Atacul la libertatea presei: principala amenințare a anului 2015

Editorial Vocea Basarabiei, 12 ianuarie 2015

Anul 2015 a început pe neașteptate cu o tragedie în marea familie a jurnaliștilor din Europa. Atacul terorist la redacția revistei Charlie Hebdo din centrul Parisului și uciderea cu sânge rece a celor 8 membri ai redacției s-a transformat în câteva zile în evenimentul numărul unu de pe planetă. După zile de suspans legate de căutarea, urmărirea și lichidarea teroriștilor, duminică, parizienii și întreaga Franță a ieșit în piețe și în străzi la un impresionant marș al solidarității. I-am văzut trecând încolonați și ținându-se de brațe pe liderii multor state ale Europei, conducători ai statelor din Orientul Mijlociu, din Lumea Arabă și Africa, întreaga conducere a Uniunii Europene. Marile sindicate jurnalistice – Federația Internațională a Jurnaliștilor și cea Europeană – și-au trimis la Paris o impresionantă echipă de susținători. Sloganele „Eu sunt Charlie”, „Noi suntem Charlie”, au fost strigate de câteva milioane de manifestanți, tirajate în zeci milioane de exemplare și a umplut rețelele de socializare din toată lumea. Reacția la atentat a fost una de solidaritate generală a statelor care îmbrățișează civilizația și democrația.

Trebuie să recunoaștem că și teroriștii și-au atins ținta. Lovind cu o cruzime barbară în jurnaliști, atacând o redacție situată în capitala lumii civilizate, a culturii și a luminii, cum este supranumit Parisul, ei au reușit să atragă atenția lumii întregi asupra pericolului pe care îl colportă. Teroriștii au urmărit să provoace cât mai multă durere și suferință pe care să o resimtă cât mai multă lume. Și au reușit. Dar reacția de ieri a Europei a arătat că riposta va fi pe potrivă. Probabil, cei peste 50 de conducători de state prezenți ieri la Paris au înțeles că solidaritatea jurnaliștilor și a maselor din stradă trebuie tradusă în măsuri de consolidare a securității și siguranței la nivel național și internațional. Trebuie trecută sub un control deosebit de strict circulația armelor, revăzută atitudinea față de așa numitele conflicte înghețate și care nu sunt altceva decât pepiniere de pregătire a teroriștilor și a comerțului cu arme. Trebuie revăzută atutidine față de zonele în care activează grupările teroriste organizate. Nu trebuie tolerate manifestările de agresiune, de manieră teroristă, a unor state asupra altora, cazurile de expansiune și anexare de teritorii, de atac la suveranitatea lor, de încălcare a dreptului și normelor de conviețuire internaționale. Lumea civilizată nu trebuie să uite că din 2001 ea se află în război cu falange ale terorismul internațional. În 2014, evenimentele din Ucraina și războiul declanșat împotriva ei au arătat că Rusia tinde să se transforme întrun stat cu vădite înclinații teroriste. Or, războiul hibrid nu este altceva decât o formă a luptei teroriste ridicate la nivel de politică de stat.

Anul 2015 începe în lume cu un atentat la libertatea presei. De fapt, ultimii 10-15 ani arată că jurnaliștii sunt din ce în ce mai mult ținta predilectă a teroriștilor. Este un semnal că lumea contemporană nouă a produs cantități de arme atât de mari, încât oricare individ, organizație civilă, comunitate religioasă de convingeri radicale, oricare stat capturat de hunte extremiste, poate recurge la acte de terorism, poate cu ușurință pune în aplicare aceste arme. Jurnalismul autentic este chemat să critice aceste anomalii ale speciei umane și, drept consecință, devine ținta radicalismului, extremismului, expansionismului acestor elemente. Statistica organizației „Reporterii fără frontiere” a fixat următoarea dinamică a acestei tendințe îngrijorătoare: în 1979 în lume au fost uciși 2 jurnaliști; în 2002 – 29; în 2004 – 79; în 2012 – 94; în 2014 – 77. În primele zile ale anului 2015 statistica funestă a înregistrat deja 8 jurnaliști uciși.

În Republica Moldova despre atacuri la libertatea presei nu se vorbește. Nu se vorbește nici în cercurile profesionale, cu atât mai mult în cele politice. De ce? Pentru că în Republica Moldova jurnaliștii nu cad răpuși de gloanțe. Încă nu cad răpuși de gloanțe, dar foarte ușor cad răpuși de sumele de bani pe care oligarhii de la putere le fură de la stat, din buget, de la oameni, pentru a-i cumpăra pe jurnaliști. În Republica Moldova atacul la libertatea presei are specificul său: dacă în anii 1990 jurnaliștii erau atacați de după colț cu răngile de fier; dacă în anii 2000 jurnaliștii erau ostracizați, scoși din profesii, iar instituțiile la care lucrau erau lichidate, în perioada de după 2009 și, mai cu seamă din 2014, jurnaliștii sunt desființați cu banul, iar instituțiile fondate de ei – furate prin atacuri raider. Este perioada când presa, ca și celelalte institiții ale statului democratic, sunt acaparate de clanurile oligarhice care s-au strecurat la putere, în spatele și pe umerii jurnaliștilor, a spiritului combativ al presei libere care a supreviețuit regimului comunist. Oligarhizarea presei este cel mai periculos flagel al perioadei pe care o trăim. Fenomenul este un cancer pentru statul democratic, pentru presa liberă, pentru jurnalismul independent.

Jurnaliștii de la Charlie Hebdo au fost amenințați de teroriști. Ei nu s-au conformat și au ales să lucreze în maniera adoptată de ei, asumându-și riscul. Demnitatea și curajul de a nu ceda în fața intimidărilor este parte a profesionalismului jurnalistic. Jurrnaliștii din Republica Moldova sunt încă departe de înțelegerea acestor lucruri sacre ale profesiei. Fără mari procese de conștiință ei sunt capabili să depună cu ușurință demnitatea și curajul drept amanet contra simbriei grase oferită de oligarhi. Nu mă refer la reporterii începători care nu au încotro în căutarea unui loc de lucru. Există în Republica Moldova o serie de jurnaliști cu stagiu de Maestru, pretind că sunt profesori universitari în materie de jurnalism, educă următoarea jenerație de jurnaliști și nu le miroase să servească umil, în afara orelor, cauza oligarhilor în chiar mediile furate de acești stăpâni ai lor, care sunt în fond niște ucigași ai presei libere. Timpul o va arăta și le va judeca pe toate.

Am spus, jurnaliștii de la Charlie Hebdo au ales să nu se conformeze amenințărilor și și-au asumat riscul. Cu toate regretele pentru ceea ce s-a întâmplat cu ei și exprimând dezaprobarea totală a atacului terorist, trebuie să vorbim cu acest tragic prilej și despre responsabilitatea creației jurnalistice, marginile ei etice care nu trebuie încălcate. Bunul simț, principiul bine cunoscut că „libertatea fiecăriua dintre noi se termină acolo unde începe libertatea altuia” este valabil și în profesia noastră, a jurnaliștilor. Ori, cuvântul, creația jurnalistică, produce efecte. Cuvântul poate face să triumfe adevărul ori poate face să domine minciuna, poate făuri dreptatea ori o poate năriu în nedreptate, cuvântul poate să vindece ori poate ucide. În asta rezidă adevăratul profesionalism jurnalistic: să mânuiești cuvântul în măsura în care el poate să vindece, nicidecum să ucidă.

Pentru radio Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu