Vremuri noi de haiducie
Editorial Vocea Basarabiei, 9 februarie 2015
Este de demult: când domniile intrau în ipohondrie criminală și boierimea se punea pe jecmăneală, poporul trimitea pe poteci de codri deși pe cei mai viteji dintre feciorii săi ca să-și facă singur dreptatea. Nu se știe de când acești răzvrătiți au început să fie porecliți haiduci. Probabil cam tot de atunci de când există și nedreptatea, adică dintotdeauna. Legenda că haiducii luau de la bogați bunuri și le împărțeau celor săraci a prins bine bolșevicilor în politica lor de despuiere generală. Acestui regim i-a priit atât de mult subiectul încât i-a dat drept haiduci pe cei mai mari hoți care s-au dat de partea lor. Regimul sovietic le-a ridicat monumente, i-a înveșnicit în nume de străzi și chiar de orașe. Hoțul de drumul mare Kotovski este un exemplu notoriu în acest sens: monumentele cu chipul banditului turnate în bronz mai pot fi văzute și azi în Chișinău și Hâncești. Post-comunismul a șters numele hoților de pe denumirile unor străzi, dar a încremenit în fața chipurilor masive de bronz, lăsându-le moștenire generațiilor următoare cu tot cu falsa lor semnificație.
Ca și de tot ce s-au atins, bolșevicii au întors pe dos și esența haiduciei. Lupta de clasă atribuită de propaganda bolșevică ceteleor de răzvrătiți nu se potrivea deloc meseriei haiducești care avea o țintă foarte clară – nedreptatea funcționarilor desfrânați. Hiperbolizând activitatea acestor grupuri în perioada evului mediu, bolșevicii au procedat extrem de dur cu cei răzvrătiți împotriva puterii sovietice, lichidându-i fără milă. Este știut că după 1944 în teritoriul dintre Prut și Nistru au existat mai multe grupuri de insurgenți care s-au opus puterii sovietice, precum a fost cel al lui Vasile Odobescu din satul meu natal, Cuizăuca, prins și împușcat în 1953 în închisoarea de la Odesa. Este un subiect foarte interesant – cel al mișcării haiducești din timpurile vechi și până în 1992, dar nu aceasta este tema prezentului editorial.
Ceea ce vreau să aduc în atenția opiniei publice este faptul că situația în care se află în prezent Republica Moldova este foarte mult favorabilă reeditării mișcării haiducești. Nu spun asta ca să incit la organizarea unei atare mișcări, noi, trăind într-o societatea post-comunistă semi-democratică și înclinând să urmăm calea democrațiilor europene. Nici nu ne-ar deranja prea tare căderea în letargie temporară a unui stat aflat în tranziție. Este un proces aproape firesc al trecerii dintr-o stare în alta dacă nu ar fi prăbușirea care se întâmplă în chiar ochii noștri: statul este luat drept ostatic de grupurile oligarhice. Pentru că criză formării guvernului este o consecință directă a luptei celor patru clanuri care pretind să controleze pentru următorii patru ani înainte economia și politica în Republica Moldova.
Acum, când această luptă pentru controlul statului se întinde deosebit de periculos și frizează însăși existența noastră, o activitate haiduceaască ar fi justificată. De ce? Pentru că de mai mulți ani dreptatea nu mai are trecere în justiția moldovenească și buna cuviință nu mai răzbate în lumea politică. Ca afirmația să nu pară gratuită voi veni cu câteva exemple relevante.
Știm cu toții că noua guvernare democratică s-a așternut peste noi după revolta din aprilie 2009. Ne-am îngrozit cu toții ce s-a întâmplat atunci în micul stat Republica Moldova: patru tineri ucişi a căror moarte a fost falsificată în cauză, zeci de mii de tineri arestați și torturați. După cinci ani de acrobații juridice, iată că în 2015 fostul ministru de interne Papuc este condamnat la doar patru ani de pușcărie. Condamnatul nu este arestat în sala judecății cum se cuvine, ci este lăsat să fugă în voie cu tot cu averea pe care a agonisit-o în funcția de ministru-criminal. Exact cum a procedat cu doi ani în urmă Serviciul de Informație și Securitate „petrecându-l”, cu încuviințarea primului-ministru de atunci, peste Nistru, pe un alt delicvent – diversionistul rus Baghirov. Nu este asta o bătaie de joc a statului față de sacrificiul poporului care a suferit în 2009 și a determinat schimbarea regimului politic?
Cazul „Pădurea Domnească” a scos la lumină întreaga putreziciune din anii 2013-2014 a sistemului justițiar al Republicii Moldova. În 2015 acest sistem îl condamnă cu suspendare pe judecătorul care se face vinovat pentru omorul unui om, îi achită pe toți ceilalți complici la ascunderea omorului și dă vina pe toată tragedia pe bietul porc sălbatec, care scăpat fiind, nu poate să depună mărturie.
În 2013-2014 prin sistemul bancar al Republicii Moldova sunt spălați circa 18 miliarde de dolari venind din Federația Rusă fără nicio reacție a cărorva consilii naționale de securitate.
În 2014-2015 valuta din Republica Moldova este „greblată” sub văzul Băncii Naționale și exportată cu acte în regulă în Federația Rusă. Prețurile galopante și scăderea capacității de cumpărare a populației din această cauză nu deranjează autoritățile;
Separatiștii Șevciuk de la Tiraspol și membrul guvernului Formuzal de la Comrat fac activitate deschisă anticonstituțională și se bucură de coridor securizat în aeroportul de la Chișinău;
Trădătorul Dodon obține 300 de mii de euro pe lună de la Federația Rusă pentru întreținerea fracțiunii socialiste în Parlamentul Republicii Moldova și amenință să transforme autonomia găgăuză în parte a frontului rus pentru cucerirea liroralului Mării Negre. Este lăsat în voie să facă ce-o vrea;
Din iulie 2014 și până astăzi, 9 februarie 2015, Republica Moldova nu are un Guvern funcțional și nu se știe dacă îl va avea mâine. Republica Moldova este o țară în derivă, fără cârmaci și fără cârmă. Cearta sterilă a pseudo-principiilor este fatidică interesului național;
Acestea, și multe alte nelegiuri care se perindă în fiecare zi sub ochii năuciți ai cetățeanului, nu sunt oare motive serioase a apariției unei mișcări haiducești autentice care să facă dreptate, care să pună capăt aiurelilor politicianiste și să salveze Republica Moldova din captura oligarhilor? Eu cred că merită și chiar este timpul. Sunt unul care mă declar gata să mă înscriu în detașamentele naționale de eliberare de sub jugul corupției și dezmățului oligarhic.
Pentru radio Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu