Alegeri pierdute cu cireașă pe tortul-cadou făcut sociașliștilor

Nu este noutate absolută câștigarea alegerilor pentru primăria Chișinăului de către socialiști. Așa cum au fost ele concepute de către forțele de dreapta (Blocul ACUM e de dreapta?) anti-socialiste, rezultatul a fost previzibil cu multă vreme înainte de ultimul tur din 3 noiembrie.

Toți au călcat greșit. Primul pas alături cu drumul l-a făcut Blocul ACUM. A demarat în campanie, anunțându-și candidatul cu mult înainte de startul ei. A fost un semn de inconștientă încredere excesivă în forțele proprii. În ochii unor eventuali și foarte necesari aliați, gestul a frizat infatuarea și aroganța – calități nedemne pentru un candidat unificator serios. Blocul a ignorat toate celelalte forțe din afara celor două partide constitutive. A ignorat repetat. Greșeală pentru care a plătit primul tribut în alegerile din 24 februarie în care a luat doar 26 de mandate, mult sub cota scontată.

Blocul a ignorat apoi realitățile. El nu mai era același ca în luna iunie. Optica asupra prestației lui a suferit grave modificări. Patru luni de alianță cu socialiștii în care Dodon a preluat controlul principalelor instituții din dotarea statului de drept (le-a capturat), dar și inițiativa în promovarea așa numitei reforme a sistemului justiției au dărâmat serios din încrederea în capacitățile Blocului. Multor alegători mai bigoți această alianță, pe care ei au poreclit-o, înghițind momeala aruncată în spațiul public de încă viguroasa caracatița de propaganda a lui Plahotniuc, „alianța Kozak”, i-a băgat în amorțeală electorală grea, egală cu boicotarea alegerilor.

Nu putem spune încă cine le-a gândit și lansat, dar mișcările de ultimă oră înainte de începerea cursei propriu zise cu desprinderea din Bloc a deputatului Țîcu și lansarea lui în competiția de partea PUN au surpat serios stabilitatea electorală a Blocului. Criticile dure ale lui Țîcu și ale lui Chirtoacă în adresa lui A. Năstase, multe din ele nu lipsite de fond, au apăsat pe cântarul alegerilor în folosul socialiștilor. E devreme să facem afirmații categorice, dar în acțiunile lui Țîcu, Chirtoacă, Munteanu, dar și ale doamnei Pavlicenco și ale domnului Mocanu, e fost multă materie primă otrăvitoare marca Plahotniuc. Să nu uităm că marele coordonator a dispărut fizic din Republica Moldova, duhul, partidul și multe fabrici de intoxicare de-ale lui continuă să funcționeze. Apropo, alături de cele ale lui Dodon și cu aceeași sarcină – să surpe încrederea în Blocul ACUM.

Trebuie să spunem foarte clar: primăria Chișinăului nu au câștigat-o socialiștii în alegeri. Ea a fost făcută cadou lor de toți ceilalți actori politici de pe partea opusă care au clacat urât.

Putem vorbi de imaturitatea politică a Maiei Sandu și a lui Andrei Năstase, incapabili să construiască, deși au avut în mână toate instrumentele, o mișcare națională solidară, capabiă să lupte cu eficiență împotriva amenințării putiniste întruchipate de Dodon. Ei s-au arătat loviți prea devreme de morbul Filat – al exclusivismului, egoismului, infatuării, aroganței.

Putem vorbi de falsul unionism văzut de unii actori prin ochii puternic inflamați ai propriului orgoliu. Intrând cu scandal în campania alegerilor locale unii dintre ei au pornit să speculeze copilărește viitorul lor proiect prezidențial de la anul. Prostie lăsată moștenire de Filat și alți „eroi” ai AIE 1, prinși de istoria recentă într-o situație similară. Protagoniștii falși ai „poveștii de succes” au transformat referendumul din septembrie 2010, pentru o puțin importantă modificare constituțională, în campanie prezisențială a propriilor persoane. În rezultat, votanții debusolați au respins referendumul. AIE a fost taxată rușinos, iar Voronin a înviat din moarte politică.

În octombrie-noiembrie 2019 prostia îngâmfaților a fost pedepsită și mai grav. De data asta înfrângerea este de răsunet, fără pereche în istoria de peste 30 de ani ai mișcării de eliberare națională: pentru prima dată o forță de stânga, una care se impune deschis drept coloană a cincea a intereselor rusești în Republica Moldova cucerește Primăria Capitalei. Este punctul cel mai de jos al căderii în disoluție a forțelor pro-românești și pro-europene. Dodon a umilit Capitala. Evident, faptul că după iunie 2019 a rămas în carul Puterii, în care s-a instalat foarte comod grație greșelilor Blocului ACUM, l-a pus în afara răspunderii penale pentru înaltă trădare. Banii Rusiei au umilit Capitala noastră. Câștigul lui Dodon este consecința legii încă întemnițate. Scutul statului oligarhic se află acum în mâna impostorului președinte. În dosul lui, Dodon a cucerit Capitala, biruința care îi deschide calea spre alegeri parlamentare anticipate și spre o victorie absolută în alegerile prezindențiale din anul viitor. Această victorie poate fi transformată într-una a la Pirus, dacă ar fi ca din această înfrângere rușinoasă perdanții să tragă concluziile necesare.

Deocamdată Dodon jubilează, iar noi ne „delectăm” cu ceea ce ne-a adus ziua de ieri: o înfrângere istorică fără precedent, ieșită din prostie, aroganță, îngâmfare, egoism și orgoliu inflamat, din imaturitate politică. Un cadou nesperat făcut coloanei a cincea mercenare a Rusiei în Republica Moldova. Un cadou deloc obișnuit. Unul cu efect și artificii, ieșite în noaptea pierzaniei din atingerea, devenită deliciu pentru presă, dar mai ales pentru Dodon, dintre Țîcu și Chirtoacă, soldată cu o îmbrânceală golănească între ei. Altercația celor doi „unioniști” a fost adevărată cireașă de pe tortul halucinantei și imposibilei campanii.

Valeriu Saharneanu,

4 noiembrie 2019

Lasă un răspuns