„Afaceri profitabile” în oglindă: Charlie Chaplin cu Piciul, Igor Dodon cu Putin

Când am auzit de afacerea lui Dodon cu Putin am sărit ca ars. Uite, mi-am zis, netrebnicul Dodon nu și-a uitat vechea meserie de pe timpul când era ministru la Voronin. S-a apucat de furat și în postură de președinte la Plahotniuc. Bine a zis cineva că hoția merge mână-n mână cu domnia. Nu i-a fost îndeajuns să fure Cimitirul Eroilor în 2007, Hotelul Codru în 2008, să monopolizeze în folosul familiei importul cărnii, să dreagă alte coțcării în folosul mafiei politice la care slujea pe când era pus să păzească economia statului. Acum, iată, pus să păzească Președinția, a furat o cogeamite afacere, una de loc simplă, ci cu drept de franciză internațională.

Și încă de la cine? De la însăși marele Charlie Chaplin!

Cred că marele actor și regizor se întoarce în mormânt de atâta nesimțire prezidențială. Lui i-a trebuit să treacă oceanul în Americă, să îndure lipsuri și să-și pună mintea la bătaie gândind afacerea, să facă investiții materiale și intelectuale ca să o pună pe roate (peliculă) și, poftim, peste o sută și ceva de ani de la fondare (1921) vine un Dodon oarecare și ți-o fură în modul cel mai impertinent.

Afacerea gândită de Chaplin este simplă și genială. O are „patentată” în unul din primele lui filme, „Piciul”. E despre un copil abandonat, găsit de un vagabond, care îl crește, devenindu-i tată vitreg. Acesta mai este și geamgiu, dar afacerea îi merge prost, pentru că geamurile nu se spărgeau în fiecare săptămână, pe când gura le cerea de mâncare de trei ori pe zi. „Criza” a durat până când Piciul, ajuns la vârsta de cinci ani, are ideea să-i devină partener. Astfel, conform obligațiilor de „contract”, Piciul o lua pe stradă înainte, împroșcând în geamuri cu pietre, făcându-le țăndări, iar partenerul-geamgiu, tatăl vitreg, venea din urmă, fiind chemat să le înlocuiască. Piciul a fost genial. El a găsit soluția cum să scurteze timpul dintre cerere și ofertă. Adevărat, Chaplin sugerează în finalul filmului său că pe firul nițel banditesc al acestei afaceri ar putea să intervină poliția, dar, atâta timp cât ea se uită în altă parte, afacerea ar putea să înflorească.

Cu miza exact pe această „calitate” a poliției au „împrumutat„ probabil, afacerea Dodon și Putin. Putin, care în acest parteneriat este Piciul, a venit cu ideea să-l ajute pe vagabondul Dodon să ia mai multe voturi în alegerile parlamentare din 24 februarie 2019. Putin știe că Dodon a devenit președinte din voința altcuiva și datorită faptului că Procuratura, Poliția și alte structuri ale statului au fost puse să se uite în altă parte, nu la faptul cum Dodon este pus acolo banditește. Putin vrea federalizarea Republicii Moldova și un rezultat mai bun pentru coloana a cincea a lui Dodon l-ar putea aduce foarte aproape de acest obiectiv. Cu atât mai mult că de doi ani de zile Dodon tot îi jură credință și slujire fără cârtire. Astfel, Piciul-Putin s-a gândit că moldovenii care lucrează la dânsul, în Rusia, ar putea fi puși la perete să voteze ce li se va spune. Cum? Păi, alegoric vorbind, spărgându-le geamurile, adică făcându-le câte un cazier juridic pentru încălcarea regimului de ședere în Rusia ori pentru altceva, poate și mai grav. Poliția rusească se pricepe foarte bine la astfel de lucrări. Iar moldovenilor, dacă nu le dai voie să lucreze la „stăpân”(hozeain), s-au prăpădit.

Într-un dialog pe o rețea de socializare Dodon ne sugerează zilele trecute că în felul acesta, până acum, s-au adunat mii, poate zeci de mii de moldoveni cu cazier, cu geamurile sparte, cum ar fi. În același dialog, Dodon se mai laudă că Putin i-a pus la dispoziție o întreagă bază de date. Piciul-Putin s-a ținut de cuvânt: a făcut geamurile țăndări multor bieți moldoveni. E rândul vagabondului-geamgiu Dodon să „rezolve”, adicătelea, problema pătimiților. Pe pagina lui de Facebook, Dodon zice că în acest scop „a fost deschis un „call center” special pentru moldovenii aflați în Rusia, precum și pentru cei care se află în R. Moldova și care au interdicție de intrare pe teritoriul Federației Ruse. Apelând la numerele de telefon, compatrioții noștri vor putea afla informația dacă au careva încălcări ale legislației migraționale, dacă beneficiază de cea de-a două etapă de amnistie și alte informații care-i interesează la acest subiect”.

Dodon, iată, încearcă să șteargă urmele furtului intelectual al afacerii lui Chaplin. Lăsându-i neatinsă esența el vrea să schimbe formele afacerii banditești. Țintește probabil să și-o însușească cu totul. O maschează împodobind-o cu modernitățuri, cum ar fi „call-center”-ul. Asta înseamnă că Dodon are angajată deja o întreagă structură – la președinție ori la partid – care, în baza datelor puse la dispoziție de Putin, contactează moldovenii cu geamurile stricate (cazier) și le dă varianta sigură în ce condiții, el, geamgiul Dodon, le poate înlocui (da amnistie) într-un termen util, adică până la 23 februarie 2019. E banditește. Da, dar, dacă i-a reușit Piciului și lui Chaplin cu geamurile, de ce nu le-ar reuși lui Dodon și Putin cu alegerile?

Încotro se uită Poliția?

Valeriu Saharneanu

13 decembrie 2018

Lasă un răspuns