Atacând alegerile, partidele care au capturat Republica Moldova s-au unit pe din dos; cele chemate s-o elibereze, nu se unesc nici rugate în față

imagine captură Google

Cu cât se apropie ziua alegerilor prezidențiale, cu atât lupta în jurul lor devine mai aprigă. Este interesant să observăm că lupta în jurul lor nu se duce pentru a fi câștigate.

Nu. Lupta se duce ca ele să fie furate ori să nu fie furate. Cel puțin asta ne arată implicarea în subiect a Ambasadei Statelor Unite ale Americii și a Parlamentului European. Ele atacă anume acest aspect: fraudele grosolane organizate în alegerile din 2016 și 2019 de partidele puterii politice de la Chișinău cu implicarea ilegală masivă a votului cumpărat în zona de ocupație de peste Nistru și pregătirile care se fac la angajarea acestui subterfugiu electoral în 2020. În fond, Statele Unite și Uniunea Europeană se pun deschis în apărarea votului suveran, onest și liber al cetățeanului Republicii Moldova. Lucru de care în statul rămas capturat nu se mai ține cont.

De cealaltă parte, Federația Rusă, în persoana ministrului de Externe, Lavrov și a șefului Serviciului rus de Informații Externe (SVR), Narîșkin, au sărit la beregata ambasadorului SUA la Chișinău, cum că acesta ar pune la cale o revoluție în cazul în care Dodon ar câștiga, adică ar reuși să fure alegerile. Ieșirea la rampa deschisă a celor doi mari oficiali ruși este dovada în sine că operațiunea cu implicarea în favoarea lui Dodon a votului otrăvit de peste Nistru este în plină derulare și pe ea se mizează foarte mult.

Mai mult ca probabil că patronii lui Dodon de la Kremlin lucrează cu datele reale pe masă în ceea ce privește capacitatea agentului lor de a ieși învingător în cazul unui scrutin cinstit. Toți banii Moscovei, adăugați la cei furați prin scheme locale, nu-l pot ajuta pe Dodon să adune numărul necesar de voturi care să-i asigure realegerea. Mult prea netrebnic în raport cu interesele țării sale este și prea lichea în raport cu cele ale Rusiei s-a arătat ca să adune pe cinste de o majoritate victorioasă. Moscova își dă bine seama că lăsat pe contul lui, Dodon este categoric un perdant. Asta a înțeles-o și Putin care, iată, zilele trecute s-a abținut la forumul de la Valdai să-l ia peste picior pe netotul președinte moldovean, cum a făcut-o anii trecuți, și i-a arătat sprijinul său. Faptul că Putin a ajuns să fie propagandistul lui Dodon dovedește șubrezenia situației lui Dodon. Or, Moscova își vrea instalat omul la Chișinău cu orice preț, uzitând de toate pârghiile pe care le are la îndemână și inventând altele.

Ea socotește că voturile licitate în zona nistreană de ocupație, controlată de Rusia, adunate la cele încropite cine știe cum în secțiile de votare deschise cu duiumul pe teritoriul nemijlocit al Rusiei ar putea fi de mare ajutor, dar nu suficiente. În minus, pe partea lui de eșichier, Dodon s-a pomenit la începutul campaniei cu mulți concurenți. Majoritatea dintre au fost răi de tot cu el până zilele trecute: l-au criticat dur, i-au dat în vileag actele de corupție și acțiunile trădătoare în care a fost surprins. Plahotniuc i-a scos din baza lui de materiale compromițătoare epizodul sacoșei cu bani murdari dată lui Dodon, epizod devenit viral cu denumirea kuliokul. A fost un început de răzbunare pentru trădarea din iunie 2019, când Dodon i-a șterpelit Republica Moldova de sub nas și a rămas să o despoaie de unul singur, ajutat de ruși. Cei de pe eșichierul de vizavi l-au criticat din incompatibilitate de principii și valori, dar aceștia contează mai puțin. Vom vedea și de ce. Pericolul cel mare venea năvalnic dinspre Plahotniuc și Șor. Deși fugari, cei doi dispun de bani, de un imens arsenal de materiale șantajabile cu figurantul Dodon în prim-plan, dar și de suficientă forță politică de manevră în plan local. Activându-le pe toate, fugarii ar fi putut foarte ușor să baricadeze intrarea pe nou a lui Dodon în președinție. Cei din staful de campanie a lui Dodon de la Moscova și-au dat seama la modul real de acest pericol în vara anului trecut, când Plahotniuc a activat răzătoarea „Pro-Moldova” a lui Candu, asistat de partidul Șor. Uimitor de repede, majoritatea parlamentară pe care Dodon își baza guvernarea s-a subțiat atât de mult, încât la 20 iulie era cât pe ce s-o piardă. În ajunul acelei zile de coșmar, Dodon a și fost nevoit să încheie un armistițiu prealabil cu Plahotniuc și Șor. Totuși, de învățătură, glonțul moțiunii de cenzură a fost lăsat să treacă pe lângă urechea jertfei. Dodon a fost umilit, dar a putut să-și păstreze guvernul datorită îmbolnăvirii subite a unor deputați de-ai lui Șor.

Lecția fu dată, Dodon fu băgat în boale, Moscova fu nevoită să accepte târgul agentului lor cu cei doi fugari influenți. A urmat povestea lui Dodon la Muntele Athos, aventura de la Halkidiki, întâlnirea de taină a partenerilor de kuliok, asistată de un trimis special al stafului de campanie de la Moscova. Întrucât operațiunea s-a petrecut „în smerenie și rugăciune… pentru poporul nostru”, minunea s-a putut vedea imediat după revenirea lui Dodon din zona Mediteranei, străbătută întâmplător și în aceeași vreme de fostul său dușman și din nou partenerul Plahotniuc. Arcașii cei mai virulenți ai ultimului – Candu și Șor – au încetat să mai arunce săgeți otrăvite în Dodon, nu au mai văzut în el un corupt, un trădător și un agent al Moscovei. Discursul critic a dispărut, Candu a lui Plahotniuc a fost scos cu înțelegere din cursa prezidențială și lăsat să se descompună, încet dar dureros, sub soarele fierbinte al noii prietenii încheiate pe din dos a partenerilor de kuliok. Violeta Ivanov a lui Șor a rămas acolo, în cursă, dar și ea a dat-o brusc pe probleme de ajutor material și magazine sociale.   

Iată-așa s-au unit în taină și conlucrează din nou partidele marii corupții: cele care au furat miliardul, au capturat statul și au forțat electoral intrarea lor în Președinție în 2016 și în Parlament în 2019. Partidul Dodon, Partidul Plahotniuc (cu facțiunile lui de moment, Partidul Filip și Partidul Candu (în descompunere) și Partidul Șor au bătut palma și muncesc acum de zor pentru victoria în alegeri a lui Dodon. Pe orbita concentrică a acestui nucleu funcționează și Partidul Filat.

Am adaptat toate denumirile partidelor la modelul Șor, pentru că astea și sunt – partide care servesc de acoperire politică unor căpetenii de organizații criminale. Este în tradiția unor asemenea structuri să convină la pace și armonie, atunci când fură împreună și să se urască de moarte, atunci când vine vremea să împartă ciolanul. Acum, după ce în urma unor războaie fratricide prada a trecut de la unul la altul, dar riscă să le scape dintre maxilare dacă mai continuă hârjoneala, prădătorii au căzut iarăși la pace și înțelegere. Nicio problemă că Dodon este agentul Moscovei și misiunea lui este să fixeze Republica Moldova cât mai strâns în cleștarele ei. Ceea ce contează pentru ei, este siguranța lor personală. Egal, în cazul discutat de noi, cu a nu permite înlocuirea lui Dodon la președinție cu cineva care ar pretinde transformarea Republicii Moldova într-un stat de drept. Urzeala de taină pusă la cale sub acoperirea cinică a Sfântului Munte de cei doi parteneri de kuliok țintește, deci, câștigul lui Dodon. Iar câștigul lui Dodon, bine știut, este câștigul Moscovei. Câștigul lui Plahotniuc îl putem deduce: niște satisfacții pe măsura micimii lui de coțcar fugar. Baliverne sunt afirmațiile că Plahotniuc a clacat în fața lui Dodon în iunie 2019 pentru că a fost un anti-rus. Nu. Plahotniuc a pierdut în primul rând pentru că a fost un hoț de drumul mare și, în această speță, s-a manifestat ani la rând ca un anti-european feroce. Frica de lege a hoțului l-a făcut să și-l ridice pe Dodon în jilțul președintelui de țară în 2016 și tot frica de lege îl face să-l ajute astăzi pe Dodon să se mai rețină în acest post. Ajutându-l pe Dodon în încercarea de a-și salva pielea, Plahotniuc ajută ca și în 2016, Rusia, ca aceasta să-și înfigă și mai adânc ghearele în nenorocita de el republică. Or, Dodon este securea cu care Putin pândește să dea  Republicii Moldova lovitura fatală.

Ultimele mișcări de tactică în desfășurarea campaniei propagandistice a candidatului Moscovei la președinția Republicii Moldova arată predispunerea acestora la câștigarea alegerilor încă din primul tur. Este și logic, de îndată ce partidele care se situează pe partea opusă au ținut cu tot dinadinsul să lucreze dispersat și, eventual, să contribuie la doborârea lui Dodon cu forțe unite abia în cel de-al doilea tur. Ar putea fi prea târzie unirea și din cale afară de prost acest calcul.

Că Moscova și Dodon vor recurge la stratagema câștigului din primul tur se știa încă de la începutul anului. Chemarea insistentă cvasi-generală, ca antidot, la unitatea electorală a forțelor anti-Dodon a rămas din păcate nerealizată. Se știe foarte bine și din cauza căror partide și candidați. Ceea ce constatăm cu stupoare acum, cu o săptămână înainte de alegeri, este că separarea acestor forțe se menține dârz, că egoismul și aroganța politică a unor lideri de mucava, care își zic anti-oligarhi consacrați, iată că fac front comun cu frica de lege a oligarhului Plahotniuc întru biruința în alegeri, atât de dorită de Moscova, a trădătorului Dodon.

Valeriu Saharneanu

25 octombrie 2020

Lasă un răspuns