Atenție, în 2014, la produse electorale contrafăcute

Considerente, 30 decembrie 2013

     Eram cât pe ce să dedic acest ultim din acest an editorial în exclusivitate anulul 2013. Ar fi fost pe merit, fiindcă în istoria scurtă a Republicii Moldova puțini din cei 22 de ani pot fi comparați cu 2013 ca subiect și evoluție dramatică. Acum însă nu o pot face integral, pentru că în ultima clipă am dat cu ochii de câteva declarații ale colegului de parlament Marian Lupu. Le lăsam poate fără vreo careva reacție dacă Marian Lupu ar fi fost un simplu deputat, cum sunt alții ca mine, care se dă cu părerea. Dânsul este șeful unui partid, și nu a unuia oarecare, ci a unui partid care face parte din coaliția de guvernare. Și nu a unei coaliții oarecare, ci a unei coaliții democratice, pro-europene. Adică a unei guvernări progresiste, avansate în parametri de cunoaștere istorici, mult mai libere de clișeele care au determinat comportamentele partidelor care le-au format în prima perioadă de după desprinderea de URSS. Marian Lupu, însă, cu fiecare apariție publică vine să răstoarne ideea că unii dintre noi am fi ieșit definitiv din spațiul ideologic al defunctei URSS, al cărui drapel a coborât pentru totdeauna de pe catargul Kremlinului la 30 decembrie 1991, adică exact cu 22 de ani în urmă.

Să exemplificăm: întrun amplu interviu televizat, colegul Lupu, vorbind în limba rusă (cum se practică frecvent și total neavenit în Republica Moldova contrar uzanțelor de comportament al demnitarilor din toate celelalte țări ale lumii unde pe teritoriul național se vorbește doar în limba oficială a statului pe care îl reprezintă), a făcut cel puțin două declarații halucinante pentru un sfârșit de an scos cu greu din zona turbulențelor. Citez din prima declarație scoasă în evidență de presă: ”statul R. Moldova a fost creat de acest popor și soarta acestei țări va fi decisă tot de popor”. Sunt de acord cu faptul că soarta acestui stat va fi decisă de popor, subliniez, însă, de întregul popor, la momentul cuvenit. În ceea ce privește participarea poporului la crearea Republicii Moldova este o afirmație mai mult decât mincinoasă. Se știe că în 1991, Republica Moldova a apărut pe harta lumii accidental, în urma colapsului Uniunii Sovietice, care în 1940 și apoi în 1944 au acaparat prin forță teritoriul dintre Prut și Nistru al României. Declarația de Independență a Republicii Moldova conține toate explicațiile necesare restabilirii adevărului asupra identității teritoriului și a originilor poporului care îl locuiește. Nu face să insistăm cu alte lămuriri.

Numai că liderul democrat are în vedere altceva decât trimiterea la actul din 27 august 1991, care ar fi dat justificare afirmațiilor citate. Dovada vine din cea de-a doua declarație făcută în cadrul aceleiași emisiuni de șeful de partid democrat: citez: „Când vom ajunge să elaborăm textul unei noi Constituții, iar acest lucru se va întâmpla, noi vom veni cu propunerea de a include în acest document o nouă noțiune, cea de „națiune moldovenească” cu dreptul de autoidentificare al fiecărui cetățean. E o abordare europeană.”- citat închis.

Fals. Nu e nici pe departe o abordare europeană afirmația dlui Lupu. Ar fi fost cazul să lăsăm pe seama performanțelor dumisale intelectuale asemenea „sclipiri” de gândire politică. Doar că aceste mostre nu sunt originale, ele nu sunt scoase la lumină grație frământărilor mintale ale pretinsului cugetător de pe malurile Bâcului. Literatura cominternistă este plină de noțiunile de care face uz ”ilustrul gânditor” Marian Lupu. În deceniul al treilea al secolului trecut, pe vremea când se zămislea pe culoarele Kremlinului ideea creării RASS Moldovenești, ca avanpost pentru acapararea teritoriilor românești la vest de Nistru, sintagma de „națiune moldovenească” încă nu exista. La 12 octombrie 1924, la Congresul de constituire a RASSM de la Balta, primul-secretar, Grigorii Starâi, a exclamat într-un acces de euforie bolșevică: „Trăiască România Sovietică”, arătând că nimeni nu făcea atunci vreo diferență între români și moldoveni, dar dezvăluind și obiectivele geostrategice ale cârmuirii bolșevice de la Moscova. Abia după 1940, când Stalin a smuls de la Hitler permisiunea de a ataca România, dar mai cu seamă după 1944, când ocupația sovietică s-a instalat temeinic după cel de-al doilea Război Mondial, propaganda sovietică a început să dezvolte, prin Academia de la Chișinău, conceptul unei „națiuni moldovenești”,  deosebite de națiunea română. Nu pentru că așa era drept, ci pentru că asta o cereau comandamentele de moment ale imperiului sovietic: să izoleze teritoriul furat prin mutilarea conștiinței naționale a moldovenilor.

Promovată timp de multe decenii la rând în condițiile unor măsuri intensive de spălare a creierilor populației localnice, această politică nu a putut să nu producă mutații de conștiință. Deși evenimentele din 1988-1991 au arătat că mari grupuri de populație activă de pe toate palierele sociale și-au păstrat intactă conștiința națională românească, exprimându-și manifestul politic în Declarația de Independență, unii dintre reprezentanții grupurilor afectate de propaganda sovietică, mai cu seamă cei promovați pe val în eșaloanele puterii, s-au transformat în apologeți ai acestei ideologii. Nu pentru că așa este drept, ci pentru că mutațiile de conștiință le aduce voturi, cu care voturi pot controla statul în totalitate perioade îndelungate, cum au făcut-o comuniștii, ori anumite segmente de putere în anumite perioade, situație de care beneficiază de patru ani Partidul Democrat, preluat în 2009 de Marian Lupu.

Dacă revenim la acest politician, ne întrebăm, de ce i-ar fi trebuit lui să articuleze acum, la sfârșit de an, asemenea enormități de care s-au temut să facă uz chiar și comuniștii, aflați timp de aproape nouă ani în dricul guvernării lor totale și absolute. De ce Marian Lupu, fiind până în 2009, unul dintre capii acelei grupări antiromânești radicale, nu a îndrăznit să introducă în Constituție sintagma cu națiunea moldovenească? Atunci aveau toate voturile necesare. De ce o face acum, când guvernează în formula unei Coaliții care, știe bine, cel puțin una dintre componente, va respinge categoric revenirea la postulatele alterate ale ideologiei sovietice?

Găsesc o singură explicație acestor elucubrații: conform calculelor unor politicieni nerăbdători să revină în balconul puterii, de unde au căzut din proprie inițiativă, până la următoarele alegeri parlamentare a rămas mai puțin de un an. Partidele își fac planuri, trasează tactici și elaborează strategii. Probabil, Marian Lupu a considerat că în viitoarele alegeri Partidul Democrat ar avea șanse mai mari să-și îmbunătățească poziția îmbrățișând mortăciunea ideologică a antiromânismului sovietic. Viitoarele alegeri vor arăta dacă este făcut bine calculul.

Noi, cei care am crezut că pe acest segment xenofob stă înfundat până la gât Partidul Comuniștilor, partidul care va pleca din realitatea noastră politică odată cu dispariția  reziduurilor de mentalitate sovietică, trebuie să medităm de ce procedează astfel liderul democrat? Nu pentru că am vrea să corectăm politica partidului lui, ci pentru că acest soi de politică este în totală contrapunere cu concepția europeană a identității naționale, bazată pe adevărul istoric, pe cunoaștere. Iar declarațiile citate nu sunt altceva decât intenții de a declanșa, a câta oară, în Republica Moldova, o campanie construită pe postulate false, răscolitoare de himere, pe dezbateri sterile și discursuri descreierate despre necesitatea construirii unei noi națiuni, campanie menită să sustragă electoratul de la problemele vitale pe care le cere integrarea europeană – tema care trebuie să devină centrală și unica temă constructivă a unei campanii serioase și responsabile. Îndrăznesc să afirm că intenția electorală a lui Marian Lupu este recurgerea la un truc, de altfel rodat de multe ori în Republica Moldova: substituirea mizei alegerilor viitoare.

În termeni descifrați asta ar însemna dezbaterea în anul electoral care urmează, a unor obiective contrafăcute, scoase din sipetul ruginit al Cominternului, și nu comportamentul, prestația și prestanța partidelor pretendente la actul guvernării. Așa cum vă dați seama, tare mult se contează pe faptul că electoratul va putea fi cumpărat cu diferite ofrande ieftine, că el va uita cum și ce s-a făcut cu Aeroportul Internațional Chișinău, cu Banca de Economii, că va trece cu ușurință peste comportamentul politicienilor în situații critice pentru Republica Moldova, că vor uita cum s-au îmbogățit unii din banul public și multe alte subiecte care trebuie să fie puse în prim-planul dezbaterilor electorale.

De aceea mi s-au părut pripite, neavenite și scandaloase declarațiile la care m-am referit ale lui Marian Lupu. Până atunci avem un an întreg de muncă în interesul național și cel public, un an de promovare a reformelor, care abia au început, și care în multe aspecte sunt blocate de cei care bat astăzi câmpii cu slogane electorale trăsnite. Aici trebuie să demonstrăm performanțe: în lupta contra corupției, a fărădelegilor care frânează afacerile și necăjesc cetățenii, cu atât mai mult că acest efort ni-l cere și misiunea istorică de integrare în Uniunea Europeană, al cărui Acord de Asociere urmează să îl semnăm în anul 2014. Să ne întrecem în a face bine cetățenilor și ei ne vor judeca pe merit. Acesta ar trebui să fie mesajul nostru politic la o importantă răspântie de ani, dintre care cel care vine este unul electoral.

Aflându-mă la această răspântie, Vă mulțumesc tuturor dumneavoastră, ascultătorilor postului de radio Vocea Basarabiei pentru că ați fost atenți la mesajele pe care vi le-am trimis prin intermediul acestei rubrici și nu numai. Vă urez un an fericit, împlinit în toate și binecuvântat de Bunul Dumnezeu pentru dumneavoastră și familiile voastre. La mulți ani cu bucurie!

Pentru Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu,

Deputat liberal reformator

Lasă un răspuns