Valeriu Saharneanu

Când ai dubii, spune adevărul. (Mark Twain)

Home » Ce nu trebuie să ia președinta Maia Sandu din experiența președintelui Volodimir Zelenski

Ce nu trebuie să ia președinta Maia Sandu din experiența președintelui Volodimir Zelenski

S-a consumat prima vizită peste hotare a președintei Maia Sandu, care a ales ca aceasta să fie la  Kiev, capitala Ucrainei. A fost o vizită curat simbolică. Înainte de orice, era nevoie ca între cele două țări vecine să fie restabilite cât mai urgent relații normale la nivel înalt, dur fracturate de fostul președinte nesăbuit al Republicii Moldova.

Pentru că simbolismul vizitei trebuia atestat protocolar, cei doi președinții au semnat și două documente în forma unei Declarații și a unui Memorandum. Ambele cu valoarea unor anunțuri de intenții. Declarația prezumă că relația între cele două state se va stabili de acum înainte la nivelul superior al parteneriatului strategic, iar Memorandumul stabilește ca prim pas al acestui parteneriat întreprinderea unor acțiuni comune necesare dezvoltării infrastructurii rutiere între cele două state urmărind scopul creării unui coridor de transport rutier între Chișinău și Kyiv  și, în perspectivă,… spre țările din Europa Centrală și de Sud-Est.

În discursurile de la Kiev ale celor doi președinți, dar și în conferința de ieri de la Chișinău a doamnei Maia Sandu, s-a pomenit și de multe alte capete de probleme de interes bilateral lăsate ani de zile izbeliște. În capitala Ucrainei ele au fost abordate pe repede, ca într-o alergare de cai, doar ca ele să fie măcar constatate și trecute pe agenda unui dialog ulterior, care se dorește a fi unul permanent și mult mai aprofundat.

E momentul să reiterăm aici dauna produsă intereselor Republicii Moldova de Dodon, cel care punându-se în serviciul Moscovei a blocat cu rea-credință orice dialog al șefului de stat cu Kievul. De această situație a profitat până la urmă partea ucraineană, interesul moldovenesc din spațiul ucrainean fiind lăsat intenționat la discreția contingentului mafiot al guvernării oligarhice. Dar asta este altă problemă al vastelor ruine care s-au format în ultimul deceniu în relațiile moldo-ucrainene și care ar trebui adânc studiate atât de instituțiile politice ale statului, cât și de cele speciale de urmărire penală.

Revenind la vizita delegației noastre la Kiev, avem certitudinea că președinta Maia Sandu și echipa ei s-a documentat în ceea ce privește speța pe domenii a relațiilor dintre Ucraina și Republica Moldova. Am vrea să credem că studiul noului partener strategic nu s-a oprit aici. Interesantă, dar și relevantă ar putea fi pentru Maia Sandu însăși personalitatea președintelui Zelenski, experiența lui de până acum în această calitate.

Se știe că Zelenski a câștigat alegerile în fața lui Poroșenko în aprilie 2019 cu un discurs anticorupție foarte agresiv. Patru ani mai devreme, Poroșenko venise la putere pe valul angoaselor anti-rusești justificate ale ucrainenilor, stârnite de agresiunea Rusiei, dar și în baza unui discurs focos de luptă împotriva corupției. În fața alegerilor din 2019, ucrainenii au descoperit, însă, că pe umerii lor a fost pusă întreaga povară a războiului cu Rusia din care ei s-au ales și cu jertfa fiilor lor cei mai buni, și cu lipsurile impuse de o stare de război interminabil. Iar corupția cum a fost în floare înainte de Poroșenko, a devenit și mai înfloritoare pe timpul președinției lui. Ucrainenii au mai descoperit cu stupoare că în această perioadă de restriște națională, veniturile și, implicit, calitatea vieții lor a scăzut considerabil, iar profitul afacerilor de familie ale lui Poroșenko și bogățiile oligarhiei ucrainene au crescut exponențial.

Cu tot patriotismul de vitrină al lui Poroșenko, ucrainenii jinduiau răzbunarea pentru dovada duplicității lui. Ocazie care s-a ivit în 2019, când Poroșenko a venit în fața lor să ceară agrementul electoral pentru cel de-al doilea mandat al său. Iar atunci când un actor de comicsuri, pe nume Zelenski, i-a aruncat rivalului său, la dezbaterea-show organizată pe un stadion plin cu oameni, că el, actorul Zelenski, este pentru Poroșenko nu un simplu concurent, ci însăși sentința de judecare a lui pentru corupție, ucrainenii s-au simțit pe jumătate răzbunați. În acel moment toată Ucraina a căzut la picioarele lui Zelenski – un showman venit din afara sistemului corupt, care promitea dărâmarea din temelie a acestuia.

Cum urma să facă acest lucru, Zelenski și echipa lui au demonstrat în chip artistic pe cuprinsul senzaționalului serial video, „Servitorul poporului”, difuzat pe parcursul campaniei la televiziunile care l-au agreat și promovat. Se zice că scenariul acestui serial, în care eroul principal, un profesor de istorie ajuns președintele țării explică poporului ce este corupția, arată cine sunt corupții, probează cum aceștia influențează puterea politică și, în final, extermină la propriu centrele lor vitale contopite cu statul, a fost scris chiar de Zelenski. Cuprinși de intriga serialului-ficțiune de dinaintea alegerilor, ucrainenii l-au votat masiv pe Zelenski cu viul interes de savurare a părții a doua ce urma să vină – cea în care autorul scenariului, actorul ajuns președinte, Zelenski, își va pune în aplicare, deja pe scena non-fictivă a realității, toate virtuțile luptătorului intransigent cu fenomenul demolator al corupției. În plus, ca să-l ajute să-și ducă planul la o triumfală împlinire, ucrainenii i-au votat un parlament la cerere – doldora de reprezentanții partidului său cu denumirea serialului video – „Servitorul poporului”, care, firește, a format un Guvern al „Servitorilor poporului”.

Or, la aproape doi ani de aflare în mandat, mulți dintre simpatizanții și chiar prietenii-susținători ai lui Zelenski – actorul și autorul de scenariu – deplâng o vizibilă abdicare a președintelui Zelenski în fața sistemului corupt rămas, ca și mai înainte, imperturbabil. În lipsa altor explicații mai plauzibile (ucrainenii nu vor să creadă că și „eroul” Zelenski a fost răpus de sistemul corupt), spiritele critice pun rateul prezidențial în vina unei presupuse stranii metehne apărute subit în starea lui Zelenski și care i-ar fi afectat ținerea de minte. Ele afirmă dezolant, că Zelenski a uitat, pur și simplu, ce a scris cu mult talent și înfocare în scenariul care i-a adus marea victorie.

De această experiență nefastă a tânărului președinte ucrainean ar trebui să țină cont, ca să se ferească de efectele ei, temerara președintă moldoveană aflată la început de mandat. Scenariul luptei cu corupția, recitat cu patetism și înfrigurare spre trezirea maselor în campania electorală, trebuie învățat pe de rost și făcut carte de căpătâi pentru tot restul aflării în dificila misiune. Marea corupție trebuie învinsă, oricât ne-ar costa. Iar speranța că în Republica Moldova acest travaliu va reuși, rezidă în diferența dintre darul actoricesc devenit inofensiv în politică al protagonistului ucrainean și caracterul sobru, dar percutant al omului politic în devenire, Maia Sandu. Nădejdea este ca protagonista noastră se va abține să consume în exercițiul mandatului său ingrediente politice populiste care să-i afecteze memoria și ar face-o să se abata de la linia prinicpală de subiect a scenariului aprobat de electorat.  

Valeriu Saharneanu

14 ianuarie 2021

Name of author

Name: Valeriu Saharneanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.