„Afacerea Dodon-Putin”, o mârlănie electorală cât un război hibrid

Nu mai departe de 13 decembrie 2018 scriam că Dodon și cu Putin au intrat într-o afacere de tipul celeia care face subiectul filmului lui Charlie Chaplin „Piciul”(„Afaceri profitabile” în oglindă: Charlie Chaplin cu Piciul, Igor Dodon cu Putin: http://valeriusaharneanu.com/afaceri-profitabile-in-oglinda-charlie-chaplin-cu-piciul-igor-dodon-cu-putin/ ) .

„Afacerea gândită de Chaplin este simplă și genială… Astfel, conform obligațiilor de „contract”, Piciul o lua pe stradă înainte, împroșcând în geamuri cu pietre, făcându-le țăndări, iar partenerul-geamgiu, tatăl vitreg, venea din urmă, fiind chemat să le înlocuiască.”  

Oameni făcuți din aceeași stofă, Putin și Dodon, s-au gândit să folosească metoda în perspectiva alegerilor parlamentare preconizate în Republica Moldova. Produsul afacerii se compune nu în obiecte sau substanțe lichide ori solide. Produsul afacerii se traduce în imaginea lui Dodon ca, chipurile, „eroic deschizător de drumuri către piață rusească”, încuiată prevăzător de Medvedev și descuiată îngăduitor de Putin, la rugămintea expresă a lui Dodon.

În decembrie scenariul prevedea o singură manevră, cea cu folosirea gastarbaiterilor moldoveni. Această masă, cu și fără caziere la ruși, trebuia împinsă de instituțiile coercitive ale statului rus să părăsească Rusia și în ziua alegerilor să se prezinte acasă, în Republica Moldova și, desigur, să voteze partidul socialiștilor al lui Dodon. Drept recompensă, tuturor le era promisă iertarea păcatelor și accesul neîngrădit pe mai departe pe piața de muncă rusească. Accesul va fi cu atât mai neîngrădit, sugerau gestionarii „afacerii”, cu cât se va dovedi că „masa” pusă în joc a votat coloana a cincea a lui Dodon și aliatele ei de pe segmentul anti-european.

Nu a durat nici o lună și la 10 ianuarie 2019 autoritățile rusești anunță, „pe neașteptate”, că mărfurile moldovenești care tranzitează Ucraina nu sunt admise pe teritoriul Rusiei. „Întâmplarea” a fost un semnal că „afacerea Putin-Dodon” are inclusă în planul de lucru și componenta economică. Nu se putea fără ea. Având în vedere potențialul de impact, componenta a fost activată imediat după sărbătorile de iarnă. Manevra trebuia să zguduie și să impresioneze opinia publică, mediul de afaceri. Am văzut cum presa arondată „afacerii” a ridicat „problema” la rang de catastrofă, deși se știe că aproape 70% din mărfurile moldovenești pleacă pe piața Uniunii Europene.

„Apocalipsa” l-a activat imediat și pe Dodon, beneficiarul manevrei. Jumătate de lună după anunțul rușilor, Dodon și-a tot umflat pieptul că va merge neîntârziat la Moscova, la Putin, și va rezolva numaidecât problema.

Și iată ieri, 30 ianuarie, cu mai puțin de o lună până la ziua alegerilor, Dodon anunță „triumfător” de la Kremlin că în rezultatul discuțiilor purtate cu Putin problema, O, Minune!, – s-a rezolvat: mărfurile moldovenești (nu toate, vă dați seama, doar cele cu aprobarea politică a lui Dodon) pot intra din nou pe piața rusească. „Am convenit cu Vladimir Putin,- scrie Dodon triumfalist, precizând fălos – la rugămintea președintelui Moldovei  (adică, doamne ferește să nu rețineți, rugămintea a fost a lui, a lui Dodon), începând cu ziua de astăzi mărfurile moldovenești …”

Imediat după anunț, tunurile de propagandă ale coloanei a cincea au prins a trage rafale lungi și zgomotoase. Componenta economică a fost convertită imediat în manevră politică. Sloganul ”mergem cu Rusia” a fost pus în centrul atacului propagandistic și devine de azi înainte principalul în chemările de campanie electorală ale coloanei.

Magia a reușit! – își freacă mâinile Dodon, – iarăși i-am amăgit pe moldoveni.

Pe naiba, magie, zicem noi, este o coțcărie ordinară. Și încă una cu puternic iz de înaltă trădare dacă cei de la poliție ar fi liberi să-și facă datoria. Mai mult, este o mârlănie electorală fără precedent în care Putin îl transformă pe Dodon, cu voia și complicitatea acestuia, dar și a lui Plahotniuc, în armă a războiului hibrid dus împotriva Republicii Moldova.

La vederea acestui spectacol ieftin și în esență criminal, cu implicarea oamenilor de stat, trebuie să spunem că Piciul și Vagabondul lui Chaplin „lucrau” mult mai „curat” și mai „patriotic”: aceștia spărgeau-instalau niște geamuri, făcându-și de-o pâine, dar „afacerea” lor nu cobora la nivelul „afacerii Dodon-Putin”, o mârlănie în care unul vinde, iar altul cumpără pe doi bani o țară.

Valeriu Saharneanu

31 ianuarie 2019

Lasă un răspuns