Car cu proști răsturnat la Washington ori Despre adevăratul mesaj al așteptatei Rezoluții a Congresului SUA

În amurgul zilei de ieri (21 februarie) mai multe agenții au preluat un comunicat răspândit de surse apropiate Partidului „Democrat”, precum că „Congresul Statelor Unite ale Americii ar putea vota un document de susținere a țării. Congresmanii David Price și Pete Olsonau înregistrat astăzi (20 februarie) o rezoluție, care presupune intensificarea relațiilor cu Republica Moldova și susținerea integrității teritoriale a țării noastre.”

Știrea de senzație a fost ornată cu o poză (cea alăturată) în care Plahotniuc se salută cu un gest (însemnând, „ca între băieți de-ai noștri”) al oamenilor de gașcă, cu un comesean, (este congressmanul Pete Olson), asistat de preafericiții Candu și Leancă.

Poza este de producție recentă, făcută în toiul ultimei vizite a troicii în capitala Statelor Unite la începutul lunii decembrie 2017. Tot în 2017, dar în iulie, Plahotniuc a fost în capitala Statelor Unite de unde ne-a adus vestea că în Congresul american a fost format un grup de prietenie SUA-Republica Moldova, reprezentat de David Price și Pete Olson. Vestea trebuia să-i impresioneze pe moldoveni: ce băiat, ce băiat descurcăreț mai e și Plahotniucul nostru – i-a vedeți, dânsul face treabă nu doar pe malurile Bîcului, dar și pe cele ale Potomacului.

Acum, grupul de prietenie (un lobby care încă nu se știe cât costă) a înregistrat acest proiect de rezoluție „de senzație”, dat drept realizarea măreață a Coaliției de Guvernare coordonată de Plahotniuc.

Rezoluția, în fond nu e lucru rău. Mai ales că ea vine dinspre Congresul Statelor Unite. Oamenii(!) de acolo manifestă întotdeauna deschiderea să susțină o țară ex-sovietică aflată în zbucium și căutări sterile de ani de zile, chinuind populația. Mai ales când li se spune că de decenii „țara„ este ocupată de trupe străine și suferă mult din cauza asta. Oamenii(!) de acolo sunt deprinși să ia alți oameni care vin și le spun că reprezintă un alt stat, drept oameni de bună-credință și de bune-intenții, oameni care vin să promoveze interesul național și cel public al țării lor. Ei pot să nu cunoască gândurile lor ascunse și intențiile lor pidosnice. De ce spun asta? Pentru că nu văd rostul Rezoluției americane, „comandate” de Plahotniuc, decât în contextul următoarelor două variante ale gândirii lui complexe de coțcar*- combinator*, neavând la îndemână din partea respectivului probele unei altfel de gândiri.

  1. Varianta folosirii Rezoluției (în eventualitatea aprobării) ca un atu electoral în disputa pentru supremația puterii în scrutinul anului 2018, marcându-și prin arogarea meritului de „coautor” al documentului, poziția reprezentării exclusive a polului anti-rusesc în bătălia trucat-geopolitică cu Dodon;
  2. Varianta ca Rezoluția Congresului SUA din 2018 „de reafirmare a suportului SUA în ceea ce ține de suveranitatea, independența și integritatea teritorială a (R.) Moldova”, să estompeze, să astupe, ori să șteargă efectele Rezoluției 148 din 28 iunie 1991 a Senatului SUA prin care se hotărăște că Guvernul SUA trebuie să susțină eforturile R. Moldova de negociere a reunificării cu România.

Suplimentar la prima variantă putem prevedea exploatarea mențiunii, care se presupune că va fi prezentă în Rezoluție, referitoare la retragerea trupelor rusești din Transnistria. PDM se va atașa populist de această mențiune în speranța să abată atenția de la schemele pe domeniul energetic de delapidare a  statului și cetățenilor pe care le dezvoltă cu regimul anticonstituțional de la Tiraspol.

Suplimentar la varianta a doua, putem întrevedea intenția lui Plahotniuc-Candu-Leancă de a descuraja, poate chiar de a intimida, avântul unionist răbufnit în anul Centenarului Marii Uniri pe ambele maluri ale Prutului. Mesajul Rezoluției țintește în special avântul celor de pe malurile Dâmboviței, care ridică problema reunificării la nivelul instituțiilor de stat și nu se tem să o pună în dezbatere. Or, Rezoluția din 28 iunie 1991 este cât se poate de tranșantă în încurajarea unor astfel de dispoziții, stipulând următoarele:  „Așadar, să fie decis, în momentul de față, că este convingerea Senatului că Guvernul Statelor Unite trebuie.. 2) Să susțină eforturile viitoare ale Guvernului Moldovei să negocieze în mod pașnic, dacă aceasta le este voia, reunificarea României cu Moldova…  după cum s-a stabilit în Tratatul de Pace de la Paris din 1920, în normele predominante ale dreptului internațional şi în conformitate cu Principiul 1 al Actului Final de la Helsinki.”

Gândul troicii – Plahotniuc/Candu/Leancă (PCL) – în legătură cu așteptata Rezoluție, este să poată trece cumva, fără să schimbe nimic, peste anul acesta al frământărilor unioniste tumultuoase. Să facă orice ca să le tempereze, să nu le lase să se reverse în masele populare largi, să nu admită transformarea lor într-o voință unitară consolidată, de neoprit.

Nomenclatura ex-sovietică a reușit în 1991 să evite deznodământul firesc de reunire, dar consecința „traiului independent” în sărăcie și umilință, marcat pe tot parcursul de dezmățul regimurilor hoțești comunist-oligarhice, ar putea determina populația să se manifeste azi mult mai convingător în favoarea reîntregirii. De data această fără jumătăți de măsură. Pentru populație ar fi o ieșire din robia tranziției; pentru regimul marii corupții de la Chișinău – o catastrofă. De asta, troica insistă să obțină cu orice preț o Rezoluție a Congresului SUA în sprijinul „suveranității, independenței și integrității Republicii Moldova”, deziderate nelipsite niciodată în luările de atitudine ale Guvernului SUA, inclusiv, în Rezoluția din 1991, care merge mai departe decât asta și se pronunță hotărât în favoarea revenirii la status-quo-ul  nostru de până la 1940.

Desigur, troica PCL jubilează în legătură cu „marele succes diplomatic” care le-ar servi drept armă indirectă de contracarare a dispozițiilor unioniste ale Bucureștiului, arătându-i că partenerul lui strategic, SUA, este „un adept” al „suveranității și independenței” produsului statal, marca Hitler-Stalin. Ar fi și o bună țeapă pentru dezumflarea iluziilor nutrite de opoziția unionistă basarabeană.

Toate bune până aici. Un lucru nu este clar: dacă în euforia obținerii Rezoluției, „beneficiarii” ei, în persoana lui Plahotniuc și a celor doi asistenți, au reușit să o citească ceva mai la vale de pasajul „sacru” cu „susținerea suveranității și independenței”? Pentru că mai la vale se spune, în termeni exigenți, ca să nu spunem, duri, despre necesitatea înfăptuirii reformelor reale, în primul rând în sectorul justiției, a luptei cu corupția, creșterii încrederii în instituțiile democratice prin consolidarea (citește restabilirea) statului de drept, respectării independenței justiției și a mass-media.

Rezoluția cuprinde o înșiruire de probleme asupra cărora trebuie să se concentreze guvernarea de la Chișinău pentru a obține sprijinul efectiv al Guvernului Statelor Unite, încât, din această perspectivă, ea trebuie citită mai degrabă ca pe un act de învinuire (rechizitoriu) a guvernării de la Chișinău, decât un laudatio, precum vor să ni-l prezinte fericiții de sine lobbyști.

Dacă ar fi citit-o cu ochii oamenilor normali, ei ar fi văzut că Rezoluția are cuprins în conceptul ei un mesaj foarte clar adresat direct poporului Republicii Moldova: suveranitatea și independența voastră nu înseamnă hotare înalte și tari, nu înseamnă instituții boltite cu inscripții de aur și nici demnitari îmbățoșați în costume scumpe și pantofi lucioși; suveranitatea și independența se măsoară în calitatea vieții pe care o trăiți voi, poporul, zi de zi, în felul în care vă pricepeți să vă organizați un stat care să vă servească nevoile și interesele, nu unul care să vă fure băncile, aeroporturile, hotelurile, miliardele din rezerva statului, ultimele fărâmituri de pe masa voastră. Suveranitatea înseamnă alegeri netrucate, lege cu dreptate, viață cu demnitate, unitate națională. Dacă nu le aveți și suportați să trăiți în unul dintre cele mai corupte state din lume, lăsându-vă amăgiți de răuvoitorii voștri de-acasă și din străinătate, că, chipurile, suveranitatea și independența este anume cea care să vă țină separați de națiunea voastră, să știți că aveți pe lângă toate și o gravă problemă de identitate.

Asta vrea să ne spună Rezoluția cu care vin să se fălească Plahotniuc și asistenții lui. Ei se bucură fără să-și dea seama de comicul situației: Rezoluția pe care au găsit-o la căderea din carul lor de promenadă prin Washington și pe care o flutură cu îngâmfare, fără să o înțeleagă, în văzul poporului, este de fapt un certificat de condamnare a regimului marii corupții instalat de ei la Chișinău. S-au dus la Washington, au plătit bani grei pentru deplasare și onorariile firmelor de lobby, au crezut că pot să transforme și instituții ale Statelor Unite în idioți utili ai interesului lor oligarhic, dar s-au întors, având lipit pe frunte actul care certifică nu doar esența profund coruptă a regimului lor, dar și nemărginita lor prostie.

De parcă ar vrea să sublinieze care a fost tema principală a discuțiilor purtate în capitala țării sale și să explice o dată în plus esența mesajului pe care îl va da Rezoluția așteptată a Congresului, Ambasadorul SUA la Chișinău, Excelența Sa, James Petit, nu obosește să apară în ultimele săptămâni, cu o frecvență sporită, în spațiul public, repetând cu insistență, pentru a fi reținută și de cei mai slabi cu înțelegerea lucrurilor, teză: „Corupția este cea mai mare nenorocire a Republicii Moldova și un obstacol serios în calea dezvoltării unei societăți prospere și democratice.”  

Acum, este clar mesajul?

Valeriu Saharneanu, 22 februarie 2018

 * COȚCÁR, coțcari, s. m. Șarlatan, pungaș, om necinstit. Avurăm coțcari care… au făcut contrabandă și au calicit țara. PAS, Z. III 62. Coțcarul acela e în stare să-mi pustiască împărăția! NEGRUZZI, S. I 92.

* COMBINATÓR2 ~i m. Persoană care se ocupă cu lucruri necinstite. /<rus. kombinator

Lasă un răspuns