Valeriu Saharneanu

Când ai dubii, spune adevărul. (Mark Twain)

Home » Alexandru Stoianoglo: ultimul cartuș

Alexandru Stoianoglo: ultimul cartuș

Primul act al dramei care îl are pe fostul, deja, procuror general, Alexandru Stoianoglo, în rol de erou principal se apropie de primul deznodământ. Aceasta se poate întâmpla în seara zile de 7 octombrie ori vineri, 8 octombrie, când cele 72 de ore rezervate verificării celor 4 capete de acuzare vor fi epuizate și când reținerea de marți seara chiar în incinta Procuraturii Generale și învinuirea lui Stoianoglo urmează să fie confirmată ori infirmată de către judecători. Până la acest moment se știe că procurorul de caz a cerut instanței 30 de zile de arest pentru fostul procuror general.

Amintim că denunțul deputatului Lilian Carp, în baza căruia Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) a dispus admiterea sesizării, a cuprins 7 capete de acuzare. Procurorul Victor Furtună, numit prin decizia CSP să examineze aspectele demersului și care la câteva ore de la numire în această calitate a deschis dosar penal, a dispus suspendarea din funcție a Procurorului General pe durata anchetei și l-a reținut pe acesta, operează în prezent cu 4 capete de acuzare. În calitate de acuzator, Furtună va prezenta instanței învinuiri pe articole ale Codului Penal ce țin de (!) abuzul în serviciu, (2) coruperea pasivă, (3) depășirea atribuțiilor de serviciu și (!) (4) darea declarațiilor mincinoase în fața unui organ de competență juridică. Biroul procurorului general a fost supus perchezițiilor în seara arestului, iar a doua zi a fost percheziționată și locuința lui.

Cazul reținerii Procurorului General al Republicii Moldova a fost știre de primă pagină în România, unde evenimentul de la Chișinău a concurat cu cel al demiterii Guvernului Cîțu la București, care s-a întâmplat în aceeași zi. Reuters a abordat arestarea procurorului în cheia luptei noii guvernări a Maiei Sandu cu marea corupție, iar RIA Novosti l-a comunicat că, din contră, „Maia Sandu se răzbună pentru că (Stoianoglo) a refuzat să se supună și să deschidă dosare penale politice împotriva reprezentanților opoziției”. Novosti l-a avut în vedere pe Dodon, bineînțeles. Și ce coincidență(!): în ziua reținerii procurorului, Dodon a și zburat la Moscova. De acolo, din adăpost, în manierea lui fanfaroană a predicat sentențios că guvernarea a „comis o greșeală politică fatală”.

Dacă voia cu tot dinadinsul să-l apere pe Stoianoglo, Dodon ar fi trebuit să… tacă molcom. Așa însă, a reamintit tuturor că prima mare greșeală a lui Stoianoglo, o greșeală într-adevăr fatală, a fost în momentul când la puțină vreme după numirea lui în postul de prim-procuror a „grațiat” instituțional așa numitul și bine cunoscutul „dosar Bahamas” – un posibil dosar bazat pe o serioasă investigație de presă privind subiectul (fatal) al finanțării ilegale a lui Dodon și PSRM din surse provenite de la Moscova. A fost nu doar neprofesionist, dar de-a dreptul scandalos să casezi acest dosar în fașă, de vreme ce din fiecare fibră a lui răzbăteau zeci de capete de acuzare. Anume atunci Stoianoglo s-a descalificat profesional și a prins a da pe gârlă țâra de încredere cu care a fost creditat de societate la momentul numirii lui în funcție, chiar și în cazul în care s-a văzut că a fost tras de guler și instalat în fotoliul procurorului general de Dodon, pe atunci președinte.

Creditul de încredere (cu rezervele de rigoare) de care Stoianoglo a beneficiat la momentul numirii lui a fost legat de bruma de disidența, adevărat că tacită, dar destul de îndelungată, de care a dat dovadă în raport cu liderul său de partid (PDM) Plahotniuc. S-a crezut că această manifestare se poate traduce și ca prezumție a unui caracter independent, a poziției unei persoane integre, nimerită accidental în anturajul criminal al lui Plahotniuc. Se bănuia că Stoianoglo va profita de sprijinul lui Dodon la instalarea în funcție, dar odată intrat în procuratura generală se va rupe de el, va începe să servească în exclusivitate legea, va da dovada de profesionalism și de respect de sine.

Am fost colegi de Parlament cu Alexandru, un timp am activat în Comisia prezidată de dânsul. Am crezut atunci, la momentul numirii în funcție care a avut loc la 29 noiembrie 2019, că trebuie susținut și încurajat să aleagă partea corectă a procesului de asanare juridică și politică a statului. Iată ce îi transmiteam la acea vreme, indirect, bineînțeles, într-un material publicat la 3 decembrie 2019:

Ca profesionist, cred că înțelege cât de grea îi este misiunea și cât de mare va fi presiunea circumstanțelor create în jurul lui. Pe de o parte, va avea puterea politică, concentrată acum în mâinile lui Dodon, profund coruptă, care contează pe loialitatea și supunerea lui Stoianoglo. Pe de altă parte este deja cea a societății, a opiniei publice naționale și internaționale care așteaptă de la el aplicarea imparțială a legilor. Procuratura este filtrul instituțional menit să oprească pătrunderea toxinelor corupției și imposturii în organismele statului. Stoianoglo știe că de ani de zile acest filtru nu funcționează. Abundența toxinelor în centrele vitale ale statului este atât de copleșitoare, încât unele din ele ajung, iată, (ca Dodon), să se erijeze în declamatori fariseici de porunci în adresa procurorilor. Vrem să credem că Alexandru Stoianoglo își va face misiunea așa cum îi cere Legea. Va face ca acest filtru să înceapă în sfârșit să funcționeze. Miza republicii de a redeveni un stat de drept este acum la mâna lui Alexandru Stoianoglo, noul Procuror General al Republicii Moldova. Că nu este procurorul lui Dodon, că este procurorul cetățenilor, va trebui să o demonstreze cu fapta.”*

Ne pare rău, dar fostul meu coleg nu a luat în considerare mesajele de această factură. Nici al meu și nici al numeroșilor suporteri și susținători care au sperat că prin câștigarea de partea bună a lucrurilor a procurorului Stoianoglo, procesul de curățare a Republicii Moldova de bandiți și trădători ar putea căpăta altă cadență. În loc să demonstreze aptitudini profesionale și să înainteze în marele dosare de corupție, așteptate de societate, Stoianoglo, s-a erijat într-un fel de centru fortificat de opunere la dezideratele cerute pe partea lui de responsabilitate. Iar ieșirile publice de ultimă vreme, culminate cu dezvăluirea unor interceptări de convorbiri telefonice scoase din dosare irelevante și atacurile directe la persoane din cadrul corpului diplomatic european, acreditat în Republica Moldova, a demonstrat o angajare politică descalificantă. Puseul de invective vociferat de Stoianoglo la ultima sa conferință de presă a fost văzut ca un ultim cartuș tras de Dodon în noua realitate pro-europeană a Republicii Moldova. Vom reține că acest cartuș a fost nimeni altul, decât fostul procuror general Alexandru Stoianoglo. În acest fel, din fărâma de speranță care era la început, el a reușit să se transforme, din ce în ce mai tupeist și mai convingător, într-o mare dezamăgire către sfârșitul șederii lui în capul procuraturii, inclusiv și a mea. Deja în luna iulie a anului acesta, mesajul transmis a fost unul de constatare clară a eșecului de proiect, numit, Stoianoglo:

„Deși instalat demonstrativ de Dodon, o bună parte dintre suporterii schimbării au nutrit speranța că Stoianoglo va da dovadă de caracter și se va angaja să dea peste cap sistemul nedreptății. Așteptarea a fost în van, iar Stoianoglo a manifestat caracter în cu totul altă direcție. A șocat prin încrâncenarea de a convinge că nu el este cel așteptat de fanii schimbării. Stoianoglo parcă a vrut să demonstreze din răsputeri și cu tot dinadinsul, că scopul și unicul rost al aflării lui în funcția de prim-procuror al Republicii Moldova este rezolvarea cazului Platon. Lucru dovedit prin faptele care au urmat… E o coincidență ori nu, dar acest ultim episod scandalos – evadarea cu voie de la Procuratură a lui Platon – vine exact în momentul când garantul statului mafiot, Dodon, pierde fără drept de apel alegerile din 11 iulie și peste el cade, ca peste un cavou, o mortuară cortină a istoriei. Cu ce a rămas Procurorul General în urma acestei afaceri? Nu cunoaștem cu ce s-a ales pe partea de bani și avere, dar cunoscând caracteristicile statului calicit de Voronin-Plahotniuc-Dodon, având datele de traiectorie „profesională” ale lui V. Platon, ar trebui să avem în vedere și acest aspect al „operațiunii Platon”. Tenacitatea lui Stoianoglo, atipică pentru un Procuror General, are în lumea lui Platon o valoare specifică acestei lumi. Cred că Procurorul General înțelege despre ce vorbim. Altfel spus, nu știm dacă în „cazul Platon”, așa cum îl cunoaștem cap-coadă, acțiunile lui Alexandru Stoianoglo au fost în perfectă sincronizare cu atribuțiile lui și cu legea, dacă au fost greșite neintenționat ori au fost greșite intenționat și în cunoștință de cauză. Sperăm ca asupra cazului să revină cât mai curând și să facă lumină statul de drept…”**

Și iată că, din 5 octombrie 2021, Stoianoglo a intrat în colimatorul acestui stat. Nu știm dacă este cel așteptat, cel în transformare, ori este încă cel moștenit, pus pe rezistență. Sperăm totuși ca statul care l-a reținut pe Stoianoglo și l-a pus sub urmărire penală să intre cât mai degrabă în calitățile celui de drept și fostul procuror general să aibă parte de justiția lui nepărtinitoare.

Ar fi bine să fie așa, dar experiența ne recomandă să rămânem circumspecți. Sistemul, din vârful decident al căruia a făcut parte până mai ieri procurorul general Stoianoglo și în izolatorul penitenciar al căruia a intrat alaltăieri urmăritul penal Stoianoglo, deși este speriat, este încă puternic și plin de meandrele neprevăzutului.

Se va rupe Sistemul în două, va crăpa, va începe să cedeze ori se va mobiliza în tentativa unui contraatac? În acest sens se aud deja amenințări de ridicare la proteste pe motive etnice la Comrat. Lucrătura pare a fi a lui Dodon, care mereu a alimentat contrapunerea acestei regiuni atunci când i-a convenit. Acum îi convine și ar da foc la țară ca să poată îndepărta cumva momentul adevărului care îi aține calea. Asemenea practici criminale trebuie însă curmate o dată și pentru totdeauna. Sistemul care le-a tolerat se află acum în mare cumpănă. Întrebarea este cum va fi perceput arestul frapant al lui Stoianoglu? Așa cum se arată el a fi: un prim mare și înfricoșător semnal al unui sfârșit de epocă ticăloșită? Epocă în care Sistemul a trăit și și-a făcut de cap, punându-se confortabil la cheremul marii corupții politice?

Evidențele arată optimist din punctul de vedere al raportului de forțe pro- și contra- Sistem. Plecarea inopinată a lui Dodon la Moscova, la dosul stăpânilor lui, ar putea să întârzie mult or chiar, în noua situație, să continue până la calendele grecești. Semnalul este clar pentru Dodon: siguranța pusă de Stoianoglo pe dosarele „Kuliok” și „Bahamas” ar putea să sară în orice moment. Mai mult, presiunea publică pe ele este foarte mare și siguranțele nu au cum să reziste mult.

Așadar, praful din cartușul lui Dodon pus pe țeava procuraturii generale s-a dovedit a fi umed, iar efectul pușcăturii lui a fost un fâs.

*http://valeriusaharneanu.com/miza-republicii-este-la-mana-procurorului-general/

** http://valeriusaharneanu.com/treptele-in-coborare-ale-procurorului-general-de-la-privet-veaceslav-la-good-by-moldova/

Valeriu Saharneanu

7 octombrie 2021

Name of author

Name: Valeriu Saharneanu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.