Cernobâl politic la Chișinău: Război deschis Dodon-Plahotniuc; Faza când pompierii trebuie să se sacrifice

La sfârșitul anului 2014 în Republica Moldova a avut loc o catastrofă de mari proporții. După impactul destructiv imediat și consecințele lăsate peste ani, atunci s-a produs un fel de Cernobâl politic. În ziua de 30 noiembrie, forțe oligarhice unite, grupate în jurul lu Filat și Plahotniuc, asistat de Ghimpu, au forțat alegerile parlamentare și în complicitate cu o serie de instituții ale statului, capturate în prealabil, s-au instaurat confortabil la putere. Unda de șoc la vedere a deflagrației a mers pe partea de suprafață a țării și a măturat tot ce mai rămăsese întreg din instituțiile statului de drept. Îngrozită și buimăcită de forța exploziei, populația-jertfă nici nu bănuia că marea putere distrugătoare se așternea peste ea în formă nevăzută, fără miros și fără culoare. Ea se ascundea în forța radioactivă emanată de miliardul furat din rezervele statului. Această putere diabolică formată în urma reacției de descompunere morală a unor elemente aflate la guvernare a atacat societatea la nivel molecular, a iradiat sărăcia în profunzimea țesuturilor ei, a afectat grav fiecare celulă familială. Generațiile vârstnice au cunoscut din nou chinurile unei existențe la limita supraviețuirii, iar generația tânără a luat calea salvatoare a exodului.

Autorii și beneficiarii deflagrației s-au arătat lumii din întunericul nopții de 20 ianuarie 2016. În fruntea lor era Vlad Plahotniuc, autodeclarat stăpân peste sordida pustietate. Alături sta slugarnic Leancă, elementul din a cărui descompunere morală a ieșit ucigătoarea radioactivitate produsă de miliardul furat. Sub ruinele făcute de unda de șoc s-au prăpădit împinși de la spate complicele Filat și asistentul Ghimpu. În schimb, din molozul ruinelor a apărut monstruoasa corcitură comunistă Dodon, care l-ea luat locul. Până la următorul ciclu de sacrificare, corcitura urma să exercite funcția complicelui de serviciu. S-a achitat de minune cu sarcina: s-a lăsat suspendat de câte ori a fost nevoie; a votat tot ce i s-a spus; a ruinat tot ce i s-a poruncit; a scuipat în tot ce i s-a arătat.

Așa s-au ținut împreună timp de alți doi ani de zile – Plahotniuc și Dodon, Partidul Democrat și Partidul Socialiștilor. A fost perioada lor înfloritoare pentru ei, când în pustietate s-a decretat stabilitatea de cimitir, când libertatea corupției a devenit valoare guvernamentală, iar dezinformarea și manipularea standard de stat. Desigur, zona afectată a fost izolată din exterior. Interiorul ei a răspuns luând-o razna pe calea a patra a subdezvoltării.

Exercițiul electoral din 24 februarie 2019 nu a îndreptățit speranțele celor care au dorit o schimbare. Este adevărat, că în ciuda tuturor măsurilor luate, Plahotniuc nu a reușit să-și legitimeze pozițiile cucerite în prima jumătate a mandatului anterior pe altă cale decât alegerile. Exista șansa să se întărească cu partidul lui Dodon cu care ar fi putut forma o majoritate confortabilă. Dar în joc au intrat circumstanțe pe care tot Plahotniuc le-a creat și de care acum nu a ținut cont.

Este vorba de frica lui Dodon că intrând în alianță deschisă cu Plahotniuc o va termina exact ca Voronin, Filat ori Ghimpu. Pe de altă parte, Plahotniuc îl ținea pe Dodon din scurt prin foarte multe pârghii, dar odată scăpătat la Președinție acesta a simțit că ar putea să-și scoată capul din jug cu ajutorul Moscovei, promițându-i acesteia în schimb Basarabia pe tavă. Așa sau altfel, Dodon a ascultat de vocea fricii sale care a coincis cu ordinul Moscovei și nu a legat o alianță de guvernare cu Plahotniuc. Totodată Dodon a ascultat de vocea fricii sale față de Plahotniuc, dar și de ordinul lui Plahotniuc, și a respins, până ieri seara, o alianță de guvernare cu Blocul ACUM. Total greșit, în seara zilei de 7 iunie,  proaspăt întors de la Moscova,  Dodon a anunțat din postura omului de partid și în detrimentul funcției pe care o are de șef de stat, că: 1. Negocierile cu Blocul ACUM au eșuat; 2. O alianță cu Partidul Democrat este imposibilă și deci, alegerile anticipate sunt de neevitat. În felul acesta, Dodon a făcut ca toată responsabilitatea pentru declanșarea alegerilor anticipate să cadă pe umerii și pe obrazul lui Dodon și al Partidului Socialiștilor.

Total „întâmplător”, la scurt timp după declarația lui Dodon a apărut și respingerea Curții Constituționale (a Partidului Democrat) a sesizării depuse de președinte referitoare la calcularea termenului de inactivitate a Parlamentului în vederea dizolvării acestuia. Tema părea închisă, alegerile anticipate intrau peste câteva ore pe o traiectorie ireversibilă, când din străfundurile Parlamentului s-au făcut auzite vocile Blocului ACUM. Ele chemau socialiștii la discuții pe o ultimă sută de metri a spațiului de timp permisibil. Maia Sandu chema socialiștii la rațiune, să nu arunce țara în haosul alegerilor anticipate. 

Prinși pe picior greșit și sub presiunea prostiei ieșite din gura bățosului lor președinte, socialiștii s-au văzut nevoiți să dea curs invitației acumiștilor. Refuzul ar fi fost o probă în plus că ei nu-și respectă niciodată angajamentele, în special a celor ce țin de lupta anti-oligarhică. Era aproape de miezul nopții când, după o scurtă întrevedere cu acumiștii, socialiștii au ieșit afară. Erau vădit tulburați și foarte zgârciți la vorbe. Unicul lucru pe care jurnaliștii au reușit să-l lămurească cu ei a fost că socialiștii nu pleacă de tot. Mai îngăduie să discute și a doua zi. Că socialiștii ar putea reveni la discuții sâmbătă, 8 iunie, a devenit clar deja din declarațiile Maiei Sandu, date de ea la plecarea din Parlament. Deci, de va fi ori nu creată în parlament o platformă anti-oligarhică, de vor fi ori nu declarate alegeri anticipate, se va decide pe parcursul zilei de 8 iunie. Asta, dacă în întunericul care desparte ziua de ieri de ziua de azi, Plahotniuc nu le-a organizat socialiștilor o „noapte a cuțitelor lungi”, așa cum s-a mai întâmplat în istorie.

Clarificări de poziții mai vechi și pe urme fierbinți

Deși Partidul Democrat încearcă să demonstreze că ține sub control situația, că este forța politică stabilă, predestinată să conducă, lucrurile se văd cu totul altfel decât din buncărul PDM de pe strada Armenească. Îndelungata tăcere de peșteră, dar și acțiunile nervoase de ultimă oră care le organizează, inclusiv aducerea ieri în Chișinău a unor detașamente de așa ziși susținători – inculți, agresivi, ignoranți – arată că centrul coordonator al partidului începe să-și dea seama de situația ingrată în care se află. Iar pe scurt, situația lui este următoarea: faptul că PDM nu a fost și nu este solicitat de nicio formațiune (decât de cea a lui Șor, bineînțeles), inclusiv și de cea a partenerului său de mai ieri, Dodon, să formeze o alianță ori măcar o platformă de guvernare, arată că orice contact cu el este considerat de ceilalți subiecți politici ca unul mortal contagios. În răstimpul celor trei îndelungate luni de degringoladă care au trecut din ziua alegerilor din 24 februarie, Partidul Democrat nu s-a aflat nicidecum în profundă meditație filosofică pe tema binelui și fericirii poporului, cum au încercat să prezinte situația unii comentatori și jurnaliști cu soldă la partid.  În acest răstimp Partidul Democrat s-a aflat de fapt în carantina ciumatului, a leprosului, a purtătorului de scârnă. Este izolarea la care acest partid s-a auto-condamnat.

Cernobâlul politic pornit la 30 noiembrie 2014, amplificat la 24 februarie 2019 și al cărui declanșator este Partidul Democrat se află azi în plină vâlvătaie. Desfășurarea de mai departe a evenimentelor zilei va arăta dacă vâlvătaia își va escalada forța distrugătoare pentru mulți ani înainte, ori dacă ea va putea fi stinsă. Blocul ACUM și-a asumat rolul pompierilor în stingerea Cernobâlului politic de la Chișinău. Este clar că va trebui să lucreze în condițiile unei radioactivități politice extrem de nocive, de-a dreptul ucigătoare. Ar putea ca din acesta atingere contagioasă cu socialiștii să li se tragă chiar moartea politică, dacă nu va ști să se protejeze prin stăpânire forței destructive a inevitabilului aliat. Toate scenariile proaste sunt posibile. Dar asta este unica șansă să se pună capăt guvernării de tip mafiot a Partidului Democrat – răul cel mare de un deceniu al Republicii Moldova.

P.S.

  1. La ora publicării acestui material în Parlament au loc discuții între deputații Blocului ACUM (26 mandate) și Partidului Socialiștilor (35 mandate). Se încearcă facerea unei majorități și constituirea unei platforme de guvernare. Situația este incertă din cauza că Partidul Socialiștilor nu este un partid de obișnuit de stânga care ar pretinde revendicări sociale în interesului cetățenilor Republicii Moldova pentru a le face viața mai bună și mai avută. Partidul Socialiștilor este un partid geopolitic, vârful de lance al coloanei a cincea a Federației Ruse în Republica Moldova și revendicările lui în discuțiile cu Blocul ACUM țin exclusiv de interesul Kremlinului, care urmărește federalizarea republicii Moldova, „soluție” a ei egală cu a treia ocupație a Basarabiei;
  2. La ora 10, Dodon a ieșit în conferință de presă și a declarat că nu se grăbește să semneze decretul de dizolvare a Parlamentului, că va aștepta până luni când se va consulta din nou cu fracțiunile parlamentare. Dodon a lansat un apel către cetățeni să nu iasă în stradă dacă vor fi chemați de careva structură politică (evident, se are în vedere Partidul Democrat, care a rezervat pentru aceste zile mai multe locații publice din Chișinău pentru organizarea de proteste). Dodon a făcut apeluri și în adresa lucrătorilor organelor de Poliție, Procuratură și Securitate să respecte prerogativele legii și să se abțină să execute ordine care le depășește atribuțiile. Dodon a mai anunțat că a solicitat o întrevedere simultană cu ambasadorii Rusiei, SUA și UE;
  3. Finul Candu e ieșit cu supărări grave și nedrepte pe rețele, apoi cu amenințări directe în adresa lui Dodon după ora 11. E război deschis între Plahotniuc și Dodon;
  4. Dodon și socialiștii sunt amenințați de Candu, vocea lui Plahotniuc. S-ar putea ca „noaptea cuțitelor lungi” să se producă la lumina zilei de azi, 8 iunie;
  5. La Chișinău există toate premisele producerii unei lovituri de stat dacă Parlamentul nu va fi convocat și puterea va rămâne în continuare pe mâna și la discreție unei grupări despotice din interiorul Partidului Democrat.
  6. Miza luptei este Republica Moldova: Plahotniuc vrea să o țină în continuare în captivitatea lui; Dodon ar vrea să o lege strâns de interesele Rusiei; Blocul ACUM trebuie să ne apere interesele noastre, chiar și cu prețul morții lor politice. Terțium non datur.

Valeriu Saharneanu

8 iunie 2019, ora 11.56 a.m.

Lasă un răspuns