Alegeri cruciale în Republica Moldova înseamnă că s-a pus crucea pe ele?

Contextul politic în care s-a desfășurat până acum campania electorală, dar și previziunile pentru scrutinul propriu-zis care se va produce la sfârșitul acestei săptămâni, sunt îngrijorătoare, ca să nu le spunem, deprimante.

Așa numita stare de stabilitate care s-ar fi instalat în Republica Moldova după celebrul, deja, furt al Miliardului din rezerva Băncii Naționale, pe care autoritățile îl fac să i se piardă urmele, dar mai ales după anularea alegerilor pentru primăria Chișinăului din vara anului trecut, câștigate de opoziție, toată comunitatea democratică internă și internațională vorbește de Republica Moldova ca despre un stat capturat. A spus-o oficial și Parlamentul European în 2018.

Am putut să ne convingem odată în plus în chiar anul Centenarului Marii Uniri. Puterea politică de la Chișinău s-a ferit să celebreze Unirea la nivel de stat. Asta, în pofida faptului că sute de primării locale au adoptat acte simbolice de unire, iar zeci de mii de basarabeni au manifestat și trăit marele eveniment cu aceeași vibrație sufletească ca și cea a fraților de la București, Iași ori Alba Iulia.

A fost o demonstrație clară că puterea politică de la Chișinău este reticentă la simbolurile naționale care definesc caracterul de sacrificiu și demnitatea națiunii române. Ea a dat de înțeles că se îngrijește de alt vector, decât cel european, egal cu cel al reîntregirii naționale pentru care bate inima întregii elite intelectuale, dar și a miilor de basarabeni deșteptați.

De care vector se îngrijește deci puterea politică de la Chișinău? Dacă dăm la o parte vălul ipocriziei cu care se acoperă, îi descoperim adevărata esență. Se dovedește că liderii ei dețin în proprietate privată o duzină de instituții audiovizuale legate ombelical (editorial) de sursele de propagandă ale Moscovei. Mai e de mirare că în preajma alegerilor de duminică sondajele ni-l dau pe Putin drept politicianul cu cea mai mare încredere la basarabeni dintre liderii lumii, incluzându-i și pe liderii României.

Asta în timp ce România a ajutat cu fonduri considerabile guvernarea de la Chișinău, rămasă  izolată din cauza derapajelor ei antidemocratice. România construiește pe a sa cheltuială sate întregi pentru sinistrați, reconstruiește sute de localuri de școli și grădinițe, readuce la viață muzee, monumente de arhitectură și importante instituții de cultură, lăsate în paragină timp de decenii.

Dovadă că azi propaganda rusească turnată pe capul oamenilor cu mâna oficialilor politici moldoveni bate ajutorul frățesc discret și necondiționat. Este dezolant să constatăm asta.

Oficialii români nu obosesc să declare că Republica Moldova este o prioritate urmărită în mod constant de România. Declarațiile nu sunt goale. Ele s-au acoperit de faptele tuturor guvernărilor pe care le-a avut România de la 1990 încoace, indiferent de culoarea lor politică. Cele zeci, dacă nu chiar sute de mii de burse oferite tinerilor basarabeni pentru a-și face studiile la colegiile, liceele și universitățile din România, cele aproape o mie de grădinițe aduse la standarde europene numai în ultimii ani, deschiderea pieței românești de desfacere pentru mărfurile moldovenești în momente când desfacerea lor era blocată în răsărit, sutele de autobuse pentru elevi făcute cadou școlilor, asistența internațională românească în intențiile de integrare europeană a Republicii Moldova – sunt doar câteva din aceste fapte.

De ce atunci vorbele, nu faptele, vin drept răspuns la toate aceste eforturi ale României? De ce este compromisă integrarea europeană, de ce standardele europene nu se aplică în justiție și în mass-media? Cum se poate întâmpla paradoxul ca deja după semnarea Acordului de asociere Republica Moldova-UE, vectorul european să fie surclasat în sondajele de opinie de către himeră, o comunitate de state inexistentă, euro-asiatică? Asta în timp ce Uniunea Europeană a oferit Republicii Moldova credite nerambursabile în sumă de peste un miliard de euro, iar Federația Rusă impune Republicii Moldova o datorie de peste cinci miliarde de dolari pentru consumul la gaze din zona transnistreană, ocupată de ea?

Asemenea paradoxuri se pot întâmpla doar în cadrul unui război hibrid împotriva Republicii Moldova în care guvernarea de la Chișinău este angajată de partea opusă intereselor naționale. Cum se și certifică în practica politicienilor de la Chișinău: în oficial spun că integrarea europeană este vaca lor sfântă, dar în particular își construiesc afacerile cu instrumentele propagandei rusești, desigur, antiromânești și antieuropene.

Iată cum se întâmplă că președintele rus (orice ar face acesta împotriva intereselor Republicii Moldova), rămâne un favorit constant al moldovenilor, iar liderii occidentali și români vor fi buni în mintea lor numai la dat ajutoare și la întreținerea pe linie de plutire a unui stat capturat. Pentru că asta este politica oficială a celor care au deținut până acum puterea la Chișinău și vor să o aibă și după 24 februarie.

Alegerile din 24 februarie din Republica Moldova sunt declarate cruciale de către partenerii de dezvoltare – Statele Unite și Uniunea Europeană. Analiza făcută de ei a stărilor de lucruri prezente, dar și precedentul fără grad de comparație în practica democratică europeană postbelică – se are în vedere anularea alegerilor din vara anului 2018, câștigate de opoziție – le dă tot motivul să le considere astfel.

Guvernarea oligarhică a pus de la bun început crucea pe aceste alegeri. Ele au fost compromise mult înainte de a se produce. Cât spune despre calitatea lor faptul că persoane implicate în furtul miliardului și condamnate în prima instanță participă cu mandat de integritate validat de instituția tocmai chemată să filtreze pătrunderea lor în exercițiul electoral. Alte instituții privesc cu indiferență cum aceste persoane și partide cheltuie sume mari de bani neacoperiți, cum ele desfășoară ziua în amiaza mare campanii de mituire a alegătorilor.

Măcar pe ultima fază alegerile din Republica Moldova trebuie monitorizate din strâns. România, țara care a ajutat cel mai mult Republica Moldova are, de data aceasta și de pe poziția de președintă a Consiliului Uniunii Europene, să ceară autorităților de la Chișinău asigurarea unor alegeri libere și corecte. Măcar de ochii lumii, fiindcă ajunsă foarte aproape de finișul unei operațiuni speciale de legitimare a unei puteri uzurpate, operațiune numită impropriu – alegeri – puterea oligarhică de la Chișinău va proceda așa cum s-a deprins și cum știe mai bine să facă – mutilându-le.

Valeriu Saharneanu

19 februarie 2019

Lasă un răspuns