Iubesc Moldova! Cine, cum, de când și pentru ce iubește Moldova
Încă din vara trecută, de când Republica Moldova a căpătat stabilitate politică și a pornit să meargă pe ambele picioare spre summit-ul hotărâtor din toamnă de la Vilnius, toate gardurile Chișinăului au prins a se înroși de o obsesivă declarație de dragoste. Spun înroșite pentru că roșie este culoarea cu care gardurile și pereții exteriori ale unor clădiri sunt pătați de iubăreața inscripție. Mi se pare deloc întâmplătoare această opțiune cromatică întro Republică Moldova în care culoarea roșie continuă să exprime o clară opțiune politică, ba chiar geopolitică. Cu siguranță, cei care au cheltuit atâta vopsea (pentru că este vorba de mii de metri pătrați înroșiți) și au mobilizat atâta forță de muncă timp de atâta amar de ore, au dorit ca privitorii să asocieze ușor și fără greș acest efort de cei cu ideea și de interpreții ei murali. Nu este un secret că două partide – cel al comuniștilor și o frântura a lor, socialiștii – se făloșesc peste măsură că moștenesc însemnele roșii de la bolșevici, care la rândul lor au ales-o pentru că este culoarea sângelui. Iar sângele pentru bolșevici este de același folos ca și pentru vampiri: substanța care îi hrăneşte. Prin urmare, ei iubesc foarte mult această culoare pentru că le excită pofta.
Acum este înțeles de ce comuniștii și socialiștii iubesc la nebinie culoarea roșie: din nebinia predecesorilor lor de a vărsa sânge – tentație dovedită istoric.
Dar de ce iubesc ei atât de pătimaș Moldova, de nu mai pot ascunde o iubire firească, molcomă și profundă și, iată, vârcolacii iubirii pasionale dau ghes firii holerice comunisto-socialiste împingând-o să iasă la suprafață, să răbufnească, să se manifeste în acțiuni exhibiționiste așternute pe mii de metri pătrați de inscripții murale țipătoare și etico-ecologic dăunătoare?
Înainte să răspundem la această întrebare ar fi bine să aflăm mai întâi de când a apărut în inima lor focoasa iubire pentru plaiul nostru natal?
Mai nou, și în forma la care ne referim, această iubire de Moldova a apărut la comunisto-socialiști în forma exteriorizată de când guvernarea Colaliției Pro-europene a arătat că nu glumește cu integrarea în structurile europene. Un imbold în firea lor nătângă a stârnit mai cu seamă intensificarea manifestărilor tineretului unionist de după 2009. Trecerea de la generațiile anilor 1940 – 1990 la generația anilor 2000 a ideii unioniste, schimbarea modului de abordare a acestei idei de la forma intuitiv-sentimentală la cea conștientizată și pragmatică a pus în alertă centrele de la Kremlin și filialele ei locale responsabile de menținerea în zona de control rusesc a Republicii Moldova.
Atunci când aceste centre au estimat că dezbinarea național-teritorială a românilor este amenințată să dispară, ele s-au văzut obligate să ia măsuri. Între multiplele acțiuni nevăzute, dintre care concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău și, mai recent, luarea sub control a celei mai mari bănci a Republicii Moldova, au existat și acțiuni la vedere, iar desenarea gardurilor trebuie considerată cea mai vizibilă. Ar fi și cea mai nevinovată dacă ea nu ar ascunde unul dintre cele mai eficiente atacuri subliminale asupra conștiinței indivizilor din teritoriul prelucrat. Să explic cum și de ce?
În Republica Moldova este evidentă o campanie de denigrare a guvernării pro-europene. Susținute masiv de mediile de propagandă rusești cu acoperire totală în Republica Moldova, televiziunile controlate de comuniști, activitățile publice organizate și desfășurate de comuniști și socialiști sunt concentrate pe umflarea unui pericol care, chipurile, amenință populația odată cu apropierea de Uniunea Europeană. Speculațiile merg până într-acolo că această apropiere ar pune în pericol însăși statalitatea Republicii Moldova, vaca sfântă a propagandei comuniste de acum și de adineaori. Deci, conform acestei propagande, europeniștii sunt dușmanii de viață ai Republicii Moldova, pe când adevărații patrioți sunt cei care iubesc Moldova și doresc înglobarea ei în Uniunea Eurasiatică. Anume Uniunea Eurasiatică este cea care garantează statalitatea Republicii Moldova și împlinirea viselor de bunăstare și avuție a locuitorilor ei. Nu contează că această uniune nu există. Este important ca moldoveanul să creadă în ea. Tot așa cum cred în viața de apoi, neavând o speranță de alternativă.
Numai că tocmai aici se împotmolește carul propagandastic al Moscovei și a coloanei ei a cincea din teritoriu. Moldovenii din Republica Moldova au alternativa unui tărâm existent, real și pe deplin funcțional. Acest tărâm este Uniunea Europeană, cea de care se bucură deja moldovenii din dreapta Prutului, dimpreună cu muntenii și ardelenii și cu tot poporul României. Despre Uniunea Europeană nu trebuie să vorbești cai verzi pe pereți, încordându-ți mintea și exploatându-ți imaginația: ea este la câțiva pași și a întins mâna poporului Republicii Moldova ca să o scoată din mocirla trecutului ipocrit în care a fost tărăt cu de-a sila. Uniunea Europeană nu forțează pe nimeni să adere la ea. Din contră, ea pune în fața guvernelor condiții care să le oblige să îndrepte justiția, să pună statul în serviciul cetățeanului, să ridice nivelul de viață al oamenilor, să le asigure acces la învățătură de calitate și la medicină pe potrivă. Astea sunt condiții pentru a te înscrie etapelor de aderare. Dar pentru a adera de bună seamă toate condițiile trebuie realizate pe deplin și să devină normă de viață. De remarcat un element foarte improtant: condițiile impuse nu sunt pentru a pune candidații în situații umilitoare; ele sunt pentru a-i ridica la un grad avansat de demnitate.
Despre felul cum se procedează pe celălalt tărâm, pe cel al iluzoriei Uniuni Eurasiatice ne vorbesc evenimentele care se petrec chiar în zilele noastre în procesul de preconcepere a ei. Federația Rusă, subjugată de clica lui Putin, ne arată și ea, pe viu, care sunt consecințele în cazul în care cineva dintre cei osândiți de ea să adere la proiectul eurasiatic, se împotrivește. După ani în șir de batjocorire a Republicii Moldova, după ani de sfârtecare a Georgiei, iată că a venit rândul vecinilor noștri de peste Nistru – Ucraina este noua ei jertfă. Dacă ați fost atenți la fastul rușinos de la Kremlin organizat cu ocazia anexării Crimeii, dacă urmăriți discursul propagandei ruse pe marginea diversiunilor ei de fracturare a trupului Ucrainei, Federația Rusă întreprinde toate aceste procedee dintr-un singur motiv, unul profund creștin și fratern: pentru că ea iubește foarte mult Ucraina și poporul ucrainean, pentru că Rusia dorește să salveze poporul ucrainean de pierzania care se ascunde în apropierea ei de Europa. Fariseism curat și deschis.
Așa stau lucrurile și cu iubăreții noștri de Moldova, fiindcă este tocmai momentul să revenim asupra răspunsului la întrebarea de ce ei, niște cozi de topor în toată legea, declară pe toate gardurile că iubesc Moldova. Trebuie să spunem direct că astfel de declarații sunt ofense crase aduse bunului simț, pentru că:
- Moldova pe care ei o iubesc este Moldova cea schilodită, sfârtecată și decimată de regimul sovietic rusesc, regim care este adevărata dragoste a cozilor de topor reprezentate în Republica Moldova de Voronin și Dodon și de toată fauna lor;
- Moldova pe care ei o iubesc este Moldova ocupată și batjocorită de Federația Rusă după 1991: niciodată acestor iubăreți nu li s-a deschis gura să protesteze împotriva ocupației rusești de la 1992 sau să ceară retragerea armatei de ocupație de pe teritoriul național;
- Moldova pe care ei o iubesc este cea cu statut de colonie a Rusiei, despărțită de restul națiunii, de moldovenii de dincolo de Prut, de frații munteni și ardeleni, de românii de pretutindeni din lume;
- Moldova pe care ei o iubesc este Moldova lipsită de valorile istorice și intelectuale ale națiunii române la crearea cărora moldovenii au participat de veacuri;
- Moldova pe care ei o iubesc este Moldova anului 1940, ruptă de la vatră, fără memorie de mamă, fără sentiment de Patrie, fără recunoștință de strămoși:
- Moldova pe care ei o iubesc este Moldova oamenilor lipsiți de demnitate umană, a indivizilor fără de verticalitate și conștiință națională;
- Moldova pe care ei o iubesc este Moldova cozilor de topor, a nerozilor vânzători de Țară, a canaliilor învățate să mintă cu nerușinare în deplină conștiință că munciuna lor ademenește oamenii întro mlaștină a pierzaniei;
- Moldova pe care ei o iubesc este Moldova iudelor îmbuibate, gata să-și vândă părinții, frații și întreg neamul pe treizeci de arginți.
Iubirea lor de Moldova este ca și sărutul lui Iuda, este sărutul trădării.
Ei iubesc Moldova precum lupul iubește oaia, uliul iubește iepurele, vulpea iubește pasărea, șarpele iubește – rozătoarele, leul – căprioarele. Este iubirea prădătorului pentru prada sa. Este o iubire condiționată de regimul gastronomic al consumatorului de vieți.
Adevărat, Voronin și Dodon, căci despre ei este vorba în primul rând, au făcut din trădarea intereselor Republicii Moldova o întreprindere profitabilă, o generoasă sinecură, un izvor de nesecate torente financiare care curg în funcție de gradul și proporțiile faptei lor trădătoare. Cu cât e mai mare și mai greu actul trădării, cu atât e mai mare răsplata. Pe când și răsplata de apoi? – ne întrebăm.
Ar trebui să știe însă acești răufăcători de profesie că indiferent de răul care îl fac, ei nu vor putea opri drumul firesc de apropiere a Republicii Moldova de vatra națională și europeană. Probabil își dau și ei seama de acest fapt, pentru că i-am văzut de 1 mai urlând nostalgic în diferite piețe ale Chișinăului. Vorbind în grai străin, ei, ca întrun ritual mefistofelic, își îndreptau din timp în timp gâtlejurile către cer și zbierau întro frenetică vibrație –Mol-do-va!, Mol-do-va!…
Era muget de fiară cu dor și iubire de victima aleasă, care, iată, netrebnica, nu se dă îngurgitată de monstrul neo-URSS-ist sub mască euroasiatică.
Pentru asta comuniștii și socialiștii iubesc Moldova. Pentru a-i face rău cât mai mult și a trăi ei cât mai bine din acest rău. Or, adevărata iubire de țară nu se strigă, nici se zbiară în piețe și nici se mâzgâleşte pe garduri. Ea se trăiește în suflet – curată, înălțătoare, sinceră și, principalul, binefăcătoare pentru țară. Asta dacă ținem cont că Patria vrea să fie servită și nu stăpânită. Cu atât mai mult de alții.
Pentru radio Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu, fracțiunea Partidului Liberal Reformator
Leave a Comment
(0 Comments)