Ce modele de viață ne vinde doamna ministră Monica Babuc

 

Ascult deunăzi la un post de radio o emisiune despre un proiect dezvoltat de o organizație de jurnaliști. Era vorba de un obiect de studiu facultativ despre inițierea elevilor în fenomenul mass-media și în ceea ce înseamnă produsul ei. Scopul – să ajute copiii să-și cultive o atitudine critică față de produsul din ce în ce mai năvalnic, divers și dezgolit deontologic al mass-media. Mai pe de-a dreptul, organizația vrea ca bieții copii să însușească deprinderi în a discerne informația veridică de cea falsă. Un proiect bun, în ripostă față de fenomenul fake news, al manipulărilor grosiere. Indirect, organizațiile jurnalistice de gardă semnalează cât e de mare riscul de intoxicare a conștiinței copiilor – a societății de mâine.

Citesc pe un site apropiat guvernării că la sfârșit de an și ministra Monica Babuc a „dezvoltat” un proiect. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării ne-a lămurit că de fapt era vorba de campania „O lecție cu ministrul”. Campania a avut și un generic – „Educație pentru Societate”. Același site ne-a edificat că prima lecție doamna ministră a ținut-o în fața elevilor din clasa a V-a a Gimnaziului din Sadova, raionul Călărași. Ați înțeles, probabil, subtextul: doamna ministră s-a avântat să dărâme antinaționalismul lui Dodon în chiar cuibul lui. Veți înțelege și contextul dacă vă spunem care a fost tema lecției – „Dreptul la Patrie, dreptul la Neam”. Măreț! Grandios! Combativ! Curajos! Neapărat patriotic, vor zice unii.

De fapt nu este nici măreț, nici grandios, nici combativ, nici curajos și cu atât mai puțin patriotic. Pentru că cine cunoaște realitățile junglei politice moldovenești știe că între noțiunile de Patrie și Neam ale lui Dodon și cele ale partidului din care face parte Monica Babuc nu există nicio deosebire.

Vederile lui Dodon par chiar mai „oneste”. El ne spune fără ocolișuri că patria noastră (a lui) nu poate fi alta decât cea îngrădită de ocupația rusească, iar neamul (lui) nu poate fi altul decât cel pe care (n)i-l indică ocupantul. Dodon este o bubă care coace pe derma națiunii noastre cu voia partidului doamnei Monica Babuc și ținută umflată financiar de cel care reprezintă azi statul ocupantului. Buba Dodon poate fi extirpată oricând, rădăcina ei fiind localizată și țesuturile afectate de puroiul ei sunt încă limitate. Asta desigur dacă infecția nu va fi lăsată să atace sistemele vitale ale organismului statal, lucru care deocamdată se întâmplă.

Partidul Monicăi Babuc are în esență aceeași ideologie ca și cea a partidului coloanei a cincea rusești al lui Dodon. Misiunea strategică pe care o are, însă, cea de a ține Republica Moldova mai departe de Uniunea Europeană, de a menține separarea ei de România și de a preveni o eventuală unire a celor două state românești – o obligă să și-o mascheze, să o ascundă sub o carapace hibridă. O face atât cât reușește, căci mai mulți exponenți ai lui, inclusiv prim-ministrul Filip, fostul președinte de partid și fostul președinte-piroman (incendiatorul Declarației de Independență) al Parlamentului, Lupu, veșnicul deputat Diacov, dar și mai noul deputat Dudnic au înfierat unirea, au incitat public minorități naționale să nu admită recunoașterea limbii române și chiar au declarat că sunt gata să pună mâna pe arme și să conducă un război al minorităților împotriva ei.

Acest nucleu dur antiromânesc al partidului, a fost pardosit sub președinția lui Plahotniuc (un descendent al statului comunist mafiot al lui Voronin) cu personaje provenite din zone politice mai de dreapta. Inclusiv din fosta mișcare de eliberare națională, cum este cazul Monicăi Babuc. Pentru care scopuri? Pentru a camufla esența politicii partidului, pentru a-i aduce un plus de credibilitate, iar în cazul în care oportuniști de toate soiurile și culorile ar da busna la troaca Puterii să aibă la îndemână scuza ticăloșeniei de referință.

Asta, cu năvala, se întâmplă chiar azi, pe sfârșit de an 2018, în campania electorală abia începută. Iată că alături de candidatul antiunionist Pavel Filip îi găsim în scena de partid ridicată la Strășeni pe… Nicolaie Botgros și Eugen Doga, pe care România și publicul unionist din Republica Moldova i-a acoperit ani la rând cu toți laurii inimilor lor.

Păi, ce putem zice în legătură cu această năstrușnicie. Nu pentru asta stă Monica Babuc în fruntea Culturii?: pentru a angaja în lupta electorală de partea partidului marii corupții oameni iubiți de popor ca Botgros și Doga. Aceștia, cum n-ai da, sunt în „subordinea” Culturii ei. Botgros și Doga nu pot fi lăsați așa, fără implicare. Ei trebuie puși să spele imaginea lui Plahotniuc, a sculelor lui, cum este Pavel Filip. Și ce dacă se murdăresc pe sine? Onorariile grase pot astupa nu doar murdăria de pe mundirul imaculat de artist. Ele pot face față chiar și petelor de pe obraz. Au și un efect terapeutic colosal. Pot face să amorțească o perioadă nervul conștiinței civice, imunizează organismul contra acceselor provocate de bunul simț. E demonstrat pe cobai luați din același mediu artistic, dar mai cu seamă pe specimene racolate ale regnului politic autohton!

Pentru asta stă doamna Babuc în fruntea Culturii: pentru ca Botgros și Doga, dar și alții ca ei care s-au angajat zilele acestea în afaceri de promovare a regimului oligarhic al marii corupții să aibă o ticăloasă scuză de referință atunci când vor descoperi că au fost niște idioți utili în mașinăria de acoperire „culturală” a operațiunii de legitimare prin alegeri a unei puteri politice plămădite din corupție. Atunci când milioanele vor fi cheltuite și își vor da seama, dacă vor vrea, că au fost servitorii unui partid care se mișcă în mare viteză pe contrasensul valorilor pe care aceste personalități culturale le afișează. Ori afișele mint?  

De asta a fost pusă Monica Babuc și în fruntea Educației. Să aducă în scena de partid copii, cum s-a întâmplat la 21 octombrie. Cu acești copii partidul Monicăi Babuc țintește să schimbe percepția urâtă pe care o are pe merit în societate. Monica Babuc știe – copiii sunt un detergent formidabil dacă sunt folosiți cu pricepere vicleană. Nu oricine îl poate folosi. „Omenirea” imaginii lui Plahotniuc, politicianul cu cea mai mare rată de respingere nu-i va reuși lui Lupu, de exemplu. Lupu are pe obraz multe pete negre, inclusiv cicatricea urâtă care i-a rămas după arderea Declarației de Independență. Această misiune i se potrivește cuiva care nu a trecut prin grajdurile urât mirositoare ale Partidului Comuniștilor, ea se potrivește unei persoane venite dintr-o direcție politică opusă acestuia.

Doamna Babuc are un asemenea alibi. Din postura de ministră a Educației, a Culturii și a Cercetării, misiunea parcă îi este scrisă. Ea păstorește domenii pe care cresc, se maturizează și dau roade elitele, cele care formează imensa putere a conștiinței civice, dar și a celei naționale – vie, activă, capabilă de schimbare. Cum să facă ca această elită să uite de schimbare, să o pună să lucreze la ceea ce are ea de făcut în primul rând – să realizeze o redimensionare a scorului negativ de popularitate pe care îl are Vlad Plahotniuc, să inverseze acest scor, dacă se poate. Racolarea celor doi artiști notorii este o achiziție bună, probabil vor fi și altele. Milioanele nu vor fi cruțate. Operațiunea „Bani pentru putere ca din puterea câștigată să se facă alți bani, mult mai mulți bani” va lua amploare în lunile de până la alegeri. Șeful doamnei Babuc este priceput la asemenea lucruri. Are și milioanele rezervate pentru asemenea tip de investiții. Dar de la ea, de la Mega-Ministerul ei se cere mult mai mult decât racolarea de artiști. Oamenii trebuie prelucrați să-și schimbe viziunea față de șeful ei. Plahotniuc are bani, are putere, are slugi, are lachei și lichele cât dorește. Ceea ce îi lipsește este iubirea oamenilor, a alegătorilor, mai precis. I-o spun de ani buni numeroșii tehnologi politici, angajați la curtea lui de peste mări și țări cu bani grei. Iată ce trebuie să facă doamna ministră Monica Babuc: să-și pună în aplicare toate farmecele și abilitățile ca Plahotniuc să fie iubit de cetățeni. Asta și face, fie prin proiecte, prin campanii, discursuri publice ori „lecții cu ministrul”. Ea trebuie să se impună ca agentul numărul unu al iubirii de popor a lui Plahotniuc. Doamna Babuc a intrat în rol. Este sinceră, este trup și suflet cu tot ce a făcut și face Plahotniuc. Ne dă de înțeles că Plahotniuc i-a devenit idol și mentor. A mărturisit-o public în Piața Marii Adunări Naționale la mitingul electoral din 21 octombrie. Atunci, Monica Babuc a vorbit cu multă convingere personală copiilor, aduși ilegal în scena mitingului de partid, dar și mulțimii din față și de pe ecrane. A vorbit cu multă înflăcărare despre obiectul misiunii ei de partid, șeful, liderul, idolul și mentorul ei, Plahotniuc, „fără de care realizările actualei guvernări nu ar fi fost posibile.”

„Mulțumim domnului președinte, a ridicat patetic vocea doamna ministră, – pentru modul în care știe să își iubească țara și oamenii ei, mulțumim pentru faptul că știe să organizeze echipe și să consolideze oamenii care cred în puterile lor. Sunt mândră, – a triumfat fosta frontistă, – că fac parte din această echipă unită, frumoasă și unică – PDM”. 

Îi mulțumim și noi doamnei ministre pentru arama dată pe față până la ultimul strat. Nu ne putem declara însă mândri nici de ea și nici de idolul ei politic și organizația pe care o conduce. Pentru că noi știm cine sunt, de unde vin, ce au făcut și ce au de gând să facă, idolul și echipa lui. Știm cât au furat, de unde au furat și de unde fură în prezent; știm și de ce rămân nepedepsiți. Spre deosebire de domnii Botgros și Doga care și-au neutralizat cu socoteală conștiința civică, parcă trează până mai ieri. Dacă ne punem să descifrăm „modul în care (Plahotniuc) știe să își iubească țara și oamenii”, cum „știe (Plahotniuc) să organizeze echipe” și să le „consolideze”, dar mai ales dacă ne așezăm să cântărim „realizările actualei guvernări” care „nu ar fi fost posibile” fără Plahotniuc, apoi toate încap într-un singur cuvânt – crimă.

Crimă este concesionarea Aeroportului, devalizarea băncilor, furtul Miliardului, spălarea banilor murdari rusești; crimă este schimbarea voluntaristă a sistemului electoral, anularea rezultatelor alegerilor locale din Municipiul Chișinău; crimă este îmbrâncirea Republicii Moldova din spațiul democratic european și împingerea ei în zone geopolitice dominate de regimuri autocrate; crimă este punerea sub preș a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană și blocarea mersului de țară pe acest vector benefic pentru tot poporul; crimă este anularea statului de drept, capturarea lui, transformarea organelor de luptă contra corupției, de urmărire penală și a instituțiilor judecătorești în organizații ale crimei organizate; crimă este facilitarea pătrunderii prin intermediul acestor organizații a grupurilor criminale în politică și, de acolo, în instituțiile decizionale ale statului. Statul criminal este o realitate deja previzibilă în perspectiva alegerilor din 24 februarie 2019. La ea se va ajunge deja și cu suportul domnilor Botgros și Doga. Crimă este subordonarea statului, intereselor Partidului Democrat, iar aici putem vorbi nu doar de uzurpare, dar și de înaltă trădare.

Toate acestea sunt o înșirare scurtă a faptelor care sunt crime ori frizează crima. La rangul în care s-a văzut ajunsă în ierarhiile partidului și ale statului, doamna Babuc nu poate să nu-și dea seama de ele. Crede cumva doamna Babuc că aceste fapte pot fi convertite în „realizări” tot atât de simplu cum a reușit dânsa să se convertească dintr-o ditamai mișcare de eliberare națională într-o organizație politică de cotropire a tot ce înseamnă național și democratic? Probabil că asta crede de îndată ce o vedem angajată pe toate părțile – „cultural”, „didactic”, politic și instituțional – în proiectul de transformare a lui Plahotniuc dintr-o paria politică sub toate aspectele în model de viață pentru copiii din subordinea Ministerului ei și pentru toată lumea. Dacă va reuși sau nu rămâne să vedem pe urmă. Iar urma nu sunt alegerile din 24 februarie. Acestea, putem spune cu multă siguranță, vor fi o batjocură, ca și toate celelalte lucruri sfinte de care s-a atins laba murdară a politicianului corupt. Dar, ca întrebarea să nu rămână neproptită în ceva putem spune că, în situații similare Nu a reușit mare lucru pe acest tărâm nici Ministerul de Propagandă al lui Goebbels în cel de-al Treilea Reich al lui Hitler; nu a reușit nici Ministerele de Facere a Omului Nou în Imperiul Bolșevic al lui Stalin și a celorlalți Secretari Generali.

Știți de ce, doamnă Babuc? Pentru că din bani furați și din minciună nu poți construi nimic durabil. Nimicul rămâne Nimic. El nu poate fi iubit.

***

Aminteam la începutul acestui material despre două proiecte dezvoltate pe două paliere diferite, de entități diferite ale societății. Cel inițiat de societatea civilă este generos. El vine să salveze niște conștiințe fragede, să bata alarma că în Republica Moldova o întreagă societate, inclusiv copiii, sunt victime ale informațiilor false, ale manipulărilor, a propagandei difuzate de actori politici prin instituții mass-media false – acțiuni rău intenționate care intoxica și afectează conștiințele în formare.

Al doilea proiect este cel al Monicăi Babuc și al Ministerului ei, lansat în paralel cu campania electorală a partidului său. Scopul predestinat al acestuia este în contradicție flagrantă cu primul. El țintește tocmai falsificarea produsului mediatic, dezinformarea, propaganda unor precepte contrafăcute despre decidenții politici ai momentului și ascunderea urmărilor grele ale politicilor promovate de ei. Modelul care se vrea inoculat în mentalitatea celor mici, dar, mai ales, a celor mari, a celor cu drept de vot, este cel al „politicianului priceput” și „bunului organizator”, Plahotniuc, al „mecenatului” Plahotniuc, al „făcătorului de minuni” Plahotniuc, al „iubitorului de Patrie și de Neam” Plahotniuc cu care doamna Babuc se mândrește de nu mai poate.

Ceea ce face doamna Babuc este pervers din toate punctele de vedere, din cel al creșterii și educării tinerei generații, în primul rând. Ea încearcă să inoculeze modelul de gândire că în Republica Moldova oricine care este priceput să fure are șansa să trăiască bine și să fie ridicat în slăvi dacă își face loc cumva în politică. Indiferent cum.

Nu cunoștințele, nu moralitatea, nu respectul comunității și a legilor ei de conviețuire, nu onestitatea, nu corectitudinea, nu bunul simț, nu integritatea personală și intangibilitatea bunului public sunt materialele din care se construiește azi personalitatea politică în Republica Moldova. Doamna Babuc sugerează, insuflă, susține cu nedisimulată pasiune că modelul, idealul, întruchiparea perfecțiunii poate fi oricare șperțar, asociat politic, un Ostap Bender de pe Bâc, care se pricepe „să organizeze echipe” la ciorditul de bunuri publice, „să consolideze oamenii care cred” în împletiri de scheme frauduloase, să pună la cale ocolișuri de legi, să transforme instituțiile statului în instrumente de șantaj, de… crimă.

Cu cât vindeți narcoticul, doamnă Babuc?  

Valeriu Saharneanu

28 decembrie 2018

Lasă un răspuns