ACUM, misiune posibilă
Blocul electoral ACUM s-a transformat oficial în Bloc politic. Noutate nu prea bună pentru adversarii lui, primul între care este Partidul Democrat. Deși era predictibil în proporție de 99 la sută, actul a fost jucat mediatic de cutiile de rezonanță ale acestuia în așa fel, încât să pară o alternativă surpriză la destrămarea iminentă a Blocului, subiect intens vânturat în platourile de manipulare ale holdingului Plahotniuc. Anunțul tranșant nu a luat însă apele propagandiștilor de acolo. Hotărârea componentelor Blocului de a fi prezente în Parlament în grupuri parlamentare (fracțiuni) distincte, reprezentând cele două partide separat, le-a dat din nou apă la moară. Au speculat în continuare fragmentarea, scindarea, dizolvarea „dramatică” a Blocului, care, chipurile, iată, a început, și separarea este evidentă. Această frământare nevrotică nu poate fi interpretată altcumva decât că ruperea Blocului în două a fost și rămâne un prim obiectiv în scenariul de slăbire ori de distrugere a lui.
Așa zisa scindare în două grupuri parlamentare distincte a PPDA și PAS era varianta cea mai proastă pentru Partidul Democrat și cea mai lucidă și mai bună pentru componentele Blocului. Mișcarea este de importanță strategică. În practică ea presupune dilatarea sferelor de influență ale Blocului politic ACUM în structurile Parlamentului, dublarea prezenței lor în Biroul Permanent, Comisii, Grupuri, Delegații. Efectul va putea fi extins și asupra unor instituții publice subordonate Parlamentului în caz de expirare a mandatelor, reformare ori reorganizare a lor. Cele două entități politice ale Blocului vor putea pretinde și vor avea dreptul să-și desemneze reprezentanții în Comisia Electorală Centrală ori în Comisiile electorale de circumscripție. Vor fi cap de pod cucerite în fieful instituțiilor capturate ale statului de pe care vor putea fi demascate și atacate ilegalitățile, vor putea fi condamnați, cel puțin public, demnitarii și funcționarii care comit ilegalitățile. Astfel, sistemul marii corupții instituit de Partidul Democrat va putea fi zdruncinat, clientela lui servilă va putea fi scoasă la lumină, descurajată să execute comenzi care contravin legii și intereselor statului.
Multă discuție s-a făcut săptămâna aceasta pe marginea altui gest al Blocului: propunerea lui Andrei Năstase pentru funcția de președinte al Parlamentului și a Maiei Sandu pentru cea de prim-ministru al Guvernului. A fost o mutare pe care unii au etichetat-o drept utopică, iar alții drept diletantă politic. Ca și în cazul pachetului de legi propus spre adoptare unui parlament încă neconstituit, autopropunerea în două funcții-cheie ale statului a celor doi lideri fără o discuție prealabilă cu unul dintre cei doi subiecți politici cu care ar putea compune o simplă majoritate, nu poate fi decât o împușcătură în cer. Alt efect decât zgomotul în sine nu a putut să aibă. Dar, în situația de pat în care s-a pomenit înconjurat de jur împrejur de Partidul Democrat și emanațiile lui colorate, un careva efect poate avea chiar și zgomotul produs parcă în van. E cazul când nu a fost în van. Zgomotul a ținut loc de semnal că Blocul iese din tranșeele singurătății apăsătoare și încearcă să se avânte în ofensivă, fie ea și disperată, precum pare. Pomenindu-se tras de coate, când de Partidul Democrat, când de Partidul Socialiștilor, să înjghebe cu primii o coaliție „proeuropeană” ori cu cei de-ai doilea una „antioligarhică”, Blocul le-a răspuns pe măsura ipocriziei propunerilor celor doi. Cu cererea ultimativă, la fel de irealistă ca și constituirea uneia dintre cele două coaliții „pro-” și „anti-”: să dea curs cerințelor lor în privința pachetului de legi și a funcțiilor-cheie.
Reacțiile s-au văzut: „democrații” au răspuns luând în zeflemea trăsnaia acumistă; socialiștii s-au prefăcut că nu au auzit zgomotul.
Primul cerc vicios s-a închis aici și toți au rămas să vadă cu ce minuni va începe cel de-al doilea. Așteptarea nu va dura, iar perspectivele nu sunt deloc optimiste pentru cei care au votat schimbarea. Ori, ceea ce se va lega acum în Parlament va pune amprenta pe următorii patru ani. O guvernare convenită între Partidul Democrat și Partidul Socialiștilor ar adânci procesele degradante deja începute. În această perspectivă sumbră, unii susținători ai Blocului își arată supărarea că protagoniștii lui nu încearcă să testeze și varianta unei convenții de guvernare pragmatice, non-ideologice, cu Partidul Socialiștilor. Spun ei: acumiștii trebuie să inițieze discuții cu socialiștii, să-i pună în fața unor sarcini de interes major pentru stat și cetățeni și să le smulgă jurământul că se vor ține de cuvânt atâta timp cât aceste sarcini vor cere să fie rezolvate. Astfel, susțin sfătuitorii, ACUM va pune la încercare fațeta de oponent al guvernării pe care socialiștii o afișează ritos de fiecare dată când le convine.
Probabil, sfătuitorii au dreptate. Blocul ACUM ar trebui să inițieze discuții cu acest partid, cel puțin pentru a-l demasca. Este momentul ca socialiștii să fie scoși la ape limpezi. În războiul politic hibrid din ultimii ani, Partidul Democrat s-a folosit în repetate rânduri de Partidul Socialiștilor pe rol de opoziție camuflată, de buffer de apărare ori chiar de vârf de lance în acțiunile îndreptate împotriva adevăratei opoziții.
În perspectiva luptelor crâncene pentru redobândirea statului de drept, care se așteaptă, va fi un mare câștig dacă terenul rezervat opoziției autentice spre care se îndreaptă Blocul ACUM va fi curățat în sfârșit de gunoaiele care în momentele critice ale bătăliei ori sar mișelește în ochi, ori se împleticesc trădător printre picioare.
Valeriu Saharneanu
29 martie 2019
Leave a Comment
(0 Comments)