Alegoric și pe față despre sperjurul unioniștilor și patriotismul corect politic al gândacilor de bălegar

Dacă un lider unionist ar câștiga alegerile prezidențiale și ar depune jurământul, ar comite un sperjur

Igor Boțan, multiple expuneri în presă

Era odată un mușuroi de furnici. Mușuroiul era mare și rotund, furnicile harnice. Trecuseră prin multe năpaste. Milioane dintre ele s-au făcut una cu pământul până să se adune într-un singur mușuroi. Și iată că, pe când se bucurau ele mai tare de munca spornică și traiul liniștit, peste meleagul lor dădu năvală o turmă de porci sălbatici. Aceștia aveau ochii roșii și colții fioroși. Își băgau râtul peste tot, pustiind și spurcând locurile. Nu a scăpat de pacoste nici mușuroiul din povestea noastră. Au râmat mușuroiul de-a lungul și de-a latul, au clefăit lacom din toate bunurile bietelor furnici. Multe din ele s-au prăpădit înghițite ori strivite sub copite. Dihaniei i-a plăcut mult toloaca, dar mai ales seva de furnică. Gândul porcesc de a se face stăpână măcar peste o parte de mușuroi o frământa și pe vremea altor târcoale pe care le dădea pe aici turma. Gând porcesc – faptă porcească: ca să-și marcheze noua stăpânire, o bestie s-a bălegat copios peste un capăt de mușuroi, trăgând cu copita și un hotar despărțitor peste întregul lui.

Întunericul cuprinse de îndată partea de mușuroi bălegată. Duhoarea ucise instantaneu sumedenie de furnicuțe. Nu au putut să suporte mizeria căzută peste capul lor. Cu vremea, însă, duhoarea a devenit miasmă de casă în mușuroiului despărțit. Deasupra, bălegarul s-a întărit, a format o crustă tare și groasă. Ea nu lăsa aerul proaspăt să pătrundă în mușuroiul inundat. Cu anii, furnicile rămase captive au prins a se deprinde cu mediul iscat din excremența porcească. Mai mult: odată cu materia puturoasă ieșită din mațele porcine, în mușuroi năvăliră puzderie de gândaci roșcați. Ivirea lor a întors pe dos ordinea de veacuri stabilită în mușuroi. Gândacii se anunțaseră hegemoni. Cu tupeu, se făcură stăpâni, făceau și desfăceau legea în mușuroiul împuțit de ei. Așa, printr-o lege specială, furnicilor li s-a decretat cetățenia gândăcească. Fosta cetățenie furnicărească fu radiată immediatus. Mai mult: nașterea furnicilor în afara spațiului bălegat putea fi luat de noua autoritate gândăcească drept caz pasibil de condamnare penală în orice moment. În legătură directă cu aceasta, cetățenia avută de furnici înainte de năvala porceascăera a fost considerată un sperjur în raport cu legea porcească supremă. Nu a contat că mușuroiul își avu viața și legea lui mult înainte de năvălirea turmei porcești. Absurdul însă nu avea nevoie de explicații.

Altă lege specială a stabilit că faptul scârnav de îmbăligare a mușuroiului să fie socotit drept act de eliberare a lui. Se stipula expres că furnicile care vor fi prinse întorcând nasul din cauza putorii de bălegar vor fi considerate dușmane ale mușuroiului bălegat și vor suporta consecințele. A nu-ți plăcea regula și modul de viață impuse de regimul gândăcesc era pentru o furnică cea mai gravă crimă.  De aspră pedeapsă se făcea pasibilă însăși nostalgia de mușuroiul din afara crustei, gândurile și, doamne ferește, îndemnul la traiul în același mușuroi. În genere, comunicarea pre limba mușuroiului fusese admisă doar la bucătărie și acolo în șoaptă; folosirea ei în locuri publice, în adunări, cu atât mai mult în comunicarea cu un careva gândac împuțit și agramat, putea fi calificată drept manifestare de cumplit naționalism furnicăresc.

Câteva decenii la rând viața sub crustă a decurs în această atmosferă. În răstimp, avu loc un schimb de generații: cea născută în libertatea mușuroiului mare a fost înlocuită de cea apărută deja sub bolta murdară a mușuroiului bălegat. Legile dure de conviețuire impuse de regimul gândacului roșu nu puteau să nu producă mutații de conștiință: existența socială determină conștiința – nu invers, spunea prevăzător pentru asemenea cazuri primul lor teoretician, Marx. Iar existența a fost organizată în așa mod, ca furnicile născute sub crustă să uite cine au fost ele până la îmbăligare, scuzați, eliberare. Ele erau încurajate și chiar lăudate să nu-și amintească de mușuroiul din care provin părinții lor și pentru care multe generații de predecesori și-au dat viața.

La transformarea conștiinței furnicilor a lucrat mult învățătura lui Lenin, continuatorul primului teoretician. În contribuția lui la temă, Lenin nota: Senzația, gândirea, conștiința nu sunt decât un produs superior al materiei organizate într-un mod deosebit. Stalin, teoretician și el, dar practicianul absolut al ideilor primilor doi, a ținut să precizeze și el că  treptat, la ființe s-a dezvoltat facultatea simțirii, transformându-se cu încetul în conștiință. În baza contribuțiilor celor trei, un imens aparat al împărăției porcești a formulat un postulat care a fost pus la baza lucrului practic de reciclare a furnicilor din mușuroiul bălegat. Sinteza lui ar fi următoarea: pentru ca senzația, gândirea ființelor să se transforme în conștiință este nevoie ca materia/lul aflat în prelucrare să fie organizat într-un mod deosebit.

La acest capitol, fantezia lui Stalin, ultimului teoretician și celui mai important practician, a întrecut toate așteptările. Între măsurile modului deosebit de organizare/prelucrare a materialului uman, extrem de eficiente s-au dovedit a fi teroarea roșie, execuțiile, războiul civil, exproprierea, deportările în masă, imensul GULAG, foametea organizată, sclavagismul kolhoznic și o varietate mare de alte procedee. Acest mod deosebit de organizare a făcut parte din categoria metodelor dure, staliniste, sau hard power, cum li se pot spune astăzi. Au fost însă și metode dulci, forme de transformare treptată, lentă, ori soft power, în terminologia zilei. Între acestea, pe primul loc s-a situat sistemul educațional: de la grădiniță, școală generală și până la universități, apoi armata sovietică. Un rol aparte l-au avut organizațiile politice: cele pentru copii – ale  pionierilor, cele pentru adolescenți și oameni tineri – ale komsomoliștilor; cele pentru contingentul politic matur – ale comuniștilor și pentru cel imatur – al sindicatelor și, alăturat lor, – sistemul administrativ de stat.

Chintesența modului deosebit de lucru al gândacilor rșii în furnicarul de sub crustă a fost lichidarea sentimentului de apartenență la mușuroi a furnicilor și educarea, inocularea, în conștiința lor a patriotismului epatant al gândacului de bălegar. Lucrarea a durat aproape cinci decenii.

Trecute prin sita acestui mod deosebit de tratament social, unele furnici au fost atât de puternic modificate identitar, încât au ales să abandoneze ordinul nativ al termitelor, preferând să se considere gândaci de balegă – elita, hegemonul etnic dominant al mușuroiului bălegat -deși, ca structură fizică și ca esență, ele rămâneau furnici.

Ploaia Mare care s-a abătut și peste meleagul mușuroaielor despărțite și a spălat cu puhoaiele ei crusta de deasupra mușuroiului mic și urmele de copită de pe vatra celui mare, așa și le-a găsit pe unele termite: la chip furnică, iar la minte gândac de balegă. Faptul că cele multe și întregi la minte au condamnat îmbăligarea și au precizat că așa numita eliberare decretată de gândaci a fost de fapt un act de ocupație murdară a mușuroiului, a făcut ca o parte dintre furnici să se lumineze. Multe s-au rușinat de rătăcirea lor urâtă și s-au grăbit să redevină furnică. O parte s-a încrâncenat și au ales să rămână așa cum le-a transformat sistemul – furnică la arătare și gândac la faptă. Anume acestea au insistat ca marginile încă distincte ale bălegarului spălat de Marea Ploaie să fie transformate în graniță, iar spațiul de sub fosta crustă să fie recunoscut ca mușuroi aparte – cu legi, constituție, aparat administrativ, clasă politică proprii. Spre bucuria turmei porcine retrase și a gândacilor rămași, furnicile din această categorie au creat partide pro-bălegar și anti-mușuroi. Pe lângă ele s-a încropit o societate civilă, niște asociații pretins academice.

Statalitatea distinctă a ex-mușuroiului bălegat a devenit scop în sine și, implicit, izvor nesecat de îmbuibare a celor mai degradate termite. Lucrul acesta a stârnit disperarea, a pus pe fugă a treia parte din furnicile normale. Urmare a dezechilibrului creat, furnicile mutante, urmașe ale specimenelor reciclate în cazanele porcine, au transformat separarea de mușuroiul mare în politică de stat. O hledie mocofană din rândul lor a și rupt demonstrativ, în plin for legiuitor, harta de până la îmbăligarea porcină a mușuroiului mare. Stricăciunea morală întruchipată în ipocrizie și corupție, hoția de anvergură statală, nostalgia de atmosfera cu miasme de bălegar au devenit fundamentele ideologice ale acestor partide. Iar de program ele și-au luat întoarcerea, măcar simbolică, sub crusta bălegarului porcin, ca siguranță de stabilitate a acțiunilor lor meschine și alternativă la mișcarea celorlalte furnici de revenire la normalitatea călcată în copite.

După aproape 30 de ani de la Ploaia cea Mare, revenirea la normalitate este în continuare un imperativ în partea de furnicar cândva astupată scabros. Tot mai multe furnici, inclusiv dintre cele aproape asfixiate de duhoarea inhalată sub crustă, au înțeles că unica posibilitate de revenire reală la această normalitate este ruperea ultimelor îngrădiri care încă mai împiedică reunificarea mușuroaielor despărțite de anomalia porcină. Munca de curățare a căilor de apropiere este mai mult o luptă acerbă, decât un travaliu dureros. Furnicile mutante se opun cu îndârjire. Ele nu vor să piardă mușuroiul-sinecură pe care au pus stăpânire în dauna celorlalte surate. Ajutate de gândacii roșii ele încearcă din răsputeri să întârzie deznodământul. Ele știu că acolo, în legea mușuroiului mare spre care tind cu atâta ardoare majoritatea suratelor normale, modul lor hoțesc și egoist de a-și asigura traiul este aspru pedepsit. Ele folosesc orice armă ca să-și conserve status-quo-ul găunos, chiar și arme din dotarea turmei porcești.

Federalizarea mușuroiului în care furnicile să fie puse pentru totdeauna la cheremul voinței gândacilor roșcați este una dintre ele. Mutanții recurg la trădări insidioase și inginerii autonomist-separatiste de enclavizare vrăjmașă a mușuroiului despărțit, pun la cale campanii de dezinformare, manipulare și răspândire în spațiul public a postulatelor false. Unul dintre acestea este pretinsul drept la veșnicie al mușuroiului cândva bălegat, apoi spălat pe de-asupra de Marea Ploaie, iar azi transformat de furnicile mutante în sinecură a lor.

Conform postulatului, intangibilitatea acestui mușuroi trebuie declarată sacră. Nici un vânt al schimbărilor nu trebuie lăsat să-l atingă. Ca și pe vremea îmbăligatului oficial, mușuroiul se va considera în continuare patria sfântă a gândacului de bălegar. Problema majorității excesive a furnicilor se propune a fi rezolvată prin montarea în mușuroi a unui paratrăsnet, numit identitatea civică, o formă de cetățenie care să omită careva referințe la relația furnicilor cu trecutul lor de până la îmbăligare. Specialiștii au observat că chestia asta le acutizează simțurile și le aprinde mințile. Așa că se va face un mușuroi puțintel mai hibrid, declarat solemn ca fiind multietnic (principalul element – să nu fie al furnicilor), numaidecât echitabil și corect (model Tiraspol), indiferent de limba pe care o vorbesc insectele și de originea lor, a insectelor (fason Comrat).Postulatele astea aparent absurde nu sunt luate din constituția dispărutului fără urme Turn Babel. Sunt ideile zilei ce plutesc în atmosfera de câlți a mușuroiului ex-bălegat, controlat azi de furnicile mutante. Ideile acestea nu apar alandala. Ele sunt parte a unor strategii corelate. Dușmanul care se prefigurează din structura lor sunt furnicile unioniste și mișcările lor veșnic neastâmpărate. Chiar și în condițiile vitregi, când mușuroiul este pe deplin controlat de specimenele mutante, furnicile unioniste pretind să participe la scrutine, vorbesc deschis despre reunificarea cu mușuroiul cel mare. Specimenele mutante simt și văd că acestora li se alătură reprezentanți ai păturilor sociale mai puțin politizate. Dovadă că ideea reunificării răzbate în adâncuri, unde răscolește talazuri. Situația devine extrem de periculoase pentru partida mutantă. Asta înseamnă că pentru a-i combate pe unioniști este nevoie de abordări mai sofisticate. Datul cu bâta peste cap se cere alternat cu datul cu pana peste nas.

Ce-ar fi să lovească în ei cu preceptul (in)corectitudinii politice? În sensul că furnicile unioniste ar trebui îngrădite de participarea într-un scrutin electoral, pentru că aprioric, participarea lor nu este corectă politic. În cazul în care o furnică unionistă ar câștiga funcția de șef al statului, de exemplu, ea va pusă în situația să comită un grav sperjur. Pentru că funcția o va obliga să jure devotament statalității mușuroiului mutant existent, pe când angajamentele electorale îi va cere încălcarea jurământului. Or, punerea pe rol a programului de reunificare cu mușuroiul cel mare va duce inevitabil la dispariția mușuroiului mic. Un atentat la veșnicia patriei gândacului de bălegar este pe față, iar asta nu se poate, nu este constituțional, se vaietă filosofii statalității mutante. Ideea lor este că furnicile unioniste nici nu ar trebui admise să candideze în alegerile pentru funcțiile de înaltă demnitate publică, pentru că ele poartă gânduri rele statului mutant, urzesc lichidarea lui.

Excesul de corectitudine politică al filosofilor statalității mutante îi încurcă să judece lucrurile în ansamblul lor, atât pe dimensiunea de actualitatea, cât și pe cea istorică. Pe cea de actualitate ar putea să vadă că lichidarea statului lor schilod îl jinduiesc însăși furnicile mutante și acoliții lor gândaci roșcați. Proiectul de federalizare a mușuroiului nu înseamnă altceva decât îmbăligarea lui pe nou și băgarea sub o crustă porcină groasă în care furnicile o vor termina asfixiate pe loc și pe veci. Reprezentanții acestor mutanți au participat în alte rânduri de alegeri și au obținut posturi cu cea mai mare putere decizională. În baza unor programe revizioniste aceștia au dat de fapt prima lovitură de mușuroi atunci când au anulat status-quo-ul mușuroiului curățat de Marea Ploaie, au ars documentul lui fondator și au instalat mușuroiul lor mutant. Nu și-au dus la îndeplinire programul de îmbăligare pe nou și definitivă a mușuroiului, pentru că s-au temut de răzvrătirea furnicilor și de furia lor.

Furnicile unioniste ar fi mult mai în drept să-și ducă la îndeplinire programul de reunificare a mușuroiului despărțit de urgia porcină, fiindcă asta ar însemna în primul rând anularea mult prea întârziată a unei mari nedreptăți istorice. Realizarea în fapt a programului de unificare nu ar fi un sperjur, cum se vehiculează. Furnicile unioniste ar avea girul votului popular, confirmat în scrutin. Votul ar putea fi reconfirmat într-un referendum, dacă s-ar cere. Referendumul trebuie să se desfășoare cu participarea furnicilor din ambele mușuroaie, cele despărțite de invazia turmei porcinelor. În varianta furnicilor unioniste, mușuroiul nu dispare și nu este lichidat, cum afirmă alarmați mutanții. Nu. El revine la normalitate, își recapătă funcțiile, în primul rând cele justițiare și de securitate, și re-devine ceea ce se cuvine: un bun al tuturor.

Inevitabil, ceva va dispărea totuși. Acesta însă va fi în sfârșit mușuroiul mutant – amintirea grea a unui grav accident istoric, iar mai nou sursa de îmbogățire a unui mic grup de furnici neroade și izvodul de mare și nedreaptă suferință a câtorva milioane de ființe oneste. Toate datele arată că odată cu aceste transformări, din peisaj va dispărea și gândacul de bălegar. Din simplul motiv că această figura sinistră – corolarul de negreață al unui veac de îmbăligare – va rămâne fără patrie. Moment în care sinistra arătare ar putea fi încurajată de avocații mușuroiului mutant să țipe și ea, politic corect: Săriți, în privința mea și a patriei mele se comite un sperjur!  

Valeriu Saharneanu

29 iulie 2020  

Lasă un răspuns