Cine ne face alegerile: un partid democrat ori unul democraticid?

Motto: (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate. (Constituția Republicii Moldova)

E ajun de intrare „oficială” a campaniei electorale pe ultimul ei… parcurs. La linia de start e mare forfotă și înghesuială. Organizatorul întrecerii care în același timp este și participant la cursă are ochii puși pe unii concurenți în timp ce el și câțiva favoriți au plecat de multă vreme pe traseu. Arbitrul, Comisia Electorală Centrală se preface că nu a observat fals-startul acestora. Să fie organizatorul cursei electorale mai presus ca legea? Legea în sine spune că Guvernarea, care azi este a Partidului Democrat, este obligată să ne asigure alegeri libere și corecte. Ele sunt un exercițiu vital pentru o societate democratică. Prin urmare este important să cunoaștem și să ne dăm seama cine ne face alegerile, care este portofoliul faptelor entității politice în mâinile căreia se află destinele comunității noastre statale. Este această entitate un organizator onest și responsabil al alegerilor ca exercițiu democratic, ori un killer al democrației? Așa  cum se arată acțiunile întreprinse până acum la facerea actualului scrutin electoral, credem că Partidului Democrat vrea să i se recunoască în sfârșit ceea ce el este cu adevărat.

Dar ce este cu adevărat Partidul Democrat? Nu un promotor al democrației, cum ne sugerează însăși denumirea? Dacă de la acest capăt, al denumirii, pornim să cercetăm ce este cu adevărat acest partid și mergem pe calea analizei ei gramaticale, ca pe o propoziție în care „partidul” este subiectul, iar „democrat” este predicatul, aflăm ce? Regula ne învață că predicatul este partea  principală a propoziției care spune ceva despre subiect. Partidul despre care vorbim, e de presupus, deci, că este democrat nu doar declarativ doctrinar, ci în mod obligatoriu, un harnic și stăruitor practicant al democrației. Presupunerea este susținută franc de regula gramaticală care mai spune că predicatul conferă subiectului o acțiune, o caracteristică, o stare, o identitate ori o însușire, el arată ce face, cine este, ce este, cum este subiectul. Sunt aceste interogații cheia de intrare pe tărâmul adevărului către care ne-am propus să mergem? Nu ar fi mai bine să ne oprim aici, în fața firmamentului strălucitor, să nu căutăm pe dracul, iscodind cât de mult corespunde el esenței? Să acceptăm fără cârtire că partidul care poartă falnica denumire este democrat prin definiție, că protagoniștii lui nu obosesc să se dedice și nu pregetă să se sacrifice operei minunate de construire a unei societăți de-a binelea democrate pe acest picior de plai?  

Poate, pe alte picioare de plai, da, numai nu în Republica Moldova. Aici, la noi, practica bate fundamental și nemilos gramatica. Este un plai cu reguli atipice, cum s-ar spune, unde, de-a lungul scurtei sale istorii post-sovietice, rar poți da de un partid în care predicatul să fie caracteristica fidelă și exhaustivă a subiectului, nu un oximoron, ori, cel mai des, o mască peste o structură hâdă. Iar rezerva noastră în privința Partidului Democrat vine tocmai de la această  crasă nepotrivire a denumirii lui cu ceea ce face el de ani buni în practica de zi cu zi a politicilor puse la cale și aplicate în statul guvernat de el.  

Partidul Democrat este deci de departe cel mai indicat să fie supus unui interogatoriu public: ce este, cine este, cum este și, mai cu seamă, ce face. Pentru că, amintesc, el ne face alegerile în 2019, iar alegerile sunt pentru partidele aflate la guvernare o testare a esenței lui. Dacă în 2014 alegerile au fost „făcute” de Partidul Democrat în complicitate cu Partidul Liberal Democrat, cele din 2015, în înțelegere cu Partidul Liberal, cele prezidențiale din 2016 – cu Partidul Socialiștilor, iar cele anticipate locale din 2018 în strânsă colaborare cu Necuratul din judecătorii, alegerile din 2019 cad în totalitate pe seama Partidului Democrat. Faptul este relevant, pentru că în 2019 se împlinesc zece ani de când micul Partid Democrat s-a lipit de Putere prin diverse formule de alianțe și, cel puțin trei ani (20 ianuarie 2016), de când guvernează de unul singur ca un partid mare, ca cel mai mare partid. Alți doi ani se fac de când acest cel mai mare partid a dat startul pregătirilor pentru alegerile parlamentare care vor avea loc peste o lună, schimbând între timp, în ciuda tuturor, atât sistemul electoral, cât și regulile de joc.

Cu ce scop? Ca să le facă mai libere, mai transparente, mai confortabile și echitabile pentru toți concurenții electorali? Ba bine că nu. O privire mai de ansamblu asupra întregii activități din toți acești zece ani de aflare la guvernare lasă impresia că întregul deceniu partidul l-a dedicat anume pregătirilor pentru alegerile din 2018, decalate cu de la sine voie pentru februarie 2019. Alegerile par atât de importante pentru Partidul Democrat, încât, se vede de la o poștă, este cuprins de o stare de febrilitate aproape convulsivă. Explicația este una: Partidul Democrat a ajuns să guverneze de unul singur, în 2016, prin metode de șantaj, corupție politică, uzurpare a instituțiilor de putere și de drept ale statului. Importante în obținerea acestui rezultat au fost schemele de delapidare, sumele de bani acumulați prin toate mijloacele, cele mai multe nepermise. Sunt metode criminale, condamnabile, adică ilegale și ilegitime. Iar alegerile din februarie 2019 sunt un bun prilej pentru legitimarea caracterului ilegal și ilegitim al puterii de care s-a pricopsit în anii de mai apoi, dar mai cu seamă în cei din urmă. Schema este simplă: dacă banii murdari se spală prin state corupte, puterea murdară și ilegitimă se spală și legitimează prin alegeri contrafăcute.

Trebuie să recunoaștem, Partidul Democrat a desfășurat în zece ani o activitate plină de dramatism, însoțită de încăierări fratricide cumplite pentru supremație în interiorul alianțelor pro-europene, de lupte de culise provocatoare de mari crize. Partidul Democrat a ieșit din ele mai puternic, din ce în ce mai bine situat pe poziții în arcul guvernării, până când, omorându-și (politic) unul câte pe unul, prtenerii, a ajuns să guverneze de unul singur. Paradoxal, crizele au întărit Partidul Democrat. Au slăbit, în schimb, Republica Moldova, i-au subminat pozițiile pe vectorul integrării în democrațiile europene, ori cel puțn al apropierii de ele. De unde și concluzia că puterea Partidului Democrat este de origine vampirică, ea se trage invariabil din sângele acestui stat. Trombele partidului sunt băgate adânc în venele statului și suge hulpav din puterea lui, din însăși seva de viață a Republicii Moldova.

Nu sunt afirmații gratuite. Sunt constatări ale unei realități. Uitați-vă la ce se întâmplă în anul electoral 2019 pe domeniul mass-media. Faceți o comparație câtă din ea era liberă și independentă în anul 2009, anul intrării la guvernare a Partidului Democrat, și câtă a mai rămas din aceasta astăzi, în 2019. Cuprindeți cu mintea dimensiunile imperiului mediatic ce aparține personal liderului acestui partid, adăugați la el mediile furate de la alți proprietari, capturate editorial, dar și cele de pe domeniile statului incorporate hibrid în imperiul de propagandă și manipulare controlate la sânge de Partidul Democrat. Sugerați-ne în fața acestui tablou sinistru o explicație pertinentă. Alta, decât cea care se impune de la sine: că Partidul Democrat a tras de sub fundamentul statului democratic unul din stâlpii lui de bază – libertatea de exprimare și independența presei. În atare situație adevărul nu mai poate pătrunde în viața publică iar asta înseamnă uciderea presei libere.

Celălalt stâlp – independența justiției – a fost demolat pas cu pas începând încă cu 2009, când partidul a tranzacționat în favoarea sa controlul politic al Procuraturii. Cu ajutorul acesteea în calitate de instrument de șantaj, a pus stăpânire pe întreg sistemul judecătoresc. Azi nu doar Procuratura și judecătoriile sunt subjugate intereselor Partidului Democrat, azi însăși Curtea Constituțională este simplă coadă de topor în mâna Partidului Democrat. Asta înseamnă că dreptatea nu mai este un bun public apărat de Legi și garantat de Constituție, asta înseamnă uciderea justiției independente, a statului de drept. Procedura de ucidere a statului de drept are amprentele clare ale Partidului Democrat. Ea a fost sadică și de durată, iar atentatele asupra lui au fost diverse și multiple. Cele mai devastatoare ca efect și imagine vor fi consemnate de istorie nominal: cel financiar, legat de furtul Miliardului de dolari din rezerva statului și cel de ordin politic, legat de anularea rezultatelor alegerilor pentru funcția de Primar al Municipiului Chișinău din 2018.

Pornind de la precedentul dezastrului electoral 2018, dar și de la cel 2014, contabilizând numeroasele fapte din seria lungă de măsuri active întreprinse de Partidul Democrat în vederea punerii sale în cadrul acestor alegeri mai presus de prevederile legilor, ignorându-le demonstrativ, avem tot temeiul să afirmăm că acest partid pregătește cu premeditare criminală fraudarea masivă a scrutinului. Ori, a încerca să te postezi mai presus ca legea înseamnă să ieși în afara legii.

În materialele viitoare vom veni cu dovezi de fraudă pre-electorală și electorală propriu-zisă, instrumentate de Partidul Democrat de pe poziția „în afara legii”. Acum însă trebuie să facem concluziile. Prima ar fi că Partidul Democrat va face, așa cum și-a propus cu rea credință, să treacă alegerile prin propriile reguli de joc, ignorând ori ocolind cu obstinație pe cele ale statului. A doua concluzie este că nu avem ce aștepta alegeri libere și corecte de la un partid care a venit la guvernare prin metode criminale și care în ultimii zece ani nu a avut manifestare mai consecventă și mai sârguincioasă decât uciderea democrației în Republica Moldova.

Uciderea alegerilor libere în 2019 va fi ultimul act din această operă macabră săvârșit cu sânge rece de cei care se ascund sub umbrela partidului politic, numit impropriu, Partidul  Democrat.

Realitatea crudă este că alegerile ni le face nu un partid democrat, atât cu denumirea, cât și cu respectul pentru valorile democrației, ci unul democraticid, cu ură patologică pentru ea.

 Valeriu Saharneanu

22 ianuarie 2019

Lasă un răspuns