„Vremea nouă”, Vaslui: Scrisoarea emoționantă a lui Bodrug, moldoveanul de peste Prut, care candidează la Vaslui

EMOȚIONANT…Oleg Bodrug, moldoveanul de peste Prut care candidează pe listele PMP Vaslui  la Camera Deputaților a rămas surprins când a aflat că primarul municipiului Vaslui, Vasile Pavăl, îl acuză că își face campanie electorală mascată. Acesta nu a făcut nimic altceva decât să ceară ajutorul „fraților români” pentru a înființa secții de votare la Vaslui, pentru cei 100.000 de vaslueini-moldoveni care au domiciliul în municipiu și vor să voteze pentru alegerile prezidențiale din R.Moldova. Acesta a trimis un e-mail emoționat redacției Vremea Nouă, prin care se prezintă și explică de ce a ajuns să candideze la Vaslui, pentru Parlamentul Romnâniei, după ce ani la rându-i a fost deputat în R. Moldova. Acesta le mulțumește public vasluienilor simplu care i-au acceptat în comunitatea lor pe basarabeni și recunoaște că mulți dintre ei sunt doar simpli trecători prin județul nostru. Acesta mai spune că a constatat că vasluienii nu sunt supărați pe basarabeni de disconfortul pe care îl produc la fiecare scrutin electoral, așezând la coadă, în statistici, județul  nostru, în rândul structurilor administrative cu cea mai înaltă rată a absenței la vot pe țară. Și cum duminică în R. Moldova sunt alegeri prezidențiale, acesta le adresează un mesaj cetățenilor moldoveni care locuiesc la Vaslui:  „BASARABENI CU CETĂȚENIA ROMÂNĂ, IEȘIȚI DUMINICĂ LA VOT, ORIUNDE V-AȚI AFLA! 

Iată scrisoarea pe care politicianul din R. Moldova o adresează vasluienilor, după ce a fost jignit de autoritățile locale și acuzat pe nedrept că își face campanie electorală mascată. „Cu gândul la datoria ce ne revine nouă, generațiilor trăitoare azi în Republica Moldova și România – reunificarea celor două state românești – m-am hotărât să candidez la alegerile din 6 decembrie 2020 pentru un mandat în Camera Deputaților a Parlamentului României. Experiența politică a ultimilor 30 de ani, starea generală deplorabilă la care a fost adusă Republica Moldova, dar mai ales cuibărirea la frâiele puterii a celei mai corupte forțe politice coordonată de Igor Dodon, ridică nevoia de reunificare în categoria urgenței naționale. În calitate de reprezentant al Partidului Popular Românesc din Republica  Moldova și al Mișcării Politice UNIREA, candidez pe listele Partidului Mișcarea Populară din România în circumscripția Vaslui, județul de hotar cu Republica Moldova. Am un program de dezvoltare a județului și vreau să-l implementez pentru a face România mai înfloritoare. De ce România și nu Republica Moldova? Pentru că Republica Moldova este în continuare un stat capturat de marea corupție, reprezentată azi de Dodon, iar România este un stat de drept în care lucrurile sunt așezate la locul lor: oamenii harnici și onești trăiesc bine, iar corupții, inclusiv cei politici – stau în pușcărie. Mai știu că doar o Românie prosperă, înfloritoare, ridicată la standarde europene de calitate a vieții poate face, prin exemplul ei, ca majoritatea cetățenilor Republicii Moldova să-și dorească să trăiască la fel. În ceea ce mă privește, cu fapta și cuvântul voi face tot posibilul ca ei să înțeleagă cât mai devreme că au o șansă unică să scape de sărăcie, hoție și fărădelege! Asta se înțelege și peste Prut, în Vaslui, Iași, Botoșani în toată România”, își începe scrisoarea Oleg Bodrug.

Bodrug este sincer, calitate mai rar întâlnită la un politician

Bodrug recunoaște că nu toți basarabenii cu domiciliu la Vaslui au și rămas aici, dar vorbește despre „fericitul trai” de pe aceste meleaguri. De asemenea, este singurul politician din R. Moldova care ne mulțumește nouă, vasluienilor, că am schimbat destinul la mii de basarabeni și se întreabă retoric: „Își mai amintesc ei (n.r. moldovenii-vasluieni) oare cui datorează bucuria minunii coborâte peste capul lor?” Iată continuarea emoționantă a scrisorii: „Aici, în localitățile din județul Vaslui, unde mă aflu în aceste zile, am remarcat că mii, poate chiar zeci de mii, de basarabeni au sporit în ultimii ani considerabil numărul populației locale. Este o consecință a procesului de redobândire a cetățeniei române de către basarabeni. În felul acesta, devenind cetățeni ai României, mii de basarabeni au devenit în mod automat și cetățeni ai Uniunii Europene. Desigur, puțini au fost cei care s-au întors să-și continue „fericitul” trai în țara lor capturată. Majoritatea au luat drumul Europei: acolo, în baza buletinului, să zicem, de Negrești, de Huși, de Averești sau de Vaslui, și-au făcut trai bun în toate țările Uniunii Europene. Viața lor s-a schimbat radical, fiind bine plătiți și protejați de legea comunitară. Își mai amintesc ei oare cui datorează bucuria minunii coborâte peste capul lor? Le trece oare prin cap că la alegerile locale lipsa lor devine statistică relevantă și așază de câțiva ani județul Vaslui în rândul structurilor administrative cu cea mai înaltă rată a absenței la vot pe țară? Vasluienii își dau seama de unde li se trage nemeritata contraperformanță statistică și, cu toate astea, nu poartă gând rău basarabenilor. Cel puțin asta mi-au arătat-o vasluienii cu care am discutat fenomenul. Ceea ce ar avea ei de reproșat virtualilor consăteni ori concitadini din Basarabia nu ar fi lipsa lor la alegerile pentru primăriile și consiliile Vasluiului, ci eventuala lipsă de la alegerile din Republica Moldova”.

Material electoral, realizat de Vremea Nouă, la comanda PMP Vaslui.

Păcatele capitale ale lui Dodon

Nimeni nu s-ar fi apucat, așa, din neavând ce face ori din banală răutate să numere păcatele altuia. Cunoaștem răspunsul lui Isus dat fariseilor care-L ispiteau cu judecarea la moarte, prin uciderea cu pietre, a femeii acuzate de adulter: „Cine dintre voi este fără de păcat, să arunce cel dintâi cu piatra”. Asta însemnând că înaintea barei de judecată a Cerului avem cu toții păcate. Doar că persoana căreia noi vrem să-i numărăm aici păcatele se impune ea însăși judecății. Alegerile în cea mai înaltă demnitate a statului, anume asta și sunt – o judecată publică. Iar candidatul care pretinde la această demnitate asta și face – ispitește poporul cu alegerea lui. Înainte de a se hotărî să-l aleagă sau ba, poporul este chemat de Legea scrisă să-i judece faptele. Faptele însemnând uneori și păcate, care tocmai pe ele poporul-judecător trebuie să le ia în răspăr, ca să nu se mai repete. Deoarece toate ponoasele păcatelor făcute de acest soi de demnitari le suferă poporul, nu cel care le comite.

Or, ce vede poporul-judecător în persoana lui Dodon, de exemplu. În primul rând, că este practicantul de patru ani a acestei demnități și, în al doilea rând, că este pretendentul la ocuparea ei pe nou pentru următorii patru ani. Este deci un candidat în dubla postură: cea a fariseului, cum s-ar zice, obligat cu vegherea respectării stricte a Legii scrise, dar și cea a păcătosului surprins în preacurvie. O spunem asta pentru că timp de patru ani Dodon a practicat-o la modul deschis, sfidând normele bunei cuviințe, ale bunului simț, dar și ale Legii scrise aflate în veghea lui. Ddodon a înșelat de câte ori a putut interesele Republicii Moldova fără să țină cont de demnitatea funcției.

Adulterul politic cu structurile Moscovei, i-au și adus supranumele de agent străin, Kremlinovici, adică a șefului de stat dirijat de Kremlin și băgat până la gât în priza intereselor rusești. În patru ani, Dodon a adus sensul funcției de președinte al Republicii Moldova la semantica figurală, transformată istoric, a celei de fariseu, după demascarea acestora de către Hristos – cea a fățarnicului, ipocritului, mincinosului, perfidului, prefăcutului, șiretului și vicleanului. Sau, așa cum a fi fariseu însemna inițial a fi cel distinct în respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții iudaice, iar în timp a devenit cuvânt de ocară, tot așa și Dodon a întors pe dos sensul funcției de președinte al Republicii Moldova, ea însemnând în executarea lui nimic altceva decât a fi om ipocrit, fățarnic, prefăcut. La asta adăugând și cea de trădător al vechilor tradiții românești de cultură, istorie, identitate și unitate națională de care el își bate joc demonstrativ și cu nebunească plăcere.

Sunt păcate grele care cad pe umerii lui. Plecările dese la Sfântul Munte nu-l ajută. Revenind de acolo era de așteptat să se resemneze, să revină acasă, să se întoarcă la nevoile neamului lui, cu mintea, cu gândul, cu fapta. Nu se întâmpla așa. Din contră. Își complica soarta. Frica eșecului în alegeri îl arată acum pregătit să treacă la comiterea unor păcate capitale. Le-a și făcut, prin exemplul său prostesc îndemnând oamenii să ignore pericolul de moarte al infectării cu virusul Covid. De ce procedează astfel, de unde acest comportament drăcesc în raport cu nația sa, cu țara sa, cu neamul său și cu nevoile oamenilor țării sale? Cine știe. Poate că rostul lui pe fața pământului este să fie un trădător de meserie, un laș prin vocație malefică. Atunci de ce și cum a ajuns acest destin tenebros să cadă povară peste capul bieților moldoveni? A fost această fatalitate o întâmplare nefericită, o legitate de neocolit, ori o făcătură aranjată cu rea-credință? Fără a dibui pe  tărâmurile necunoscutului, haideți să vedem de unde s-a luat Dodon în această primă funcție de demnitate statală a Republicii Moldova. Să încercăm, cum s-ar zice, să ajungem la păcatul originar, cel al greșelii care a dat naștere nefastului fenomen. Chit că pentru asta nu trebuie să răscolim în negura vremii. E de ajuns o scurtă incursiune în istoria noastră recentă, unde putem vedea întregul tablou al conceperii lui. Dodon-președinte este cu certitudine produsul mizerabil al incestului dintre regimul-mafiot-tată al lui Voronin și regimul-oligarhic-fiică al lui Plahotniuc. Mama lui Dodon-președinte nu este prea-curata comunitate votantă a Republicii Moldova, cum vrea să ne-o arate viclean. Născătoarea lui Dodon-președinte este, precum se știe, vestita pițipoancă, ingrata panaramă, campioana moravurilor juridice ușoare: regimul-oligarhic-fiică al lui Plahotniuc. Dacă ar fi fost astăzi în altă parte decât alături de progenitura sa în lupta pentru un nou mandat, Plahotniuc ne-ar fi spus multe detalii picante despre travaliul aducerii pe lume a fătului său în 2016.

Este profund regretabil că în îmbulzeala actualei campanii electorale despre acest fapt aproape că nu se vorbește. Este greșit, pentru că ingerința rămasă nepedepsită în actul alegerilor libere de atunci a condus la distorsionarea de esența a celei mai înalte funcții în stat. A fost un act conștient de uzurpare a puterii care a condus la o reacție de uzurpare în lanț a celorlalte puteri. Astăzi, sub presiunea funcției uzurpate de Dodon, constatăm paralizarea subversivă a activității Parlamentului și transformarea Guvernului într-o direcție executivă a Președinției. Cununa de spini a acestei stări ingrate este că Președinția Republicii Moldova a devenit la rândul ei, prin mijlocirea directă a lui Ddodon, o sucursală a Kremlinului, iar Chișinăul, o extensiune a Tiraspolului.

Așa că opinia publică nu trebuie să uite nici pentru o clipă că Dodon este un președinte fals, un ocupant impostor al funcției. A fost așezat în ea prin înșelăciune și în același fel va încerca să se reașeze în ea la alegerile din 1 noiembrie și ulterior.  

Nu este afirmația noastră gratuită, ci înțelegerea cvasi generală a acestei situații pe care o are populația noastră conștientă încă de la neuitatele și năstrușnicele alegeri din toamna anului 2016. Începând cu acele alegeri, Dodon, agentul Kremlinului, este președintele personal al Coordonatorului de moment al Republicii Moldova, Vlad Plahotniuc, azi fugar prin lume și bănuit de crime grave împotriva statului. Că Dodon de jure mai este și președinte al Republicii Moldova are legătură directă cu faptul stabilit de forul legislativ suprem, care a declarat Republica Moldova drept stat capturat de banda criminal-politică a lui Plahotniuc.

În fapt, fenomenul Dodon-președinte este consecința directă și dovada în sine a statului capturat. Mare este păcatul clasei politice moldovene, în totalitatea ei, că această stare de lucruri nu a fost anulată și că Dodon a fost lăsat să intre în electorala prezidențială cocoțat în această funcție. După pierderea lui Plahotniuc, sponsorul principal al înscăunării lui în 2016 în condițiile statului capturat, Dodon vrea să încerce o reînscăunare a sa în 2020 în condițiile statului ocupat de ruși.

Da. Republica Moldova se află astăzi în totalitate sub ocupația hibridă a rușilor, acceptată și agreată de Dodon. Este un drum pe cale pierzaniei, un păcat capital pentru care ar trebui să răspundă atât în fața instanței divine, dar, și mai cu samă, în fața celei judecătorești penale. De teama lor, Dodon va recurge la cele mai teribile mașinații ca să poată să rămână la butoane. Este deprins deja să se hrănească cu jertfele păcatelor lui capitale. Ultimele zbenguieli apărute în spațiul vizual-electronic înainte de primul tur al alegerilor din 1 noiembrie ne arată un tip pregătit sută la sută să comită orice păcat, având asupra lui și discursul, și chipul, dar și înverșunarea dezastrului întruchipat. Cine au îndoieli, îi invit la un exercițiu de comparație. Haideți să suprapunem personajul real vizat de noi pe chipul biblic al personajului apt să comită un păcat capital și descris sintetizat în Pildele sau Proverbele lui Solomon:

  • Privirea trufașă.
  • Limba mincinoasă.
  • Mâinile care varsă sânge nevinovat.
  • O inimă care scornește planuri viclene.
  • Picioarele care se reped să facă răul.
  • Un martor înșelător care spune minciuni.
  • Cel care seamănă discordie între frați.

Câte din trăsăturile acestui personaj biblic generalizat și anonim se potrivesc personajului nostru politic concret? Toate!, și la o cercetare mai atentă a faptelor personajului nostru – ar mai fi de adăugat cam tot pe-atâtea.

Din punctul de vedere al religiei, păcatul, ca să se considere ca atare, trebuie să îndeplinească două condiții: 1. Păcatul să fie săvârșit în mod voit, conștient, adică; 2. Păcatul să fie făcut de bună voie, nesilit de nimeni.

Din punctul de vedere al medicinei, Dodon ține să afirme că este în deplinătatea minții, este conștient, atunci când declină independența propriului stat și îl transformă în vasalul Moscovei; Dodon este de asemenea nesilit de nimeni, atunci când trădează interesul național și cel public și condamnă cetățenii la sărăcie și disperare.

Din punctul de vedere al justiției și în consecința celor două constatări, Dodon este pe deplin apt să fie tras la răspundere pentru abuz de putere și înaltă trădare – păcate capitale egale cu crime fixate în Codul Penal.

Din punct de vedere politic și în baza faptelor de lezare multiplă și continuă a demnității propriului stat și popor, Dodon nu ar trebui să fie votat de niciun cetățean la 1 noiembrie. Iar cei care o vor face pentru bani ori din convingere, în cunoștință de cauză și nesiliți de nimeni riscă să comită la rândul lor un păcat capital, întru-atât de păcătos este personajul.

Valeriu Saharneanu

30 octombrie 2020

ULTIMA ORĂ. Politico.eu: O grupare rusă a oferit liderilor separatiști catalani 10.000 de soldați

O grupare rusă s-a oferit să trimită 10.000 de soldați în Catalonia pentru a ajuta regiunea să obțină independența în 2017. Este afirmația unui judecător care investighează presupusa utilizare abuzivă a banilor publici pentru finanțarea eșuatei tentative de separare a regiunii catalane de Spania.

La câteva ore după ce poliția spaniolă a arestat 21 de influenți oameni de afaceri catalani, suspectați de utilizarea abuzivă a fondurilor publice și spălarea banilor, judecătorul, Joaquín Aguirre, a spus că un grup rus creat în timpul erei lui Mihail Gorbaciov a oferit „sprijin” fostului președinte regional catalan Carles Puigdemont, inclusiv trimiterea 10.000 de soldați în regiune și bani pentru a achita datoriile Cataloniei, dacă el ar fi declarat independența. Nu au fost furnizate mai multe detalii despre gruparea rusă.

Deși Puigdemont a declarat independența Cataloniei în octombrie 2017, judecătorul a spus că el crede că oferta rusă a fost refuzată. Cererea de independență, considerată ilegală în temeiul constituției spaniole, a condus la suspendarea autonomiei Cataloniei, condamnări pentru 12 lideri catalani și Puigdemont care au fugit în Belgia.

„Dacă ar fi acceptat, evoluțiile ar fi fost probabil tragice și ar fi declanșat un conflict armat cu statul, soldat cu un număr necunoscut de decese”, a scris Aguirre într-un raport oficial care detaliază arestările și perchezițiile efectuate miercuri (28 octombrie 2020), văzut de agenția de știri EFE și mai multe ziare spaniole.

Judecătorul și-a bazat suspiciunile pe rapoartele de la Guardia Civil, una dintre forțele de poliție ale Spaniei, și două înregistrări audio găsite în telefonul lui Víctor Terradellas, unul dintre oamenii de afaceri arestați, care ar fi fost în contact cu un delegat al grupării ruse.

Un alt dintre cei arestați, Xavier Vendrell, fost membru al guvernului catalan și fost membru al grupului terorist dizolvat Terra Lliure, a fost înregistrat spunând că este supravegheat de serviciile de informații spaniole și vrea să i se „garanteze securitatea maximă pentru ca relațiile lui cu Rusia să nu devină cunoscute ”.

Raportul lui Aguirre menționează, de asemenea, o întâlnire între Oriol Soler, un om de afaceri arestat ca parte a aceleiași operațiuni și fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, la ambasada Ecuadorului din Londra la 9 noiembrie 2017. Potrivit judecătorului, întâlnirea a avut loc pe fondul unui „Strategii de dezinformare și destabilizare la care ar fi participat și guvernul de la Kremlin.” Judecătorul a mai spus că Soler a călătorit la Sankt Petersburg în iunie 2017.

Avocatul lui Soler, Benet Salellas, a descris argumentele judecătorului drept simple teorii și a declarat presei că clientul său nu va fi fost reținut dacă nu ar fi fost în favoarea independenței.

Puigdemont, care este acum membru al Parlamentului European, a acuzat statul spaniol de o încercare de a reprima susținătorii independenței catalane. „Încearcă [să aducă] moartea politică și civilă a mișcării de independență, deoarece la trei ani de la declarația de independență continuăm să luptăm pentru o cauză echitabilă”, a scris el pe Twitter.

Sursa: politico.eu

APP a scurs rușilor Aeroportul Chișinău; ASP îi ajută pe ruși la despuierea Mitropoliei Basarabiei

În 2013, Agenția Proprietății Publice (APP) a scandalizat opinia publică prin tertipurile criminale la care a recurs într-una din cele mai mari și mai rușinoase operațiunei de despuiere a Republicii Moldova. Este vorba de spolierea principalului ei aeroport (oficial -concesionarea), dat în posesie pe 49 de ani unei companii ruse obscure (Habarovsky Aăroport & Kolomensky Zavod). Grupul de deputați ai fostului Partid Liberal Reformator a încercat între anii 2013-2017 să apere în instanțele capturate interesele Republicii Moldova. În aceleași instanțe, Agenția Proprietății Publice a Ministerului Economiei al Republicii Moldova a apărat cu îndârjire interesele pecuniare ale părții ruse și a camarilei beneficiare din spatele acesteia: gruparea Filat și gruparea Plahotniuc. În 7 ani, Aeroportul a trecut prin mai multe mâini. Investigațiile desfășurate în ultima vreme nu au descoperit însă cine este beneficiarul final al excrocheriei, proprietar figurând la ora actuală o altă firmă rusească – Komaksavia Invest LTD cu sediul în Cipru.. Ce putem spune în legătură cu asta? Doar că recompensă la necunoașterea beneficiarului acestui furt poate servi cunoașterea pe toate părțile a perdantului imposibilei în altă parte afaceri – cetățenii fondatori ai statului Republica Moldova, dar și cunoașterea nemijlocită a instituției furtului – Agenția Proprietății Publice a aceluiași stat: Republica Moldova.

La 28 octombrie 2020, portalul „Deschide.md” și alte surse de presă ne dă o veste care rezonează în zona absurdului cu ceea ce s-a întâmplat șapte ani în urmă pe faptul înstrăinării ilegale a Aeroportului de către Agenția Proprietății Publice. În prim-plan și în aceiași postură de agent cu greutate în promovarea  intereselor rusești apare deja Agenția Servicii Publice (ASP) a Republicii Moldova:

„Mitropolia Basarabiei a acuzat ilegalități la înregistrarea unei parohii din cadrul Mitropoliei Basarabiei în beneficiul Mitropoliei Moldovei (a patriarhiei ruse). Este vorba de Parohia Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din satul Dereneu, raionul Călărași, care a fost înregistrată în subordinea canonică a Mitropoliei Moldovei (a patriarhiei ruse) sub o nouă denumire, însă cu același cod de identificare și având un alt preot paroh, din cadrul Mitropoliei Moldovei (a patriarhiei ruse). Declaraţia a fost făcută de către Andrei Bucliş, secretar al Mitropoliei Basarabiei. Într-o conferință de presă, Andrei Bucliş, a menționat că Agenția Servicii Publice a înregistrat modificările în lipsa unui proces-verbal semnat de către membrii parohiei„Agenția a admis spre înregistrare un proces-verbal semnat de către persoane care în general nu sunt membri ai Parohiei, astfel a fost acceptată înregistrarea unei noi liste, cu noi membri ai comunității. Funcționarii responsabili de înregistrarea cultelor religioase și părților sale componente din cadrul Agenției Servicii Publice au admis înregistrarea unui nou statut în baza căruia a fost posibila trecerea parohiei în subordinea canonică a Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Rusa), deși nu a existat niciun acord din partea membrilor consemnați ai comunității”, a spus Andrei Bucliş.”

Sunt mai mult decât deplorabile acțiunile acestor instituții ale statului Republica Moldova. Iată că în diferite situații și pe diverse domenii ele se comportă deschis ca agenți de influență ai Federației Ruse și ai intereselor rusești. Comportamentul lor provine desigur din directiva lașă de guvernare a regimului Dodon, care în raport cu România și, în special, cu biserica națională română, continuă politica regimului Voronin de marginalizare și chiar suprimare.

Pentru a vă edifica, iată pe scurt, preluată de pe sit-ul basarabeni.ro, o secvență din istoricul acestei probleme :

Istoricul Mitropoliei Basarabiei

Mitropolia Basarabiei a luat fiinta la 15 noiembrie 1923 prin hotararea Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane potrivit careia Arhiepiscopia Chisinaului era ridicata la rangul de Mitropolie. Organizarea acestei Mitropolii s-a realizat potrivit Legii pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Romane (1925), iar arhiepiscopul de Chisinau, Gurie Grosu, a fost numit mitropolit al Basarabiei prin Inalt Decret Regal la data de 21 aprilie 1928. Mitropolia Basarabiei subordona Arhiepiscopia Chisinaului, Episcopia Hotinului si Baltilor, precum si Episcopia Cetatii Albe – Ismail.

Activitatea Mitropoliei Basarabiei s-a intrerupt in urma ocupatiilor sovietice din 1940, respectiv 1944, fara ca prin acest fapt Patriarhia Romana sa fi recunoscut vreodata sau sa fi acceptat desfiintarea Mitropoliei sau extinderea ocupatiei asupra spatiului sau canonic traditional.

In anul 1992, un numar insemnat de preoti si credinciosi ortodocsi, constituiti intr-o Adunare eparhiala, au decis reactivarea Mitropoliei Basarabiei, drept pentru care au trimis la Bucuresti o delegatie pentru a adresa Patriarhiei Romane rugamintea de a primi Mitropolia sub jurisdictia sa canonica. Existenta Mitropoliei si apartenenta ei la Biserica Ortodoxa Romana au fost recunoscute prin „Actul Patriarhal si Sinodal” al Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane de la 19 decembrie 1992.

Cu toate acestea, autoritatile Republicii Moldova au refuzat sa recunoasca existenta acestei Mitropolii, cauza fiind solutionata abia la 27 martie 2002 prin hotarare definitiva a Curtii Europene a Drepturilor Omului, dupa ce anterior Mitropolia se adresase instantelor interne ale Republicii Moldova pentru a-i fi recunoscuta legitimitatea. Guvernul de la Chisinau a fost obligat sa recunoasca legalitatea Mitropoliei Basarabiei si sa inceapa inregistrarea partilor componente – parohii, manastiri, scoli teologice, asociatii ale mirenilor, misiuni sociale, episcopii. Aplicarea hotararii CEDO a fost supravegheata de Consiliul de Ministri al Consiliului Europei.

Dupa redobandirea statutului oficial, Mitropolia Basarabiei a declansat procedurile legale pentru a-i fi recunoscuta pozitia de succesoare a institutiei ortodoxe dinainte de 1944 si pentru a-i fi retrocedat patrimoniul acesteia. Procesul de recuperare a patrimoniului Mitropoliei Basarabiei a devenit extrem de complicat deoarece la 26 septembrie 2001, Guvernul Republicii Moldova a adoptat o hotarare prin care Mitropolia Moldovei, institutie canonica din structura Patriarhiei Ruse de la Moscova, a fost acceptata ca succesoare a Mitropoliei Basarabiei. Aceasta hotarare de guvern, adoptata cu putin timp inainte de pronuntarea CEDO in cauza inaintata spre solutionare de actuala Mitropolie a Basarabiei, a avut drept scop lipsirea de drepturi a acestei institutii religioase, deoarece este cunoscut ca niciodata nu a avut loc o transmitere succesorala catre Mitropolia Moldovei. Puternic contestata si atacata in justitie in fata Curtii Supreme de Justitie, care a dat castig de cauza reclamantului (Mitropolia Basarabiei), Hotararea Guvernului Republicii Moldova nr. 1008 din 26 septembrie 2001 a fost anulata. Insa, prin aceeasi hotarare de la 2 februarie 2004, Curtea Suprema de Justitie a Republicii Moldova preciza ca Episcopia Chisinaului, a Hotinului si a Mitropoliei Basarabiei nu putea avea succesori de drept. In consecinta pretentiile la succesiune ale actualei Mitropolii a Basarabiei pot fi apreciate doar in sensul succesiunii spirituale, canonice sau istorice. Aceasta decizie a fost atacata cu recurs, dar prin decizia Colegiului civil si de contencios administrativ largit al Curtii Supreme de Justitie din 31 martie 2004 se stabilea ca aprecierea referitoare la inexistenta succesorilor de drept nu contravine legislatiei si este adecvata. Sentinta a fost confirmata printr-o noua hotarare a aceleiasi instante din 14 aprilie 2004 privind cererea de revizuire inaintata de Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor.

Neavand castig de cauza in fata instantelor nationale cu privire la succesiunea dreptului de proprietate, Mitropolia Basarabiei s-a adresat din nou Curtii Europene a Drepturilor Omului. Chestiunea succesiunii dreptului de proprietate a fost solutionata de instanta internationala care a decis ca, atat Mitropolia reactivata a Basarabiei, cat si persoanele juridice inregistrate drept componente succesoare ale fostelor componente ale Mitropoliei Basarabiei au temei in a revendica bunurile ce le revin.

Atitudinea autoritatilor de la Chisinau fata de Mitropolia Basarabiei a atras o mustrare din partea Consiliului Europei deoarece, potrivit Raportului international cu privire la libertatea religioasa pentru anul 2005, Biserica Ortodoxa din Moldova (Mitropolia Moldovei) a fost favorizata in comparatie cu alte grupuri religioase. Aceste constatari survin Raportului International cu privire la Drepturile Omului din 2003 care facea referire la libertatea religioasa din Moldova aratand ca, desi a reusit sa se inregistreze si sa activeze in calitate de cult recunoscut de stat, reprezentantii Mitropoliei Basarabiei sustin ca dreptul de proprietate este, in continuare, violat. In acelasi sens, Raportul din 2005 mentiona ca Mitropolia Moldovei a avut de infruntat doar mici dificultati in redobandirea proprietatilor sale – biserici, scoli, spitale, orfelinate si proprietati administrative, iar in cazul celor distruse Guvernul a oferit compensatii alternative. In schimb, litigiile de proprietate dintre Mitropolia Moldovei si Mitropolia Basarabiei nu au fost rezolvate.

Amenintari din partea autoritatilor moldovene

Incepand cu data de 2 decembrie 2007 majoritatea preotilor Mitropoliei Basarabiei au fost vizitati la domiciliul lor sau la biserici si intimidati de catre agenti ai statului: politisti de sector, angajati ai comisaritatelor raionale de politie, colaboratori ai Serviciului de Informatii si Securitare. Acesti agenti ai statului i-au interogat pe preoti asupra motivelor pentru care nu adera la Biserica Ortodoxa Rusa si prefera sa ramana In cadrul Mitropoliei a Basarabiei care ar fi „schismatica si ilegala”. In cateva cazuri agentii statului au aratat ca abandonarea Mitropoliei Basarabiei le-ar aduce avantaje reale preotilor, ca acestia nu ar mai avea nici un fel de probleme cu statul si nu vor fi pedepsiti cu severitate pentru „erezia” lor romaneasca. Unii dintre acesti agenti ai statului au recunoscut ca au actionat la indicatia conducerii statului care le-a cerut sa exercite presiuni asupra preotilor si credinciosilor Mitropoliei Basarabiei. Reprezentantii politiei si ai Serviciului de Informatii si Securitate nu au mai vizitat si intimidat deserventii nici unui alt cult religios din Republica Moldova, ceea ce confirma faptul ca Mitropoliei Basarabiei i se aplica un tratament diferentiat (In sens negativ) fata de celelalte culte religioase.

Mitropolia Basarabiei apartine de Patriarhia Romana, reactivata pe 14 septembrie 1992. Mitropolia Basarabiei este recunoscuta oficial drept succesoare spirituala, canonica, istorica a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat pana in anul 1944.

Articol- compendiu,

Valeriu Saharneanu

28 octombrie 2020

26 octombrie 1497, Codrii Cosminului: ultima bătălie a lui Ștefan cel Mare

Bătălia de la Codrii Cosminului, desfăşurată la 26 octombrie a anului 1497, s-a dat între domnitorul moldovean Ştefan cel Mare şi regele polon Ioan I Albert. Lupta dintre cele două armate s-a dat la circa 100 de kilometri la nord de capitala Suceava, undeva în zona raionului Adâncata, regiunea Cernăuţi, astăzi, Ucraina. Această bătălie este considerată a fi ultima purtată de voievodul Ştefan cel Mare şi una dintre cele mai mari victorii ale sale.

Pentru a recupera Cetatea Chilia şi Cetatea Albă pierdute în 1484 în favoarea turcilor, Ştefan cel Mare a încheiat o alianţă antiotomană cu Casimir IV Jagiellon, regele Poloniei, ce avea ca scop recucerirea celor două cetăţi. După moartea lui Casimir, în anul 1492, la conducerea ţării ajunge fiul său Ioan Albert. Noul rege al polonilor are o întâlnire cu Ştefan cel Mare, în urma căreia pun la cale un plan de recucerire a Cetăţii Chilia şi a Cetăţii Albe, însă adevăratul scop al lui Ioan Albert era de a pune mâna pe întregul teritoriu al Moldovei.

„Devenit rege al Poloniei în 1492, Ioan Albert a început, de îndată ce împrejurările externe au devenit favorabile, febrile pregătiri diplomatice şi militare în vederea unei expediţii de înlăturare a turcilor de la Chilia şi Cetatea Albă. Dar programul regelui polon prevedea, ca etapă premergătoare acţiunii otomane, instaurarea controlului polon direct asupra Moldovei prin înlăturarea lui Ştefan, care din 1489 revenise la alianţa cu Ungaria, obţinînd din partea lui Matias Corvin cetăţile transilvane Ciceul şi Cetatea de Baltă cu domeniile lor, compensaţie pentru cetăţile pontice pierdute“, arată profesorul  Mihai Bărbulescu în lucrarea sa „Istoria României” realizată alături de Dennis Deletant, Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor.

Asediul Sucevei

Deşi existau destule voci care se împotriveau ideilor avute de Ioan Albert, regele polon a dat zvon în ţară că moldovenii s-au aliat cu turcii şi că se îndreaptă spre Polonia cu gândul de a o cuceri. „Regele a pus deci oameni să răspîndească vestea că turcii şi moldovenii vin cu mare putere asupra Poloniei şi a poruncit întregii şleahte să se ridice în primăvara anului 1497. A dat de ştire şi fratelui său Alexandru să fie gata a-i trimite pe toţi lituanienii. De asemenea, a dat de ştire şi lui Johann Tissen, magistrul Prusiei, care n-a arătat nicio împotrivire şi a început să se pregătească cît se poate de bine. A trimis solie la cneazul Mazoviei, Konrad, scutindu-l pe el însuşi să vină la război după ce i-a luat jurămîntul şi l-a îndatorat să trimită oameni, a primit în oaste mulţi lefegii, atît călări, cît şi pedeştri. Toţi se adunaseră la Liov”, menţionează cronicarul polon Bielski.

În vara anului 1497, regele polon Ioan Albert, însoţit de o armată numeroasă, formată conform unor surse istorice din 80.000 de ostaşi, a intrat în Moldova. La data de 24 septembrie 1497, polonezii asediază cetatea. Aflat cu oastea Moldovei la Roman (nu se cunoaşte efectivul acesteia), Ştefan primeşte un ajutor consistent din partea regelui Ungariei, Władisław II Jagiełło (1490 – 1516), care-i trimite 12.000 de oşteni sub comanda voievodului transilvănean Bartolomeu Dragffy (1494 – 98). Domnul Ţării Româneşti, Radu cel Mare (1495 – 1508), trimite şi el în sprijinul lui Ştefan un corp de cavalerie,

Cetatea Suceava, apărată sub comanda lui Luca Arbore, a rezistat eroic timp de trei săptămâni, până la 18 octombrie 1497, când atacatorii au fost înconjuraţi de forţele principale ale lui Ştefan. Sub medierea voievodului Transilvaniei, mandatat de regele Ungariei să-i împace pe beligeranţi, Ştefan acceptă încheierea unui armistiţiu, punând însă condiţia ca armata polonă să se retragă pe acelaşi traseu pe care venise, pentru a evita devastarea şi a altor regiuni.

La 19 octombrie, deşi nemulţumit de atitudinea fratelui său, Władisław II al Ungariei, Ioan Albert începe retragerea. De la Siret, el preferă un alt drum, mai scurt decât cel convenit, spre Cernăuţi.

Măcelul din Codrii Cosminului

Ştefan cel Mare a pornit pe urma armatei poloneze, cei 22.000 de răzeşi moldoveni hărțuind  încontinuu oastea regelui Ioan Albert. Soldaţii poloni au fost practic îndrumaţi spre Codrii Cosminului, unde domnitorul moldovean le-a pregătit o surpriză de proporţii.

Astfel, un mic contingent de moldoveni a atacat direct armata poloneză în mișcare exact în momentul când nobilii cavaleri treceau pe lângă pădurea pregătită de oamenii lui Ștefan. Crezând că este vorba de un mic detașament, 5.000 de nobili în zale, porniră în urmărirea detașamentului de moldoveni intrând astfel drept în mijlocul capcanei pregătite de Ștefan. Armura performantă și experiența de luptă a cavalerilor polonezi ar fi fost suficiente pentru a face față la toată oastea lui Ștefan în câmp deschis, dar supraîncrederea în propria invincibilitate, combinată cu un teren împădurit și deluros a jucat un rol nefast nobililor polonezi. Mai ales că moldovenii au tăiat copaci pe care i-au doborât între cavaleri pentru a diviza oastea poloneză și pentru a nu lăsa loc de avânt cailor acestora. În loc să-și folosească lăncile și spadele pentru a măcelări o oaste de țărani, mulți dintre ei n-aveau niciun fel de zale, cavalerii polonezi s-au pomenit înconjurați de acești țărani între copaci doborâți, dați jos de pe cai cu ghioagele, și până să apuce a întoarce spada, loviți cu bâtele țăranilor și cu spadele soldaților. Lupta din pădure a fost extrem de dură și sângeroasă, însă odată cavalerii răpuși, restul oștii poloneze nici măcar n-a fost în stare să organizeze un contraatac, câteva mii de moldoveni călare hărțuindu-le retragerea, recapturând prada și luând prizonieri. Atingând Prutul la Cernăuți, fugarii au trecut râul în grabă fără nicio intenție de a se regrupa, pentru a continua fuga prin Codrii Plonini și apoi prin Pocuția în direcția Stanislau și Liov.

Însuşi regele Ioan Albert a scăpat cu greu, reuşind să fugă împreună cu un corp de armată înapoi în ţara sa. „Cînd oastea polonă fu în mijlocul pădurii, moldovenii prăvăliră asupra ei copaci înţinaţi – asta înseamnă că se ţineau numai într-o margine, restul fusese tăiat-şi-i atacară cu putere. Neavînd unde să fugă, neputîndu-se desfăşura din pricina locului strîmt, leşii fură zdrobiţi, ca odinioară ungurii lui Carol Robert. Regele putu, cu mare greutate, să-şi facă drum pînă la Cernăuţi unde avu loc o nouă luptă; înfrînţi şi de data aceasta, puţini dintre soldaţii lui Ioan Albert îşi mai văzură ţara. O altă oaste polonă, de călăreţi mazuri, era zdrobită, în aceeaşi vreme, de către vornicul Boldur la Lenţeşti. Campania din 1497 se isprăvi deci printr-un adevărat dezastru“, a povestit istoricul  Constantin C. Giurescu în lucrarea sa „Istoria Românilor”.

Victoria obţinută de Ştefan cel Mare a fost una extrem de importantă şi apreciată chiar şi de vestici, italianul Graziani spunând despre domnitorul Moldovei: „biruitorul din Codrii Cosminului a fost moldavul rege, neînfricat şi neobosit”, în timp ce scriitorul francez Blaise de Vigenere îl descrie pe Ştefan cel Mare ca „cel mai viteaz şi mai renumit comandant de oşti din vremea sa, căci a înfăptuit lucruri mari împotriva turcilor, ungurilor şi chiar a polonilor”.

 sursa: adevărul.ro, enciclopediaromaniei.ro

Atacând alegerile, partidele care au capturat Republica Moldova s-au unit pe din dos; cele chemate s-o elibereze, nu se unesc nici rugate în față

imagine captură Google

Cu cât se apropie ziua alegerilor prezidențiale, cu atât lupta în jurul lor devine mai aprigă. Este interesant să observăm că lupta în jurul lor nu se duce pentru a fi câștigate.

Nu. Lupta se duce ca ele să fie furate ori să nu fie furate. Cel puțin asta ne arată implicarea în subiect a Ambasadei Statelor Unite ale Americii și a Parlamentului European. Ele atacă anume acest aspect: fraudele grosolane organizate în alegerile din 2016 și 2019 de partidele puterii politice de la Chișinău cu implicarea ilegală masivă a votului cumpărat în zona de ocupație de peste Nistru și pregătirile care se fac la angajarea acestui subterfugiu electoral în 2020. În fond, Statele Unite și Uniunea Europeană se pun deschis în apărarea votului suveran, onest și liber al cetățeanului Republicii Moldova. Lucru de care în statul rămas capturat nu se mai ține cont.

De cealaltă parte, Federația Rusă, în persoana ministrului de Externe, Lavrov și a șefului Serviciului rus de Informații Externe (SVR), Narîșkin, au sărit la beregata ambasadorului SUA la Chișinău, cum că acesta ar pune la cale o revoluție în cazul în care Dodon ar câștiga, adică ar reuși să fure alegerile. Ieșirea la rampa deschisă a celor doi mari oficiali ruși este dovada în sine că operațiunea cu implicarea în favoarea lui Dodon a votului otrăvit de peste Nistru este în plină derulare și pe ea se mizează foarte mult.

Mai mult ca probabil că patronii lui Dodon de la Kremlin lucrează cu datele reale pe masă în ceea ce privește capacitatea agentului lor de a ieși învingător în cazul unui scrutin cinstit. Toți banii Moscovei, adăugați la cei furați prin scheme locale, nu-l pot ajuta pe Dodon să adune numărul necesar de voturi care să-i asigure realegerea. Mult prea netrebnic în raport cu interesele țării sale este și prea lichea în raport cu cele ale Rusiei s-a arătat ca să adune pe cinste de o majoritate victorioasă. Moscova își dă bine seama că lăsat pe contul lui, Dodon este categoric un perdant. Asta a înțeles-o și Putin care, iată, zilele trecute s-a abținut la forumul de la Valdai să-l ia peste picior pe netotul președinte moldovean, cum a făcut-o anii trecuți, și i-a arătat sprijinul său. Faptul că Putin a ajuns să fie propagandistul lui Dodon dovedește șubrezenia situației lui Dodon. Or, Moscova își vrea instalat omul la Chișinău cu orice preț, uzitând de toate pârghiile pe care le are la îndemână și inventând altele.

Ea socotește că voturile licitate în zona nistreană de ocupație, controlată de Rusia, adunate la cele încropite cine știe cum în secțiile de votare deschise cu duiumul pe teritoriul nemijlocit al Rusiei ar putea fi de mare ajutor, dar nu suficiente. În minus, pe partea lui de eșichier, Dodon s-a pomenit la începutul campaniei cu mulți concurenți. Majoritatea dintre au fost răi de tot cu el până zilele trecute: l-au criticat dur, i-au dat în vileag actele de corupție și acțiunile trădătoare în care a fost surprins. Plahotniuc i-a scos din baza lui de materiale compromițătoare epizodul sacoșei cu bani murdari dată lui Dodon, epizod devenit viral cu denumirea kuliokul. A fost un început de răzbunare pentru trădarea din iunie 2019, când Dodon i-a șterpelit Republica Moldova de sub nas și a rămas să o despoaie de unul singur, ajutat de ruși. Cei de pe eșichierul de vizavi l-au criticat din incompatibilitate de principii și valori, dar aceștia contează mai puțin. Vom vedea și de ce. Pericolul cel mare venea năvalnic dinspre Plahotniuc și Șor. Deși fugari, cei doi dispun de bani, de un imens arsenal de materiale șantajabile cu figurantul Dodon în prim-plan, dar și de suficientă forță politică de manevră în plan local. Activându-le pe toate, fugarii ar fi putut foarte ușor să baricadeze intrarea pe nou a lui Dodon în președinție. Cei din staful de campanie a lui Dodon de la Moscova și-au dat seama la modul real de acest pericol în vara anului trecut, când Plahotniuc a activat răzătoarea „Pro-Moldova” a lui Candu, asistat de partidul Șor. Uimitor de repede, majoritatea parlamentară pe care Dodon își baza guvernarea s-a subțiat atât de mult, încât la 20 iulie era cât pe ce s-o piardă. În ajunul acelei zile de coșmar, Dodon a și fost nevoit să încheie un armistițiu prealabil cu Plahotniuc și Șor. Totuși, de învățătură, glonțul moțiunii de cenzură a fost lăsat să treacă pe lângă urechea jertfei. Dodon a fost umilit, dar a putut să-și păstreze guvernul datorită îmbolnăvirii subite a unor deputați de-ai lui Șor.

Lecția fu dată, Dodon fu băgat în boale, Moscova fu nevoită să accepte târgul agentului lor cu cei doi fugari influenți. A urmat povestea lui Dodon la Muntele Athos, aventura de la Halkidiki, întâlnirea de taină a partenerilor de kuliok, asistată de un trimis special al stafului de campanie de la Moscova. Întrucât operațiunea s-a petrecut „în smerenie și rugăciune… pentru poporul nostru”, minunea s-a putut vedea imediat după revenirea lui Dodon din zona Mediteranei, străbătută întâmplător și în aceeași vreme de fostul său dușman și din nou partenerul Plahotniuc. Arcașii cei mai virulenți ai ultimului – Candu și Șor – au încetat să mai arunce săgeți otrăvite în Dodon, nu au mai văzut în el un corupt, un trădător și un agent al Moscovei. Discursul critic a dispărut, Candu a lui Plahotniuc a fost scos cu înțelegere din cursa prezidențială și lăsat să se descompună, încet dar dureros, sub soarele fierbinte al noii prietenii încheiate pe din dos a partenerilor de kuliok. Violeta Ivanov a lui Șor a rămas acolo, în cursă, dar și ea a dat-o brusc pe probleme de ajutor material și magazine sociale.   

Iată-așa s-au unit în taină și conlucrează din nou partidele marii corupții: cele care au furat miliardul, au capturat statul și au forțat electoral intrarea lor în Președinție în 2016 și în Parlament în 2019. Partidul Dodon, Partidul Plahotniuc (cu facțiunile lui de moment, Partidul Filip și Partidul Candu (în descompunere) și Partidul Șor au bătut palma și muncesc acum de zor pentru victoria în alegeri a lui Dodon. Pe orbita concentrică a acestui nucleu funcționează și Partidul Filat.

Am adaptat toate denumirile partidelor la modelul Șor, pentru că astea și sunt – partide care servesc de acoperire politică unor căpetenii de organizații criminale. Este în tradiția unor asemenea structuri să convină la pace și armonie, atunci când fură împreună și să se urască de moarte, atunci când vine vremea să împartă ciolanul. Acum, după ce în urma unor războaie fratricide prada a trecut de la unul la altul, dar riscă să le scape dintre maxilare dacă mai continuă hârjoneala, prădătorii au căzut iarăși la pace și înțelegere. Nicio problemă că Dodon este agentul Moscovei și misiunea lui este să fixeze Republica Moldova cât mai strâns în cleștarele ei. Ceea ce contează pentru ei, este siguranța lor personală. Egal, în cazul discutat de noi, cu a nu permite înlocuirea lui Dodon la președinție cu cineva care ar pretinde transformarea Republicii Moldova într-un stat de drept. Urzeala de taină pusă la cale sub acoperirea cinică a Sfântului Munte de cei doi parteneri de kuliok țintește, deci, câștigul lui Dodon. Iar câștigul lui Dodon, bine știut, este câștigul Moscovei. Câștigul lui Plahotniuc îl putem deduce: niște satisfacții pe măsura micimii lui de coțcar fugar. Baliverne sunt afirmațiile că Plahotniuc a clacat în fața lui Dodon în iunie 2019 pentru că a fost un anti-rus. Nu. Plahotniuc a pierdut în primul rând pentru că a fost un hoț de drumul mare și, în această speță, s-a manifestat ani la rând ca un anti-european feroce. Frica de lege a hoțului l-a făcut să și-l ridice pe Dodon în jilțul președintelui de țară în 2016 și tot frica de lege îl face să-l ajute astăzi pe Dodon să se mai rețină în acest post. Ajutându-l pe Dodon în încercarea de a-și salva pielea, Plahotniuc ajută ca și în 2016, Rusia, ca aceasta să-și înfigă și mai adânc ghearele în nenorocita de el republică. Or, Dodon este securea cu care Putin pândește să dea  Republicii Moldova lovitura fatală.

Ultimele mișcări de tactică în desfășurarea campaniei propagandistice a candidatului Moscovei la președinția Republicii Moldova arată predispunerea acestora la câștigarea alegerilor încă din primul tur. Este și logic, de îndată ce partidele care se situează pe partea opusă au ținut cu tot dinadinsul să lucreze dispersat și, eventual, să contribuie la doborârea lui Dodon cu forțe unite abia în cel de-al doilea tur. Ar putea fi prea târzie unirea și din cale afară de prost acest calcul.

Că Moscova și Dodon vor recurge la stratagema câștigului din primul tur se știa încă de la începutul anului. Chemarea insistentă cvasi-generală, ca antidot, la unitatea electorală a forțelor anti-Dodon a rămas din păcate nerealizată. Se știe foarte bine și din cauza căror partide și candidați. Ceea ce constatăm cu stupoare acum, cu o săptămână înainte de alegeri, este că separarea acestor forțe se menține dârz, că egoismul și aroganța politică a unor lideri de mucava, care își zic anti-oligarhi consacrați, iată că fac front comun cu frica de lege a oligarhului Plahotniuc întru biruința în alegeri, atât de dorită de Moscova, a trădătorului Dodon.

Valeriu Saharneanu

25 octombrie 2020

Dodon conspiră cu electoratul rusofon: Вместе мы справимся (с этими олухами молдаванами)!

Ieri dimineață descopăr în cutia poștală o misivă electorală de-a lui Dodon. Misivă și nu chiar, pentru că este de fapt un cogeamite ziar format A3, tipărit pe hârtie velină – foarte albă, foarte groasă și foarte scumpă. Încă înainte de a-i răscoli conținutul, observ că însuși fizicul ziarului poartă în sine un mesaj: cum altfel, de ce să mă zgârcesc cu banii dacă am de unde.

De conținut nici nu se discută. El este plin de mesaje. Primul și cel mai important se conține în chiar limba tipăriturii. Limba rusă indica foarte precis categoria adresatului – una deosebit de venerată de editor. Al doilea mesaj vine în combinație cu primul și sugerează că miza pe electoratul rusofon și rusofil ține de un calcul strategic al candidatului dolofan pironit cu tot cu pantofi pe întreg spațiul primei pagini. Al treilea, al patrulea și al cincilea mesaje curg gârlă din paginile tematice. Ne reține atenția cea dedicată relațiilor interetnice. Regina ei este limba rusă, văzută de dolofanul Dodon, căci el este editorul misivei, de-asupra limbii oficiale a statului căreia el îi zice moldovenească. Tot acolo Dodon promite solemn că va lupta să rămână așa cum este, strâmb, articolul 13 al Constituției, dar și legea privind funcționarea limbilor. În aceeași pagină el afirmă că limba rusă nu va mai fi considerată limbă străină, pentru că el, pre-z-z-z-identul Moldovei, va impune o lege specială care să-i dea un statut de obiect de studiu obligatoriu în toate școlile și instituțiile de învățământ din țara lui independentă și neutră.

Apropo de această țară care se numește Republica Moldova și peste care Dodon se vrea din nou președinte. Lucrurile nu mai pot continua așa, zice Dodon. În misivă, care se vrea de fapt program electoral bătut în cuie, el transmite electoratului său rusofon select, că Republica Moldova va trebui de urgență să-și ajusteze întreaga legislație la cerințele Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei. Insistența cu care promovează de mai multă vreme proiectele unui întreg pachet de legi pe acest subiect, ne duce la gândul că Dodon urmărește să ridice legea găgăuzilor deasupra Constituției Republicii Moldova ori chiar să o înlocuiască. Este convins că astfel ar institui o situație juridică extrem de solidă în favoarea găgăuzilor rusofoni care situație ar corespunde și aspirațiilor lui geopolitice fundamentale. Cât de mult l-ar lăuda Putin și câte pungi pline cu arginți de-ai lui Erdogan i-ar împlini poftele.

Din asta, majoritatea moldoveană nu ar trebui să se supere și nici griji să nu-și facă. Dodon nu-i va da uitării cu totul. Consecvent cum îl știm, el ar putea promite că dacă va ajunge din nou președinte, va insista ca Legii fundamentale a Republicii Moldova să i se rezerve un capitol aparte în legea deosebită a găgăuzilor. Desigur, undeva la fund, deîndată ce se numește fundamentală. Dacă zice cineva că asemenea inepții nu sunt posibile, vă sfătuim să nu vă pripiți. Cu Dodon președinte totul este posibil. Cu atât mai mult că el planifică transformarea republicii noastre într-un stat personal-prezidențial. Electoratul pe care mizează și pe care îl venerează cu дорогие соотечественники îl va susține numaidecât. De ce să nu-și facă asemenea planuri dacă proștii de moldoveni în loc să pună mâna pe furci și să facă ordine în grajdurile lor, își iau picioarele în mâini și pleacă buluc peste hotare. Zice rusul: свято место пусто не бывает (locul sfânt nu rămâne pustiu). Ajutat de al lui соотечественник Dodon, el an de an, metru cu metru, se face tot mai stăpân peste acest spațiu. Nu o face brutal, cu tancurile, ca în secolul trecut. În modernitate de bun folos sunt dodonii, progenituri de-ale localnicilor atrofiate moral și gata la orice. Iar acest orice nu este nicidecum ceva abstract. Îl putem găsi încărcat doldora de sensuri în capitolele și rubricile concrete ale programului electoral al lui Dodon. Definit într-o frază concisă, îi putem zice fără greș drept program al trădării naționale. Da, exact așa. Nu este făcut în 1940, ci în anul 2020 și reiese punctual din situația politică inedită la care se lucrează de mulți ani și care în prezent trebuie definitivată – cea a consolidării unei majorități electorale non-moldovenești stabile. Agentul Moscovei, Dodon, are misiunea specială să o formalizeze în rezultatele alegerilor din 1 noiembrie.

În programul său electoral Dodon nu se mai sinchisește de moldoveni, nu se teme de orgoliul și nici de mânia lor. Dodon le arată tot disprețul și îi tratează ca pe niște veșnici sărăntoci; inerți, inepți, iremediabil de proști și deznădăjduiți. Ei pot fi cumpărați cu nimicuri, promițându-li-se pomeni, ajutoare, subvenții umilitoare; orice. În program, visul lor de integrare europeană este făcut ferfeniță. Dodon consideră că acest vis al moldovenilor supără contingentul electoral pe care mizează și fără sinchiseală îl bagă disprețuitor într-o sintagmă confuză. Acordul de Asociere este dat și el naibii – nici măcar nu este pomenit -, relația cu România o arată ca pe o bagatelă agasantă de care am putea și ar trebui să ne lipsim, iar colaborarea cu Statele Unite o diluează în alchimia parteneriatelor personal-clientelare cu China și Turcia.

În schimb, în program, alegătorul rusofon este alintat cu tot felul de proiecte luminoase menite să-i insufle acestuia credința că Republica Moldova este creată special pentru confortul lui. Colorându-i viitorul, Dodon parcă s-ar scuza în fața acestui electorat că mofturile pro-occidentale ale moldovenilor încă se mai fac auzite, mai deranjează și mai tulbură liniștea. De atâta, întregul lui program electoral militează întru a arăta că acest disconfort este foarte vremelnic. Dodon promite că în timpul cel mai apropiat, moldovenilor li se va pune botniță, iar în următorii patru ani de domnie îi va face să uite că au fost cândva majoritari pe acest pământ. De rând cu garanțiile date în privința eforturilor pe care le va depune pentru ca limba rusă să revină la statutul ei din perioada sovietică de ocupație, Dodon nu se sfiește să arunce viitorul Republicii Moldova în brațele Federației Ruse. Acesteia i se atribuie rolul de основной стратегический партнер (partener strategic principal). În același context, Dodon se obligă să fixeze Republica Moldova pe orbitele cele mai apropiate ale structurilor controlate de Rusia din fantomaticele CSI și Uniunea Eurasiatică.

Fantomatic sau real, dar vânturarea acestor deziderate presupune ruperea de spațiul geostrategic european și occidental spre care Republica Moldova a mers cu atâta greutate timp de aproape 30 de ani. Pe Dodon nu-l interesează ce se va întâmpla cu Republica Moldova dacă va fi dusă în hăul celei mai instabile zone a lumii. Nu-l deranjează că neghiobia lui pecuniară ar putea prejudicia destine. El are interesul lui mic, dar și o mare datorie în fața lui Putin.

Înfipt ca o carie lacomă în tulpina neamului său, Dodon face urzeli cu lavrele rozătoare aduse de vânturi de pe aiurea, îndemnându-se cu ele: Вместе мы справимся! Este chemarea-slogan de campanie a lui Dodon, fraza de deschidere a programului său electoral. Scris cu majuscule în fruntea primei pagini a misivei lui propagandistice și adresat cu exactitate electoratului rusofon, sloganul s-ar traduce cu sens complet astfel: Mergem împreună și îi vom răpune pe proștii ăștia de moldoveni. Parșiv slogan de mârlan, trebuie să recunoaștem. Vom vedea la 1 noiembrie dacă moldovenii au înțeles sau nu cu cine conjură și ce viitor le pregătește Dodon.

Valeriu Saharneanu

17 octombrie 2020

În România s-a putut: Legea privind confiscarea extinsă a averii nejustificate a fost votată în Parlament

Presa din România a relatat ieri, 13 octombrie 2020, despre adoptarea de către Parlament a unei legi de mult așteptate – o obligativitate ce decurge din calitatea de stat membru al Uniunii Europene. Adoptarea legii a fost întârziată cu 4 ani din motive ce stau la suprafață, iar punerea ei azi pe rol a fost posibilă doar după ce persoana care a avut interesul să activeze motivele a fost trimisă la pușcărie. România luptă efectiv cu hoția, ceea ce nu putem spune despre Republica Moldova, unde hoția generalizată deține puterea politică și controlează la sânge instituțiile statului. Vă propun un compendiu edificator la temă alcătuit în baza materialelor presei românești de astăzi, 14 octombrie.

Parlamentul României a adoptat un proiect de lege care transpune în legislația națională o directivă UE privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor.  

Transpunerea directivei lărgește aplicarea confiscării extinse de la anumite infracțiuni precizate în prezent de lege, precum trafic de droguri, exploatarea persoanelor, spălarea banilor sau terorism, la toate faptele care au adus folos material persoanei condamnate, dacă pentru acestea condamnarea este de cel puțin 4 ani, iar instanța se convinge că bunurile respective provin din activități infracționale.

Convingerea instanței se poate baza inclusiv pe disproporția dintre veniturile licite și averea persoanei.

De asemenea, este introdusă confiscarea bunurilor transferate către terți, dacă aceștia știau sau ar fi trebuit să știe că scopul transferului a fost evitarea confiscării.

Încă din august 2016, Guvernul României (Guvernul Cioloș- n.n.) a elaborat un proiect de lege în acest sens, potrivit căruia condamnații pentru infracțiunile de serviciu – delapidare, abuz în serviciu, conflict de interese, obținere ilegală de fonduri -, precum și pentru unele infracțiuni privind sănătatea publică, prevăzute de Codul Fiscal și de Legea pieței de capital, își pot pierde toată averea dobândită în ultimii 5 ani, de dinaintea deciziei instanței de condamnare, dacă prin astfel de fapte a fost obținut un folos material, iar persoana în cauză este condamnată la închisoare pe o perioadă de cel puțin 4 ani.

Confiscarea extinsă se va aplica astfel: (1) Sunt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la art. 112, când față de o persoană se dispune condamnarea pentru o faptă susceptibilă să îi procure un folos material și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare, instanța își formează convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale. Convingerea instanței se poate baza inclusiv pe disproporția dintre veniturile licite și averea persoanei. (2) Confiscarea extinsă se dispune asupra bunurilor dobândite de persoana condamnată într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței. Confiscarea extinsă poate fi dispusă și asupra bunurilor transferate către terți, dacă aceștia știau sau ar fi trebuit să știe că scopul transferului a fost evitarea confiscării.  Confiscarea poate fi dispusă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit*); b) instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale de natura celor prevăzute la alin. (1). De asemenea, proiectul adoptat acum de Parlament modifică și Codul de procedură penală, pentru a introduce obligația procurorului de a pune sechestru asigurător pe averea nejustificată a unui inculpat. Proiectul prevede că Agenția Națională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate este desemnată ca autoritate națională competentă să centralizeze datele primite de la autorități în ceea ce privește măsurile asigurătorii, confiscările speciale și confiscările extinse dispuse în cursul procedurilor judiciare penale și să realizeze statistici pe care le transmite anual, prin intermediul Ministerului Justiției, Comisiei Europene.