizolvate ori amestecate cu substanțe relativ mai nobile, ele nu au luat nimic din proprietățile acestora: ele au rămas așa cum au fost zămislite în substanța lor fondatoare – stabil ipocrite. Din contră, ajutorându-se, ele au transformat într-o masă ipocrită vâscoasă o ditamai putere politică guvernantă a statului peste care s-au lățit, putere asistată de funcționari ipocriți, de judecători ipocriți, de jurnaliști ipocriți, de o seamă de intelectuali ipocriți. Fiindcă asta le este natura și acesta le este izvorul existenței lor. Datorită naturii lor comunistoide, ele – cele două elemente stabil ipocrite – au devenit stăpâne peste nenorocitul „glob al Moldovei”.

Acum, dacă am lămurit elementele care au declanșat criza de ipocrizie, haideți să vedem ce scopuri au urmărit ele, generând calamitatea anume în zilele de 17 și 18 octombrie 2018. Desigur, trebuie să fie clar de la bun început, scopul nu putea fi altul decât unul de natură cu totul ipocrită, amintind o dată în plus că acest principiu diabolic se conține în însăși matrița celor două elemente. Iar cele două zile au picat, nu fără o pregătire prealabilă, extrem de potrivite planurilor ipocrite pe care le au în perspectiva alegerilor parlamentare preconizate, dar și în construcția de mai departe a relațiilor cu caracter geopolitic.

Să le luăm pe rând. În zilele de 17 și 18 octombrie în Republica Moldova urma să întreprindă o vizită oficială președintele Turciei, Recept Tayyip Erdogan. Vizita a fost pregătită îndelung și a survenit după o serie de descinderi la Ankara, pe etape, a unor solii separate de funcționari moldoveni reprezentând cele două tabere de elemente ipocrite. Rolul principal în această afacere l-a jucat Dodon. Pentru că pe lângă capacitatea de mare fățarnic, acesta nu are probleme în a se așterne umil în fața celui mai puternic, a linge stăpânul ales și a-i cere îngăduința și … bani, cât mai mulți bani. Nu are obstacole de conștiință în a-și prezenta țara ca pe o sărăntoacă, deși știe foarte bine că sărăcia concetățenilor lui este opera furtișagurilor lui. Ale lui, ale complicilor și ale confraților de trust ipocrit.

Erdogan este un dictator cu experiență. Pe trădători el îi tratează în țara lui într-un singur fel – băgându-i în pușcărie, ori… Când vine vorba de trădătorii de pe alte meleaguri, el devine tolerant, bun la inimă, deschizător la pungă și socotește bine ce ar putea obține de pe urma serviciilor acestora. În plină lupta contra fostului său prieten și confrate de idei, Fethullah Gulen, Erdogan a socotit că de la Dodon și stăpânii lui poate obține ceea ce nu a putut obține barem de la mongoli – extrădarea profesorilor rețelei de școli ale dușmanului său Gulen în Republica Moldova, considerați teroriști.

Erdogan a ținut mai întâi de toate să-și garanteze afacerea cu factorii decidenți din noul lui pașalâc. L-a primit mai întâi pe Candu, finul și trimisul special al coordonatorului Republicii Moldova, apoi l-a sulemenit și pe însuși coordonatorul. Erdogan știe că la el în țară insul Dodon e ținut de Plahotniuc, cel care deține puterea reală în Republica Moldova, pe post de fofârlugă, adică ins care umblă cu înșelăciunea, ori fâsoagă, cuvânt de poreclă lipit de un anumit purtător de acest nume în satul Sadova, baștina insului, poreclă ce ar putea să provină de la fârțoagă, ceea ce înseamnă femeie ușuratică, zburdalnică. Tradus în limbajul modern, termenul îl exprimă foarte exact.

Când s-a apucat să facă tranzacția cu pișicherul de la Chișinău, Erdogan a cerut cu siguranță dosarul relațiilor lui Dodon cu Putin. A putut să cunoască întreaga amplitudine de mârlănie pe care acesta, în nume personal, o folosește în dauna statului său, doar ca să placă cât mai tare rusului. În stilul oriental clasic, Erdogan a studiat bine viciile ghiaurului, l-a găsit suficient de corupt ca să poată fi legat strâns de interesul turcesc și l-a ademenit ușurel în mrejele sale. I-a dăruit la început un sejur de lux pe plajele turcești ale Mediteranei, apoi l-a uns cu un peșcheș gras, de cca 10 000 000 de euro (sumă neprecizată oficial), pentru reparația Președinției de la Chișinău, i-a dăruit probabil și alte sume importante, de folosință personală. Ultima presupunere este dedusă din darurile pe care și le permite fundația de  „binefacere” a „primei doamne”, dar și din avalanșa de mulțumiri și pocloane, ridicole pentru restul lumii, cu care Dodon l-a învăluit pe oaspetele său în cele două zile de ședere în Republica Moldova. Un oficial integru și cu demnitate pentru statul care îl reprezintă nu se comportă în asemenea hal.

Amețit de darurile lui Erdogan, de banii și luxul împărătesc pe care acesta i l-a oferit, Dodon-fraierul  nici nu a observat cum este prins în capcană. Plahotniuc i-a aprobat toată tranzacția cu Erdogan, l-a lăsat să accepte servicii contrar legii privind integritatea funcționarului public, să ia sume mari de bani, inclusiv pentru reparația propriei reședințe, bani veniți pe un traseu ilegal, ocolind bugetul și instituțiile de resort ale statului, sfidând toate legile și bunul simț. Acum Dodon este în totalitate clientul lui Plahotniuc. El a fost și până acum obedient sponsorului său politic, dar de acum înainte va trebui să cedeze lui Plahotniuc totul, inclusiv voturile pe care prezumă că le poate avea partidul său în viitoarele alegeri. Dacă până acum Dodon era o simplă instalație de decor în teatrul absurdului regizat de Plahotniuc, de acum înainte el devine pentru coordonator doar un îngrășământ electoral. Adevărat – foarte prețios.

În ceea ce privește relațiile cu Erdogan, Plahotniuc s-a asigurat din plin, luându-și asupra sa sarcina cea mai grea – a executării pe teren a răpirii, împachetării și extrădării profesorilor turci de la liceul Orizont. În această afacere Plahotniuc a mers conștient împotriva legislației naționale și internaționale, a pus Republica Moldova în rândurile celor mai odioase țări de pe planetă la capitolul tratării persoanelor solicitante de azil politic. În schimbul acestor „sacrificii”, Plahotniuc are de acum înainte undă verde de la Erdogan pe vectorul oriental turcesc. El poate spune „Pa!” vectorului european. Refugiu mai bun pentru persoane împovărate de grave abuzuri contra statului și cu capital dobândit în urma acestor abuzuri nici că se poate găsi undeva în altă parte. Dar refugiul este pentru cazuri de forță  majoră, atunci când uzurpatorul ar pierde puterea și ar fi amenințat de o  justiție eliberată de sun controlul lui. Deocamdată lucrurile nu cunosc o asemenea amenințare, iar în acest efort de asigurare, regimul oligarhic pune preț mare pe susținerea de tot felul a sultanului turc, inclusiv cea politică.

Mărinimos cu tot soiul de viermi harnici să roadă la structura statului democratic, Erdogan le-a sugerat „colegilor” de pe malurile Bâcului titlul de eventual scenariu despre ce și cum să facă pentru nu doar a-și prelungi, dar și pentru a-și crește la nesfârșit puterea. Cu mintea fixată pe teroriști, Erdogan a dictat partenerilor săi de la Chișinău că teroriștii „ încearcă să se infiltreze printre autoritățile moldovenești și să urmeze aceiași pași pe care i-au făcut și în Turcia.” Preveniți de acest „pericol iminent” descoperit de oaspetele lor drag, acum coordonatorul politic al guvernării din Republica Moldova va avea în vedere „să urmeze aceeași pași pe care i-a făcut” Erdogan în Turcia pentru a nu împărți cu nimeni puterea și a nu da nimănui socoteală. Cu atât mai mult, că el a „descoperit” deja o rețea de teroriști care au atentat la viața lui și acum stau în spatele gratiilor. Printre altele fie spus, stau alături de concurentul politic de altă dată, Filat, închis cu precauție mai devreme.

Pe postata asta, a măsurilor de siguranță și securitate  „antiteroristă”, dar și cea contra concurenților politici, coordonatorul stă bine. Ambele amenințări”, din câte am văzut, stau sub sechestru îndelungat. Și cu parteneriatul politic nu o duce rău. Dodon și  Leancă stau bine legați de scaunul lui, acoperiți de dosare groaznic de mari și de grele. Puțină neliniște vine din partea opoziției extraparlamentare, susținută de Occident, dar, în penuria de mijloace în care aceasta se bălăcește, ea nu are, crede coordonatorul, mari șanse să se impună cu ceva palpabil care să-l neliniștească. Deocamdată. Și la urma urmelor, în caz că apare un pericol real, scenariul „antiterorist” sugerat de mentorul Erdogan, ar fi o soluție destul de eficientă. De ce nu?! Iar dacă „pericolul” pe acest scenariu nu întrunește condițiile și anvergura de care a profitat Erdogan la el acasă, se poate trece la metoda autohtonă moldovenească, testată recent la  Ungheni, a tentativei de viol. Laboratoarele, expertiză, martorii, poliția, securitatea, justiția – toate stau la dispoziție. O problemă poate fi jertfa – femeia ori bărbatul – care să facă denunțul (în partidele de opoziție sunt multe femei care trebuie și ele compromise). Femei săritoare la asemenea nevoi ale puterii ar putea fi găsite inclusiv în partidul partenerului Dodon. Mai greu cu partea bărbătească. Dar și aici ar exista soluții: câtă puzderie de bărbați ai neamului se dăruiesc zilnic și cu nerușinare voințelor politice proxenete contra unor sume derizorii de bani murdari?

Unicul pericol real și palpabil vine deci din partea Uniunii Europene, partenerului strategic oficial, cel cu care statul aflat azi în proprietatea lui Plahotniuc are semnat un document serios – Acordul de Asociere. Retorica exponenților acesteia pe tema statului de drept și reformele obligatorii pe acest domeniu îi bagă gheață în vene. Planul de a contracara integrarea europeană îl are probabil din momentul intrării în politică direct din pepiniera lui Voronin. Din 2009 și până azi a tot subminat, pe ascuns, integrarea. Împotriva ei mai pe față a început să lucreze în cadrul noii platforme a puterii politice decidente pe care a reușit să o construiască odată cu aducerea în 2016 a antieuropeanului troglodit Dodon în postura de șef de stat. Asta a însemnat startul procesului de ieșire a Republici Moldova de sub incidența Acordului. În nici trei ani s-a ajuns nu doar la ignorarea pe față, uneori demonstrativă, a recomandărilor instituțiilor europene; s-a ajuns până la provocarea blocajului asistenței macrofinanciare a Uniunii Europene. În dauna mare a statului și a cetățenilor. Este un afront direct, deschis și extrem de periculos.

În 17 și 18 octombrie, profitând de vizita lui Erdogan la Chișinău, detractorii au pus la cale un scenariu de luare în batjocură a integrării europene, ca idee și ca practică. În timp ce se prosternau în fața lui Erdogan, un autocrat antieuropean notoriu, ei au dezlănțuit în Parlamentul de la Chișinău un spectacol dezgustător prin încărcătura lui fățarnică pe tema introducerii în Constituție a unei  prevederi care să statueze vectorul pro-european al Republicii Moldova. A fost o erupție nemaipomenită de ipocrizie în masa constant ipocrită a puterii politice de la Chișinău.

Unii spectatori din afară ai fenomenului s-au lăsat prinși în mrejele făcăturii și au admonestat aspru grupurile de deputați care s-au abținut să voteze. Nu au avut nici un motiv să o facă, pentru că ori dacă ar fi votat „pentru”, ori dacă s-ar fi „abținut” să voteze și ori dacă ar fi votat „împotrivă”, un vot definitiv și numeric suficient aprobării amendamentului nu ar fi fost obținut. Pentru că întreg procesul de vot, ca și întreg spectacolul, era atent controlat de locotenenții de la cârmă ai partidului ipocriziei absolute. Ei au avut comanda să joace spectacolul ipocriziei, nu să legifereze integrarea europeană. Nu despre ipocriți și ipoctizia lor vorbim? Integrarea a fost deja legiferată prin semnarea și parafarea în Parlament, încă la 2 iulie 2014, a Acordului de Asociere.

Vectorul geopolitic care convine și spre care tinde majoritatea controlată de Partidul Democrat nu este cel european, mozolit cu ipocrizie în parlament, de ani de zile, dar compromis în realitate. Vectorul dorit era prezent și elogiat realmente în acea zi la Chișinău în persoana președintelui turc Erdogan – unul dintre exponenții cei mai duri ai regimurilor autoritare în lumea de azi – antipodul democrațiilor de model european. 

Valeriu Saharneanu, 19 octombrie 2018

 

*globul Moldovei – expresie atribuită lui Dumitru Moțpan, președintele agrarian al Parlamentului RM în anii 1994-1998 care a spus că nicăieri în magazinele din  țară nu este de găsit „globul Moldovei”, având în vedere, probabil, harta Republicii Moldova.

Lasă un răspuns