Bilanțul vizibil al celor 100 de zile ale guvernării acumist-socialiste: umflarea lui Dodon

Dodon are o obsesie. El vrea cu tot dinadinsul să se facă în Republica Moldova ceea ce este idolul său, Putin, în Federația Rusă – un nabab cu drepturi nelimitate căruia toți i se supun și la care toți se închină. O spunea și pe timpul când era păstorit de Plahotniuc că unul din obiectivele lui politice majore este transformarea Republicii Moldova în republică prezidențială.

După fuga lui Plahotniuc o spune mai rar și chiar a încetat să mai declame public obiectivul, dar din asta nu reiese că Dodon a renunțat la idee. Imediat după „liberarea” din eprubeta lui  Plahotniuc, Dodon a început construcția practică a proiectului său. Adevărat, fără autorizația obligatorie pe care i-o poate da doar Parlamentul în forma unei legi de amendare a Constituției.

Încrezut că va obține autorizația post-factum, adică atunci când va avea de unul singur puterea deplină asupra legii, Dodon a deschis în jurul ideii sale obsesive un ditamai șantier ilegal. Chit că noii lui parteneri de guvernare din Blocul ACUM acceptă să-i fie complici, se arată copleșiți în totalitate de tupeul lui Dodon și îi joacă cum le cântă acesta.

Dodon își dă seama că pentru a ajunge într-un viitor calculat putinul Republicii Moldova, el, politicianul cu atâtea schelete grele în dulap, trebuie să devină mai întâi de toate plahotniucul Republicii Moldova. Altfel, cu siguranță de sută la sută, poate deveni clientul penitenciarului nr.13. Are întrunite toate datele și este pretendentul cu acte în regulă al penitenciarului în condițiile când în Republica Moldova ar începe să funcționeze statul de drept autentic.

Dodon se dovedește a fi însă un client abil. Demonstrează că nu a pierdut timpul cât a stat în eprubeta lui Plahotniuc. De acolo, Dodon i-a însușit atât manierele, cât și tehnicile de anihilare a statului de drept, acoperindu-se, ca și Plahotniuc, cu retorica fals-democratică și folosindu-se de idioții utili care în Republica Moldova se găsesc la tot pasul. Care a fost prima mișcare a lui Plahotniuc în 2009, când a reușit pătrunderea în Alianța pro-europeană? Corect! În primul și în primul rând și-a subordonat Procuratura. A urmat CNA, SIS-ul, sistemul judecătoresc și a încheiat procesul cu luarea în captivitate a Curții Constituționale.

Ce a făcut Dodon în vara anului 2019? În primul și în primul rând a pus stăpânire pe toate  instituții de drept. A făcut-o în termen record prin implantarea oamenilor lui în fruntea acestor instituții. Un randament de necrezut: ceea ce Plahotniuc a obținut în cinci ani, Dodon a realizat în trei luni. Cine va mai îndrăzni după asta să abordeze problema că Dodon și partidul lui au fost finanțați de Kremlin și au pătruns în instituțiile statului ilegal, ca agenți de influență ai Rusiei? La un prim demers juridic pe această temă extrem de gravă, atât Procuratura, cât și SIS-ul, CNA-ul lui Dodon vor răspunde că nu există temei, pentru că nu există probe. Deși există investigații edificatoare, dar și autodenunțul clar și răspicat al lui Dodon însuși, făcut în conversația intimă și cinstită pe care a avut-o cu Plahotniuc în data de 7 iunie 2019.

Odată aranjată situația pe partea anihilării unui pericol ce ar putea să vină dinspre niște instituții de drept independente, Dodon a accelerat pasul pe partea impunerii persoanei lui în capul tuturor așa numitelor transformări, a pretinsei dezoligarhizări. A ieșit în fața camerelor de luat vederi cu schițe grafice menite să ateste preocuparea lui de o visată de popor reformă a justiției. În pauza acestor preocupări fundamental statale, nu a ezitat să calce pe bătătura Maiei Sandu și să batjocorească instituția concurentă a Guvernului. Peste cunoștința și voința acestuia, Dodon l-a invitat pe ministrul rus al apărării Șoigu să glorifice, chiar de sub ferestrele primului-ministru, veleitățile stăpânitoare ale țării sale agresoare. Afrontul impertinent al lui Dodon și gestul lui de dezonorare a Guvernului prin invitarea peste capul lui a unui mare ștab al regimului Putin nu a stârnit reacții dure și solidare din partea partenerilor de guvernare din Blocul ACUM.

Și păcat, pentru că în conștiința publică lipsa de reacție la o năbădaie atât de mare nu se traduce neapărat drept condamnare tacită a faptei lui Dodon, cum ar vrea probabil să o traducă tehnologii Blocului ACUM, ci mai degrabă drept o complicitate tacită cu acțiunile lui. În umbra acestei lipse de reacții de demnitate, umană și instituțională, încep să mișune haotic germenii îndoielii, ai neîncrederii, ai deziluziei. Marele public privește cu stupoare cum procesele de dezoligarhizare, promise pompos, decurg mult mai încet decât Dodon accelerează procesul de subordonare a instituțiilor statului propriilor interese. Să vezi cum Dodon apare drept inițiator și ctitor al reformei justiției este mai mult decât un atentat la bunul simț, este o batjocură. Este ca și cum i-am încredința lui Șor, eroul principal al investigației Kroll, reforma sistemului bancar.

Dodon nu are desigur viziunea propriei goliciuni. Chiar dacă o are puțin de tot, interesul lui este să o ascundă. Este natura politicianului parvenit în vârfurile piramidei puterii prin fraude și scheme de corupție și poate fi oprit doar cu forța legii puse în aplicare. Convertirea lui dintr-o schemă de guvernare hoțească încropită de Plahotniuc, în altă schemă de guvernare anti-hoțească în alianță cu Blocul ACUM, ar trebui să-i pună în gardă pe ultimii. Dodon nu și-a deportat deprinderile în valizele fugarului Plahotniuc. Deprinderile au rămas la purtător și Dodon le folosește cu istețimea pezevenchiului la prima ocazie ivită. Am trecut deja în revistă o serie de ocazii ivite și folosite abil de Dodon la construirea micii sale dictaturi, însoțit de privirea absentă a Blocului ACUM.

Cea mai recentă ocazie a fost și cea mai grozavă. Este vorba de 100 de zile împlinite ale guvernării PSRM-ACUM. A fost un prilej tocmai potrivit ca Dodon să dea semnalul că republica  lui prezidențială deja funcționează. În ciuda faptului că atribuțiile constituționale întârzie. Fentând coțcărește Guvernul și pe prim-ministrul Maia Sandu, luni, 16 septembrie, Dodon, a apărut la tribuna Parlamentului Republicii Moldova și a ținut o cuvântare vajnică despre succesele guvernării acumist-socialiste în cele 100 de zile.

Fără să se rușineze de goliciunea sa și a funcției, Dodon s-a lansat în critici arogante și nemulțumiri sforăitoare în adresa Guvernului, l-a apostrofat, povățuit și îndemnat, până la urmă, ca un despot sever, dar îngăduitor, să se conformeze cerințelor din ce în ce mai crescânde ale oamenilor muncii. Împotriva firii statului – o republică parlamentară în care Guvernul este instituția executivă centrală, iar Președintele este o instituție decorativă și simbolică – Dodon a făcut o demonstrație vie a faptului cum înțelege el funcționarea legilor și a Constituției în republica lui prezidențială: acolo totul va fi Dodon și restul nimeni. Exact așa cum sunt așezate lucrurile în țara lui Putin, pe care Dodon o slujește. Umflarea lui Dodon este cea mai vizibilă, dar și cea mai regretabilă realizare a guvernării acumist-socialiste în prima ei sută de zile.

Valeriu Saharneanu

17 septembrie 2019

Lasă un răspuns