Aeroportul a revenit statului, dar când vor fi trași la răspundere hoții? Urme și nume lăsate de ei pe răbojul anului 2013

Radio Vocea Basarabiei, Considerente, rubrica rezervată deputaților Parlamentului R. Moldova

7 octombrie 2013

Titlu: Concesionarea Aeroportului pune la încercare Coaliția

Ziua parlamentară de joi (3 octombrie 2013), foarte lungă, cu dezbateri aprinse pe marginea situației din jurul Băncii de Economii și a Aeroportului Internațional Chișinău a avut scopul să explice cum stau lucrurile. Totodată ea a dat societății destulă informație pentru ca ea să-și formeze o opinie vizavi de corectitudinea privatizării Băncii ori a concesionării Aeroportului. Numai că această acalmie de după furtună nu a durat decât câteva ore, pentru că chiar a doua zi, vineri, 4 octombrie (2013), Guvernul a fost convocat într-o ședință inopinată cu o ordine de zi alcătuită și parcă la nimereală. Din câte s-a văzut chiar în debutul ședinței, nimic nu a fost la nimereală. Nevoia convocării Guvernului a fost plămădită peste noapte, imediat după ședința Parlamentului din ajun. A fost o înțelegere între cele două componente ale Coaliției de guvernare – PLDM și PD –, iar ordinea de zi nu a fost una tainic aranjată.

Ași spune mai mult: ședința a avut o dedicație concretă și anume – trișarea pe mai departe a subiectului concesionării Aeroportului. S-ar părea că acesta nu avea ce căuta pe ordinea de zi a ședinței Guvernului, existând în privința lui Hotărârea din ajun a Parlamentului care a fixat clar, că autoritățile executive se vor abține de la orice acțiune în ceea ce privește Aeroportul Chișinău până la expunerea Curții Constituționale. Apoi, există și dubla suspendare de către Înalta Curte a acțiunilor Guvernului pe acest caz. În plus, precum stipulează Acordul de constituire a Coaliției de guvernare, ordinea de zi este dezbătută și convenită mai întâi la Prezidiul Guvernului, iar punerea pe ordinea de zi a subiectelor trebuie să întrunească în mod obligatoriu consensul celor trei componente. Altfel nu se poate, nu este cinstit, nu este cu responsabilitate de stat.

Ca să ocolească acest filtru, știind că liberal reformatorii vor insista să fie respectate deciziile Parlamentului și ale Curții Constituționale, că ei nu își vor da acceptul să se recurgă ale asemenea derogări serioase de la norma legii, cele două componente interesate, au recurs la un tertip: ele au omis fixarea chestiunii pe ordinea de zi, vicepremierul Lazăr, ministrul economiei, venind parcă pe neașteptate cu propunerea ca subiectul să fie totuși discutat ad-hoc în ședință. După o scurtă precizare a pozițiilor și trecând cu sfruntare peste observația pertinentă a liberal reformatorilor că nu au fost respectate procedurile formării agendei de lucru a ședinței Guvernului, primul ministru Iurie Leancă, i-a mulțumit vicepremierului Lazăr pentru prestație, de citit – pentru tupeu –, și a pus la vot includerea pe ordinea de zi a prețiosului subiect. Până la punerea la vot, primul ministru nu a scăpat prilejul să trimită câteva săgeți otrăvite în direcția celor din, citez cuvintele premierului – „opoziția Coaliției noastre” -, avându-i în vedere, desigur, pe liberalii reformatori, care iată, interpretează greșit și recurg la speculații vizavi de darea în concesionare a Aeroportului Chișinău.

Trebuie de remarcat că punerea la vot în ședința din 4 octombrie (2013), a înregistrat o situație inedită – pentru prima dată la o ședință de guvern s-a întâmplat că o parte din membrii guvernului, fie și minoritară, a ales să se pronunțe împotriva, atât a includerii unei chestiuni pe ordinea de zi, cât și a proiectului de hotărâre propus pe marginea lui. Mai departe ședința a decurs ca la circ – subiectele de umplutură de pe ordine de zi au fost examinate la repezeală, fără prea mult interes, domnul Lazăr intrând imediat în esența subiectului prohibit de Parlament și Curtea Constituțională, dar atât de râvnit de o parte dintre guvernanți, încât aceștia nu au ezitat nicio secundă să calce peste prevederile Legii fundamentale și să ignore două, dintre cele mai înalte instituții ale statului – Parlamentul și Curtea Constituțională.

De ce atâta precipitare, de ce atâta grabă, soră cu panica? De ce vrea Guvernul, cu tot dinadinsul și în ruptul capului, să dea în concesiune principalul și unicul său aeroport unui agent care provine dintr-o țară ce ține sub ocupație militară o bună parte a teritoriului său național și în chiar zilele în care este făcută tranzacția, a dezlănțuit un adevărat război economic împotriva propriei lui țări? Și încă să îl dea nu pe un an-doi, ci pe 49 de ani, până tocmai în 2062!

Păcat că suntem puși în situația să ne declarăm dezacordul cu ceilalți colegi din Coaliția de guvernare. Ne dăm seama astfel că în Coaliție pot să apară fisuri periculoase pentru existența ei și lipsa de consens riscă să tulbure stabilitatea politică, de care Republica Moldova are  nevoie azi ca de aer. Dar astfel nu se poate! Atunci când liberal reformatorii au consimțit, în pofida multor riscuri și inconveniente, să formeze această guvernare, ei au avut în vedere un parteneriat încheiat cu cele două partide în numele continuării mersului european, al dezvoltării democratice spre binele tuturor cetățenilor și nu o complicitate la lucruri care stârnesc atâtea nedumeriri și sunt de departe împotriva atât a folosului public, cât și a interesului național. Or, în asemenea tranzacții, încheiate într-un domeniu strategic, cum este aviația civilă, și încă pe o durată foarte mare, lucrurile trebuie cântărite bine de tot, măsurate de șapte ori înainte de a fi trasate. Ar fi normal și firesc, într-o coaliție, ca atunci când unul dintre parteneri exprimă în adresa celorlalte două componente ceva dubii, cheamă la o examinare mult mai serioasă, sub toate aspectele a tranzacției, ele ar trebui să țină cont de aceste observații, să le îndrepte, dacă este necesar, ori să demonstreze că ea nu privește nimic altceva decât interesul public în loc să o eticheteze drept „opoziție a Coaliției”.

Nu știm ce garanții au domnii Leancă și Lazăr că acest proiect va funcționa așa precum încearcă ei să ne convingă, când se știe foarte exact că orice rublă rusească este marcată politic, mai cu seamă în asemenea domenii strategice cum este transportul aerian. Apoi, când le vorbim celor două partide promotoare ale afacerii dubioase de componentele politică și cea de securitate, colegii noștri de Coaliție i-au apă în gură, se prefac a nu înțelege despre ce le vorbim și, plini de aroganță, se dau în bâlbâieli precum că temerile noastre sunt deșarte și că din contră, ar trebui să ne arătăm fericiți pentru faptul că s-a găsit cineva să investească sume atât de mari în modernizarea aeroportului și a infrastructurii lui. Un asemenea comportament provoacă întrebarea firească: cel fel de oameni de stat sunt ei dacă la promovarea unei tranzacții cu impact și repercusiuni adânci și de lungă durată asupra a tot ce înseamnă securitate națională, nu se pornește de la analiza situației politice și geopolitice concrete, nu se simulează scenarii și nu se calculează consecințele ce ar putea surveni în urma aplicării lor.

Să ne imaginăm situația stupidă când președintele Statelor Unite ar apăra în Congres cauza unei foarte mari și binevenite investiții în modernizarea aeroportului Dallas din Washington sau JFK din New York, trecând ușurel peste faptul că investitorii sunt, acolo, niște bieți oligarhi talibani, ori și mai bine, provin dintr-o țară controlată de Al Qaeda. Este imposibil, veți spune. Așa este. De ce atunci aceste stupidități au șanse foarte mari să se întâmple realmente în Republica Moldova. De ce primul ministru Leancă, cel care este foarte bine cotat în cercurile politice din Uniunea Europeană își pune cariera pe tapet de dragul unei tranzacții atât de dubioase și riscante. Să fie atât de mare miza acestei afaceri, să fie atât de impresionant interesul cuiva din umbră ca ea să fie încheiată cât mai repede și în pofida temerilor venite dinspre societate și a nedumeririlor arătate de partenerii noștri de dezvoltare?

Și totuși, majoritatea membrilor cabinetului de miniștri, în afara miniștrilor liberal reformatori, au votat vineri (4 octombrie 2013) o hotărâre foarte stranie, menită să reconfirme(!!!) hotărârea de guvern din 29 mai (203), curent, adică să dea legitimitate acelei decizii luate în ultima sa zi de activitate de un guvern demisionar, hotărâre care a deschis calea dării în concesionare a aeroportului Chișinău. O îndreptare „pur juridică”, care nu are nuci o atingere politică, după cum a explicat foarte inventiv domnul viceprim ministru Lazăr, de parcă Guvernul ar fi o instanță de judecată, nu un organism politic.

Evident este că vineri (4 octombrie 2013) guvernul nostru s-a convocat atât de pripit și și-a forțat atât de impardonabil competențele nu de dragul proiectului de lege al petardelor, dezbătut printre altele, ci având drept țintă ziua de mâine, 8 octombrie (2013), când Curtea Constituțională urmează să se pronunțe pe marginea sesizării deputaților liberal reformatori vizavi de subiectul concesionării AI Chișinău. Se vede de la o poștă că intenția Guvernului (a lui Leancă și Lazăr), a fost să anticipeze o eventuală hotărâre a Curții, nefavorabilă punerii mai departe pe rol a dubioasei tranzacții, șterpelindu-i abil de sub nas subiectul. Nu suntem siguri că a fost o acțiune constituțională de îndată ce Guvernul a emis o hotărâre cu putere retroactivă, care dublează neconstituționalitatea primei hotărâri, a celei din 29 mai, luată neconstituțional de un Guvern demisionar. Vom vedea ce ne va spune mâine Curtea Constituțională. Mingea este în terenul ei.

Valeriu Saharneanu,

 7 octombrie 2013

P.S. A doua zi (8 0ctombrie 2013), Curtea Constituțională a procedat cu totul neașteptat: ea a ignorat argumentele absolut evidente de neconstituționalitate a Hotărârii de Guvern din 29 mai 2013, sesizate de PLR, a înghițit fără accese de greață fecalomul ieșit din Guvern în ședința scandaloasă din 4 octombrie 2013 – ba chiar l-a uns din belșug pe propriul produs – și a decis (la poruncă) să se spele pe mâini. Curtea s-a eschivat mișel să se exprime la subiect și a decis (docil) să trimită cauza în instanțele de drept comun, controlate deja de Plahotniuc. Curtea nu a dezamăgit partidele pro-concesionare, PLDM și PDM, dar a dezamăgit profund societatea și a oripilat partenerii de dezvoltare – UE, România și SUA. După Guvern (prim-ministru Iurie Leancă), a doua instituție a statului care a deschis drumul uneia dintre cele mai murdare afaceri de corupție din istoria Republicii Moldova a fost Curta Constituțională (președinte Alexandru Tănase). La ele s-au aliniat puterea a treia în stat – organele de drept și instanțele judecătorești, pe care le-au sesizat consecutiv foștii, deja, deputați PLR. Tergiversată, îmbrâncită, cotonogită de numeroși demnitari ai instituțiilor de stat, responsabile de securitatea și de patrimoniul statului, „CAUZA” a ajuns până urmă la Curtea Supremă de Justiție, unde, în 2017, câștig de cauză s-a dat… Corupției.

În loc de rezumat: ziua de 8 octombrie 2013 poate fi considerată drept data afirmării deschise a situației Statului capturat. Este ziua lui de naștere – de confirmare documentară, cum s-ar zice – a Statului capturat. Părinții lui fondatori sunt Filat și Plahotniuc și toți idioții utili din partidele lor – deputați, miniștri, șefi de agenții – complici cu ei în afacerea criminală de concesionare a Aeroportului și nu numai. Executorii, precum s-a văzut urmare a acțiunilor întreprinse în evantai și coordonat, sunt: Guvernul – nominal, prim-ministrul Iurie Leancă; Curtea Constituțională – nominal, președintele Alexandru Tănase; instanțele de judecată, de la cele inferioare și până la Curtea Supremă – un șir de judecători, procurori, avocați, având semnăturile puse pe acte judecătorești croite strâmb, cu numele și prenumele lor imprimate pe hârtie. Toți sunt pasibili de o judecată „de apoi”, dar una pe bune.

Vaaleriu Saharneanu

24 noiembrie 2022

P.S.S.

Deputații PLR, care la 9 septembrie 2013 au sesizat Curtea Constituțională în cauza concesionării în procedură ilicită a Aeroportului Internațional Chișinău și apoi instanțele judecătorești „de drept” comun:

Ion Hadârcă, Ana Guțu, Oleg Bodrug, Anatol Arhire, Vadim Cojocaru, Vadim Vacarciuc, Valeriu Saharneanu,;

Miniștrii PLR ai Guvernului Alianței pentru Integrare Europeană-2, care în ședința din 4 octombrie 2013 au votat împotriva Hotărârii neconstituționale (retroactive) a Guvernului de concesionare a AIC:

Tatiana Potâng, viceprim-ministru pe probleme Sociale, Vitalie Marinuța, ministru al Apărării, Gheorghe Șalaru, ministru al Mediului.

Leave a Comment

(0 Comments)

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *