A crăpat (și) Partidul Democrat

Nimic nu e veșnic în această lume, spune o vorbă înțeleaptă, iar în categoria lucrurilor trecătoare, partidele sunt pe primul loc.

Anul trecut pe vremea asta, Candu, Cebotari, Sârbu, văzuți ieri într-o jalnică apariție la o conferință de presă, arătau totala convingere că sensul cunoscutului dicton nu are nicio treabă cu partidul lor. Unitatea PD părea de nezdruncinat sub sceptrul dur și ocrotitor al liderului lor, Plahotniuc-maximus. Rămăsese câteva zile până la alegerile parlamentare din 24 februarie, special decalate cu trei luni de zile.

Decalarea s-a făcut sfidător și voluntarist: PD regiza punerea la punct a tuturor măsurilor active gândite de Plahotniuc-Candu-Filip. Scopul era să asigure nu doar perpetuarea la putere a PD-ului, dar și punerea partidului pe o orbită cât mai îndelungată de guvernare, dacă nu chiar veșnică. În acele zile din preajma scrutinului, solida echipă PD-istă trecea în revistă întregul nomenclator de proceduri gândite în buncărul de pe strada Bulgară și implementate în deplină și solidară complicitate de ortaci, pe unde mai ușor, pe unde fortuit, în mecanismele de funcționare ale statului. Băieții lucrau fundamental. Înveșnicirea trebuia asigurată. Neprevăzutul trebuia prevăzut. Partidul nu avea voie să se poticnească, iar barierele de orice fel, fie și cele survenite din cauza insuficienței de voturi pentru a forma o guvernare PD-stă confortabilă, trebuia să fie înlăturată, forțând rezultatele, dar dând acțiunilor de îndreptare a lor măcar o brumă de legitimitate.

Plahotniuc și temuta lui echipă nu puteau să se mulțumească cu „bruma”. Jumătățile de măsură nu era stilul lor. Erau puternici și deja se vedeau veșnici. Își puteau permite o abordare maximalistă a problemelor de acest tip. Și-au pus oameni devotați partidului și supuși direct lui Plahotniuc peste tot – de la Comisia Electorală Centrală, Procuratura Generală, Consiliul Suprem al Magistraturii, SIS și până la Curtea de Conturi, unde l-au oploșit, și unde stă și azi, camaradul Lupu. Ultima și cea mai importantă redută fortificată PD-ist, a fost Curtea Constituțională. Acolo a fost implantată o componență PD-istă beton: nașa Apolschi, zeloșii Poalelungi, Băieșu, Gurin, Reșetnicov – oameni care au făcut istorie. Acum se știe de care.

Candu, Cebotari, Sârbu cunosc foarte bine cum s-au făcut toate aceste proceduri. Erau acțiuni de capturare a statului în folosul grupului lor politic și ele au fost întreprinse pentru a frauda cât mai profund alegerile. Candu, Cebotari, Sârbu erau sculele cele mai de încredere și mai reactive ale șefului de buncăr. Îndeplineau cu dedare totală tot ce li se ordona. Erau întruchiparea minciunii și fața hidoasă a ipocriziei PD-iste necamuflate. Acționau la un loc cu Filip, Diacov, Babuc, Ivanov, Vitiuc și alte chipuri desfigurate de imoralitate. Atunci, în acele zile, PD a dovedit că de fapt nu este un partid. Numeroasele abateri de la lege săvârșite în mod conștient de membrii partidului ajunși în funcții de stat, dimensiunea și urmările catastrofale pentru societate a furturilor comise de oamenii care l-au condus, îl conduc și îl compun, confirmă supoziția cvasi-generală că PD este de fapt acoperirea politică a unei organizații a crimei organizate.

Consecințele ce decurg din această ingrată calitate ar trebui să fie legate de tragerea la răspundere a tuturor samsarilor PD-iști care au participat la despuierea cetățenilor și la luarea în captură a statului. Nu se întâmplă, pentru că statul este capturat în continuare. Declarația din iunie pe acest fapt nu a apucat să i se dea putere juridică. A rămas simplă declarație. Acum, în planul din față la putere a venit PSRM, partidul-complice care pe timpul domniei PD-iștilor îi ajutau cu dedare de pe scaunul din urmă.

Fiind făcuți din același aluat comunist, azi PSRM-ul lui Dodon vine drept colac de salvare al PD-ului. Ciracii PD-ului din Parlament nu au nicio stare de vomă din faptul că practic sunt absorbiți în totalitate intereselor PSRM. Nu le este greață fiindcă au revenit la normalitatea lor, au reintrat într-un mediu la care ei deja erau adaptați vital: PSRM-ul este și el o organizație a crimei organizate. Cu singura deosebire că crimele lui urcă în gravitate exponențial pentru că vizează nu doar furturile, ci trădarea de țară și de neam. Dar, aceste nimicuri nu-i deranjează nici pe Filip, nici pe Diacov, nici pe Babuc. Căci indirect, asta au făcut ei și până la fuga liderului lor maximus.

Iar scâncetul jalnic al lui Candu, Cebotari și Sârbu, rămași singuri în gară nu se datorează fineții simțurilor lor olfactive. Deprinderea le-a creat imunitate la câte dejecții politice cu miros scârnav au răspândit ei timp de mai mulți ani în Republica Moldova. Nu de greață de Dodon au rămas ei în afara tranzacției PSRM-PD. Repudierea lor se trage de la Dodon, noul lider maximus al PD. El nu i-a vrut în țarcul socialist ocrotitor, rezervat restului echipei parlamentare PD-iste. Dodon nu a dorit ca oamenii cei mai devotați,: rudele și sculele cele mai docile ale concurentului său, Plahotniuc, cu care se află încă în stare de război, să nu intre deocamdată pe teritoriul său.

Cunoașterea faunei politice cu care lucrează îi impune prudență: rudele și sculele rivalului său hoinar, dar încă potent, ar putea să se transforme oricând în calul troian al lui Plahotniuc adus între zidurile cetății lui Dodon. Este mai bine pentru el ca Candu și restul sculelor să mai schelălăie o vreme sub gardul puterii lui Dodon, să mai fie ținuți în încordare, șantajați cu dosare. Cine știe, poate se lasă de Satana fugară și depun jurământ de credință Satanei adoptive. La o atare transformare li s-ar găsi și rosturi socialiste importante. Talentele dovedite ale ipocriților neîntrecuți incumbă încrederea că s-ar isprăvi la fel de bine și în postura de slugă la Dodon, precum au fost slugi devotate la Plahotniuc. Ca să intre în grații ar fi gata să treacă și o proba de foc într-o misiune specială. De ce, de exemplu, grupul Candu, Cebotari, Sârbu să nu fie un cal troian băgat subtil în aliniamentele opoziției anti PSRM-PD. Desprinderea de restul PD, articulată ieri de Candu, ar putea fi prima copită a unei asemenea construcții cavale.

Ați privit cât de frumos vorbea tribunul lui Plahotniuc despre moralitate politică, deschidere, transparență? Iar suferința cu care expunea pericolul deraierii noastre de la drumul european de dezvoltare sub amenințarea noului stăpân al democraților ar fi putut dărâma multe inimi sensibile, dacă divagația mai continua. Noroc că s-a oprit. Odată cu acest act milostiv, a dispărut și priveliștea apocalipsei anunțate de Candu.

Profitând de această pauză ne grăbim să liniștim lumea. Dragii noștri, nu intrați în panică: nimic grav, extraordinar ori ieșit din comun nu s-a întâmplat. Suferindul Candu nu a anunțat excepțional. Doar că Partidul Democrat, organizația politică a crimei organizate de ieri a intrat în slujba Partidului Socialiștilor a lui Dodon, organizația crimei organizate de azi care continuă să țină captiv statul Republica Moldova. La schimbarea termenilor suma nu se schimbă.

Or, suferința lui Candu și a grupului său nu deplânge zbaterea pe mai departe în captivitate a statului. Plânsul lor provine de la faptul că temporar au fost lăsați pe dinafară, au fost rupți de la solde de merit pentru ipocrizie și de la sinecuri pentru servitute.

Însă esența momentului cu iz de vodevil tragicomic jucat de acești umili actori ai teatrului de păpuși, regizat de Plahotniuc, este că în sfârșit Partidul Democrat a crăpat.

Partea cea mai mare a lui în frunte cu Filip și Diacov a fost îngurgitată de Dodon și nu știm sub care formă de îngrășământ organic va ieși din măruntaiele acestuia după ce va fi digerată sârguincios. Partea cea mică în frunte cu Candu, considerată de Dodon alterată și periculoasă pentru stomacul lui, a fost separată și pusă de o parte. Nu se știe încă precis ce se va face cu ea: va di reciclată și îngurgitată ulterior, va fi injectată toxic în țesuturile altor organisme neglijente ori va fi lăsată să se descompună de la sine.

Valeriu Saharneanu

20.02.2020

Lasă un răspuns