Ce ne arată bătaia cu schelete din Partidul Liberal

Plecarea inopinată a lui Valeriu Munteanu din Partidului Liberal (PL) a stârnit iar discuții în jurul acestei grupări. Deși Munteanu a invocat patetic motive de ordin „istoric” care l-au adus în mod fatal la răscrucea despărțirii lui dramatice de iubitul PL, cauza principală ce se ițește din foarte multele lui vorbe pe la foarte multele televiziuni este cea veche: impactul dureros cu nucleul dur Ghimpu-Chirtoacă. Munteanu a înțeles că PL este o afacere de familie, că i se poate încredința posturi și onoruri cât poftește contra servicii cu credință făcute cauzei acestei afaceri, dar atâta timp cât Ghimpu este, cum zice Munteanu, conducătorul partidului, el nu are nicio șansă să-i succeadă moșului atâta timp cât nepotul Chirtoacă se află în preajmă. În PL, oricine pretinde șefia partidului în afară de Dorin, are urcușul plafonat. Riscă să fie dat cu capul în jos imediat ce i se descoperă impertinența. De asta s-a convins Munteanu la ultimul Congres al PL din 1 decembrie.

Socoteală a fost că în situația în care Dorin Chirtoacă are probleme cu justiția lui Plahotniuc, când credibilitatea și cotele de popularitate ale acestuia au scăzut lamentabil, el, neprihănitul Valerică Munteanu, fost vajnic deputat, fost cel mai priceput ministru, dar, mai ales, fost servitor fără cârtire și purtător de „adevăruri” la urechile conducătorului, era indicat să ia locul nepotului. Asta o credea el, omul de carieră Munteanu. Nu și prudentul Mihai Ghimpu.

Cu nepotul Chirtoacă în funcția formală de președinte, partidul rămâne în continuare în sânul familiei. Cu Valerică Munteanu acolo partidul ar putea ieși de sub control când te aștepți mai puțin. Gestul de disidență a lui Munteanu îi dă dreptate lui Ghimpu, dar numirea lui Chirtoacă în funcția decorativă de președinte justifică disidența lui Munteanu. Pentru că Munteanu știe foarte bine ce spune când strecoară sarcastic că în PL distribuția funcțiilor este clară: Ghimpu este conducătorul (real și inamovibil); Chirtoacă – președinte executor. Descifrat, asta înseamnă că în PL toate au rămas așa cum au fost.

Apoi, mai este întâmplarea din 2013. Atunci, o majoritate de deputații au procedat la un act de conștiință și într-o situație critică au dat dovadă de gândire separată, rațională, care, pusă în aplicare, a neutralizat efectele devastatoare ale acțiunilor isteric-dezaxate ale liderului. De atunci Ghimpu este foarte prudent. E atent ca în partid, dar mai cu seamă în organele lui de conducere să nu răzbată oameni mai răsăriți la minte și mai avani la caracter. Doamne ferește de intelectuali. Conducătorul, dimensiunile lui de gândire tactică și strategică, sunt etalonul, un fel de pat al lui Procust, – asta este regula lui Ghimpu. Iar celor, cărora anumite părți ale corpului le ies în afara acestei instalații, li se retează câte ceva, de obicei – capul, organul care dacă este îngăduit să fie folosit nelegat de voința conducătorului, poate ispiti pe orișicare prăpădit de membru de partid să se manifeste ca personalitate. Ori, asta nu se poate!

Ceea ce l-a făcut pe Munteanu să părăsească PL este conștientizarea faptului că după concubinajul cu PD și ajutorul dat acestuia în acțiuni concertate de luare în captivitate a statului, partidul lui Ghimpu/Chirtoacă a fost aruncat din calculele alegătorilor. Valoarea electorală a acestui partid este egală cu zero, iar perspectiva cuiva, inclusiv a isprăvitului politician Munteanu de a reveni în Parlament, se află la aceeași cotă. Vasul PL se scufundă, iar șobolanii fug instinctiv de pe el. Deocamdată, alegoricul șobolan Munteanu s-a cățărat pe o scândură ce plutește în derivă, dar ochișorii lui țintesc ambarcațiunea din față, cea care îl poate duce către destinația politică râvnită. Blocul ACUM este ceea ce i se potrivește. Dând abil din lăbuțe/guriță, el se pregătește să se agațe de careva otgoane, să treacă anumite filtre îngrăditoare și să sără pe sacii plini cu tărâțe ai PAS-PPDA.

Pentru că nu este șobolan și acționează calculat, Munteanu mizează pe efectul de zăpăceală care îl poate produce gestul lui insolent, surprinzător: cine se așteptă până mai ieri ca cel care a fost ani la rând scula numărul unu în mâna jupânului Ghimpu, va ieși ca un viteaz să își înfrunte stăpânul. O zăpăceală a apărut, cu adevărat, în jurul detașării fostului liberal de ambarcațiunea sa politică. Însă, chiar dacă unii mateloți de pe nava din față au căzut în leșin la văzul aruncării lui în valurile spumoase ale politichianismului moldovenesc, nimeni nu s-a grăbit să-i arunce colacul de salvare. Munteanu plutește în continuare în deriva pe scândura lui subțire.

Stupefiați de fuga lui, cei rămași pe vasul în naufragiu aruncă din urmă cu ce li se nimerește mai contondent sub mână. Ca să-l doboare, Chitroacă, președintele executor a făcut uz, probabil la mare fierbințeală ori din prostie, de ceea ce era sortit să se scufunde în taină și pe veci odată cu partidul. Este vorba de scheletele ascunse în dulapurile partidului – probe care dezvăluie colaborarea strânsă cu Plahotniuc în operațiunea strategică de anihilare a concurentului Filat. Operațiune înfăptuită cu succes, dar care a însemnat reinventarea statului mafiot al lui Voronin în varianta mult mai dezastruoasă a discipolului acestuia, Plahotniuc. Asta a însemnat trădarea alegătorului unionist și pro-european, a revoluției din 7 aprilie 2009. A fost o complicitate pe care a dat-o în vileag la 12 aprilie 2013 grupul celor șapte deputați, constituiți în Consiliul de reformare a PL și ulterior în Partidul Liberal Reformator. Cuprins de ciudă, Chirtoacă dă la 13 decembrie 2018 în Munteanu cu un schelet ce zăcea de cinci ani în dulapurile secrete ale PL.

Sub un titlu intrigant, „Cine l-a lăsat pe Filat fără funcție?”, Chirtoacă face pe pagina lui de Facebook o senzațională dezvăluire: „Dupa cum scrie pe hartie – Munteanu (l-a lăsat pe Filat fără funcție – n.n.), dar real – se știe, Plahotniuc, însă cu mâna si semnătura cui?! (…) Astăzi am aflat un lucru, chiar de pe site-ul Curtii Constitutionale (CC): in ziua in care, Filat a fost lipsit de CC de dreptul de a mai fi prim-ministru, V. Munteanu (VM) a depus această „completare”, prin care viitoarea hotărâre cu privire (la) un interimat s-a transformat „miraculos” in hotărâre (…) împotriva unei persoane concrete. Cu o săptămâna înainte de aceasta a mai depus o cerere de urgentare tot la CC, cu precizarea ca trebuie examinata pana la investirea noului guvern. VM va spune ca a semnat scrisorile la ordinele lui Ghimpu, ca era „soldat” PL. Sau poate o să zică că la ordinele mele? Sa o vedem si pe asta. Dar oare CC l-ar fi ascultat pe Ghimpu, si ar fi dat atenție la 3 foi A4, semnate de Munteanu, pentru a-l lipsi pe liderul PLDM de funcția de prim-ministru, cel mai in voga partid din AIE de atunci, toți aflându-ne in RM unde CC deja era controlata de Plahotniuc, la fel ca și toată justiția?”

Chirtoacă bineînțeles că minte atunci când afirmă că „a aflat” acest „lucru” (o relație directă a lui Munteanu cu Plahotniuc – n.n.) de pe situl Curții Constituționale și minte dublu când spune că „lucrul” l-a aflat abia „astăzi” (13 decembrie 2018). Cu siguranță era la curent ce pregătea conjurația Ghimpu – Plahotniuc împotriva lui Filat încă din acel april, 2013. Un scenariu aproape ca în „Miorița” cu cei trei ciobănei unde „cel ungurean, și cu cel vrâncean, mări, se vorbiră, ei se sfătuiră, pe l-apus de Soare…” să-l doboare pe Filat cu orice preț și prin orice mijloace. Mijlocirea Curții Constituționale pe post de ghilotină a fost o surpriză poate pentru ghilotinatul Filat și pentru lumea neavizată, dar, iată, inclusiv, Chirtoacă scrie astăzi că știa încă de pe atunci că numiții la Curte, în perioada 2012-2013, judecători, inclusiv cel pus acolo de Ghimpu, dar și cel pus, chipurile de PLDM, dar în fapt de PD, în post de președinte, se aflau în custodia lui Plahotniuc. Chirtoacă se laudă că „am făcut chiar o cronologie a acelei perioade din 2013”. Citirea ei este la fel de relevantă în materie de probă incriminatorie în dosarul complicității profunde dintre Ghimpu și Plahotniuc. „Citiți și o să vedeți” ne îndeamnă Chirtoacă, încercând să ne inoculeze convingerea că Munteanu a acționat direct la comanda lui Plahotniuc, de-asupra capului lui Ghimpu. Lucru exclus. Dar haideți să cităm din cronologia lui Chirtoacă,:

„8 martie – Filat își dă demisia din Prim-ministru, dar rămâne premier interimar…;   

10 aprilie – Filat este desemnat de Timofti, candidat la funcția de premier din nou…;

11 aprilie – PL depune o sesizare la CC cu privire la interpretarea Constituției și anume că prim-ministru interimar nu poate fi cel care a fost prim-ministru până la demitere…;

12 aprilie – apare „PLR”, conferința de presă respectivă, în care îl beștelesc pe Ghimpu și îl acuză de toate relele; („beștelesc”, adică cer înlocuirea lui Ghimpu cu Chirtoacă – n.n.)

15 aprilie – Munteanu depune o cerere de urgentare a examinării, pana la investirea noului guvern, a sesizării făcute de PL pe 11 aprilie (prin asta CC a vrut sa-si acopere graba ce a urmat, având în vedere că termenul obișnuit era de 60 de zile);

22 aprilie – după 11 zile de la depunerea sesizării PL, CC o examinează timp de 8 ore;

22 aprilie (dimineață la prima ora) – Munteanu depune la CC… o cerere de completare a sesizării din 11 aprilie, prin care cere deja nu interpretarea Constituției, dar controlul concret al decretului lui Timofti din 10 aprilie.  Despre aceasta „completare”, Filat, presa, societatea, nici eu, nimeni nu știa nimic…” (în afară de Ghimpu și Plahotniuc, bineînțeles – n.n.);

22 aprilie – ora 9 seara, CC anunță Hotărârea prin care nu doar interpretează Constituția, dar anunță că Filat nu mai poate fi premier.”

Își poate închipui cineva că Munteanu făcea navetă între sediul PL și Curtea Constituțională cu sesizările în proțap de capul lui, fără avizul lui Ghimpu? Desigur că nu. O spune mai ieri, fiind întrebat, însuși Munteanu în platoul unei televiziuni: demersurile la Curtea Constituțională le-a făcut la cererea lui Ghimpu. De ce trișează Chirtoacă? Crede cumva că poate da acum toate scheletele urât mirositoare din dulapul PL pe seama fugarului Munteanu? Nu-i va crede nimeni gogomănia.

Adevărul este că Ghimpu s-a folosit de Munteanu pe post de trepăduș în serviciile pe care le-a făcut atunci, dar și ulterior, Partidului Democrat. Cea mai mare parte a echipei de atunci a putut vedea că această activitate ascunsă, făcută de cei doi din postura idioților utili, avea să aducă doar prejudicii însuși Partidului Liberal, dar și cursului pro-european al Republicii Moldova. Ea  a fost văzută de o majoritate integră a formațiunii. Măsura la care a recurs această majoritate la 12 aprilie 2013 a fost una de prevenire a catastrofei, dar și de salvare a partidului care pretindea să reprezinte mișcarea de eliberare națională.

Dezideratul era ca Republica Moldova să nu încapă iar pe mâna comuniștilor, să meargă înainte și să atingă obiectivele schițate pe vectorul integrării europene, să demoleze sistemul marii corupții și să reformeze partidul în conformitate cu standardele europene. Ghimpu, Chirtoacă și Munteanu s-au făcut ghem de arici și s-au opus cu vehemență chemării de reformare. „Ghimpu cel integru” cârtea despre foștii lui colegi că sunt niște trădători, „Chirtoacă cel senin” afirma că aceștia au dereglări mintale, iar „Munteanu cel mare” vorbea cu dispreț despre micimea celor șapte pitici. Sub protecția lui Plahotniuc, PL a revenit în 2014 la guvernare și a continuat să-i presteze lui Plahotniuc servicii în forme și mai indecente, până când nu au mai fost buni nici pentru rolul ingrat al idioților utili.

Ce au lăsat în urmă? Un stat capturat, un vector european compromis, o idee națională terfelită, un partid disprețuit? Toate – cu aportul lor direct. Acum, în plin proces de dezintegrare, când pe la televiziuni li se amintește de clopotele de alarmă tras preventiv de curentul liberal reformator, apărut din acea criză de moralitate a liderilor PL, toți trei cad instantaneu în delirul minciunii și al blamului. Ei se feresc viclean și cinic să își asume vina pentru dezastrul în care a ajuns azi Republica Moldova. Nu au nici inteligența și nici decența să recunoască contribuția voită, nevoită ori cerută ultimativ de profitorii direcți ai acestui dezastru. Nu avem ce aștepta de la ei asemenea gesturi, nu o vor face nici în ruptul capului. Probabil nici nu este nevoie, căci iată, în toi de gâlceavă urâtă între ei, liberalii au prins a scoate de prin dulapuri scheletele doveditoare care-i demască sub toate aspectele.

Valeriu Saharneanu

15 decembrie 2018

 

Materiale de referință:

http://valeriusaharneanu.com/actual-ce-au-vrut-liberal-reformatorii-in-2013/

http://valeriusaharneanu.com/nemernicii-sau-cum-a-disparut-rm-de-pe-radarele-ue/

http://valeriusaharneanu.com/retrospectiva-plr-17-iunie-2013-partidul-liberal-tradat-ori-salvat/

http://valeriusaharneanu.com/retrospectiva-plr-29-iulie-2013-un-partid-liberal-autentic-asta-vor-reformatorii/

http://valeriusaharneanu.com/retrospectiva-plr-20-mai-2013-consiliul-de-reformare-precizari-utile/

Lasă un răspuns