28 aprilie 2014: în fața voinței noastre de libertate a mai căzut un zid
Considerente, 28 aprilie 2014
Astăzi este o zi plină de simbolisme: Paștele Blajinilor a coincis cu ziua, începând cu care cetățenii Republicii Moldova nu vor mai avea nevoie de vize pentru a călători în Uniunea Europeană. Nu sunt sigur dacă generația beneficiară a acestei extrem de importante oportunități își dă bine seama de adevăratul preț pe care l-au plătit generațiile anterioare, de la 1940 încoace, pentru ca acest vis să se întâmple aevea.
Vorbeam săptămâna trecută la această rubrică despre statul Satanei instalat cu forța peste noi și blestemat să dispară de către bunicele noastre. Apoi, acel stat nu doar că a sfărâmat biserici și a profanat credința. Primul lucru pentru care l-a ajuns mintea a fost să ne izoleze de restul Europei, de restul națiunii noastre. Să trăim izolați ca să ne macine sufletele în această izolare. Dar pentru ca treaba satanică să aibă spor, statul Satanei a trebuit să bage frica în oamenii acestui pământ care aveau în ei foarte bine cultivată demnitatea de oameni liberi și gospodari, avută de sute de ani prin statutul lor de țărani răzeși, dat de domnitorii luminați ai veacurilor noastre de glorie. Misiunea acestor țărani era să îngrijească ogorul, să înmulțească poporul și, la nevoie, la chemarea domnitorului, să se ridice în apărarea gliei lor de invadatorii străini.
Sistemul a lucrat veacuri la rând și nici chiar statul rusesc al țarului nu a putut răzbate în cetatea bine clădită a unei asemenea rânduieli.
Cum a procedat statul satanei ca să le ciuntească din această demnitate și să-i aibă de supuși fără cârtire, pe unii dintre ei chiar părtași la treaba satanică de mai departe? Acum este știut: prin umilire și decimare. Cu alte cuvinte, prin omor și ridicarea de pe glie, dezrădăcinare. Am mai citat în materialele anterioare statistici și nu voi înceta să le invoc de fiecare dată ca doveditoare în asemenea contexte: după anul de ocupație 1940, statul Satanei, URSS, a smuls de pe la casele lor, a expropriat și a trimis în deportare în Siberia, Kazahstan și Extremul Orient 2 344 000 de persoane; pe cei mai buni gospodari și oameni de valoare – țărani, intelectuali – elita, floarea Basarabiei și Bucovinei, a acestei părți a Moldovei – parte a României.
Texnologia satanică a fricii și umilirii nu s-a limitat doar la deportarea familiilor – de la copii născuți de câteva ore sau pe cale să se nască și până la bătrâni de vârsta veacului. Ea a avut ingredientele ei satanice: despărțirea familiilor, a bărbaților, capilor de familii de restul ei – soții și copii, mulți copii, în cele mai multe cazuri. Exact ca în lagările de triere ale naziștilor: bărbații apți de muncă erau separați de familiile lor care urmau calea camerelor de gazare și arderea trupurilor lor în cuptoare. Bolșevicii procedau la fel, doar că au inversat procedura: bărbații erau trecuți la exterminare prin împușcare imediată ori prin chinuri în condiții de muncă letale. Anume ei, bărbații, capii de familii, constituie majoritatea din cifra de 703 000 de persoane ucise în acea perioadă. Femeile și copiii nu erau trimiși la camerile de gazare după care să li se ardă trupurile; ei erau trecuți prin asemenea suferințe încât să li se ardă sufletele și distruse genele purtătoare de libertate și demnitate. Că Satana nu a reușit să-și facă planurile pe deplin ne vorbesc evenimentele istorice de la confluența anilor 1980-1990 ai secolului trecut.
Ne rugăm astăzi la Dumnezeu să ierte și să aibă grijă de sufletele celor uciși și trecuți prin grele suferințe ca de sufletele unor adevărați martiri răpuși pentru credință. Noi, urmașii lor, cei care am ajuns în această zi de 28 aprilie 2014 să vedem cu ochii noștri căderea zidului de izolare și să ne bucurăm de avantajele care se deschid, trebuie în primul rând să fim recunoscători acelor generații de martiri.
Nu trebuie să uităm însă și de faptul că efortul de ieșire din izolare este abia la început, că din interior și, mai cu seamă din exterior, dinspre Răsărit, există încă destule forțe satanice ce urmăresc oprirea noastră din acest drum.
Scriu aceste rânduri aflându-mă la Rotterdam, oraș din Olanda și unul dintre cele mai mari porturi ale lumii. Nu vă voi roade urechile cu înșiruiri de lucruri care fac deosebirea dintre civilizația instalată și de care se bucură oamenii aici, în Vestul Europei, și sălbăticia care pune pe foc, tocmai în aceste zile, pacea și buna înțelegere între popoare în partea ei de Est. Voi face, cu îngăduirea dumnevoastră, o singură observație: în Olanda, precum se știe, dar și în Danemarca și Belgia, învecinate, locuiesc comunități mari și importante de cetățeni de etnie germană. Ce-ar fi ca Germania de astăzi să procedeze exact ca Hitler în epoca sa și să atace statele respective din simplul motiv că acolo locuesc nemți care vorbesc nemțește? Ori, este o realitate, că majoritatea populației acestor țări mici ca teritoriu, dar mari ca potențial economic, cunosc aproape ca nativă și vorbesc fluent limba engleză. Nici Marii Britanii și nici Statelor Unite, anglofone prin identitate, nu le trece prin cap să șantajeze statele respective și să incite grupuri la revolte, drept motiv pentru intervenție armată și anexarea de teritorii.
Asemenea lucruri sunt de neconceput în această parte a Europei, deși cu un secol în urmă au existat și tentații și intervenții. Cu un secol în urmă, precizez. Exact cu atât cu cât arată că a rămas în urmă Rusia lui Putin, care astăzi se comportă ca un piroman obsedat de plăcerea satanică de a da foc Europei și de a întrerupe procesul pașnic de dezvoltare a popoarelor de pe continent.
Republica Moldova se află la confluența acestor două lumi diferite, ași spune, diametral opuse, ca înțelegere a rosturilor pentru care sunt formate și există statele contemporane. Europa, ca și comunitate de state, promovează ideea și practica unei vieți demne, avute și libere a popoarelor și a individului. Exact ceea ce dorim să redobândim, noi, cei trecuți prin mașinăria diabolică de deposedare de aceste calități. Rusia, îndoctrinată în șovinism, pornită pe înarmare, veșnic flămândă de teritorii străine, în expansiune de interese și grosolană în relațiile cu restul lumii, este gata să atace pe orișicine care nu acceptă să devină vasal de bună voie.
La Rotterdam, liberali din toată lumea, inclusiv din Rusia, au condamnat comportamentul conducerii de astăzi a Rusiei, au avut cuvinte de admirație și de încurajare pentru Ucraina și ucraineni și au lăudat consecvența și prezența de curaj și demnitate de care a dat dovadă Republica Moldova în efortul de a urma drumul european ales, indeferent de provocările Moscovei neo-imperialiste. Este un semn bun că dinafară lumea atestă prezența de demnitate de care noi ne plângem că se manifestă prea timid în caracterul nostru. Înseamnă că în acești cinci ani de guvernare democratică ceea ce ni s-a luat cu forța – demnitatea – începe să se refacă și să dea roade chiar. Orice s-ar spune despre actuala guvernare, care, după cum a observat foarte bine zilele trecute ambasadorul Germaniei la Chișinău, este supusă unei critici la limită, ea, această guvernare are astăzi acest merit – să facă statul și oamenii lui să își recapete curajul și demnitatea și să nu clacheze în fața diferitor provocări ori situații mai mult sau mai puțin obiective.
Ce bine, spunem noi astăzi, că acest proces nu a fost întrerupt în 2013, cu un an în urmă. Ce s-ar fi întâmplat dacă la acea frântură de istorie renunțau, din lipsa de curaj, de discernământ sau din lașă indiferență, să se manifeste grupul de reformatori din respectivul partid. În toate discuțiile avute la Congresul Liberalei Internaționale nu am auzit decât aprobări și am fost dați drept exemplu de comportament corect și responsabil în situații critice ale oamenilor politici angajați îngtro guvernare de colaiție. Evitarea colapsului politic din anul trecut este considerată drept valoare pentru mișcarea liberală, în general, și un mare succes al guvernării democratice de la Chișinău, în particular.
Ce greșeală fatală pentru destinul Republicii Moldova ar fi fost ca noi, grupul reformator să urmăm beteaga „bună intenție” a lui Mihai Ghimpu în lupta lui „vitează” cu corupția. Dacă faptă de vitejie poate fi numită isprava soldatului care își trage un glonte în gleznă înainte ca dușmanul să fi fost văzut. Câtă ispravă s-ar fi făcut!? Este o vorbă care spune că drumul spre iad este pavat cu bunele noastre intenții. În traducere, „bune intenții” înseamnă greșeli făcute la sminteală, în momente de rătăcire, de pierdere a punctelor de orientare. La asemenea detalii ar trebui să fie atenți întotdeauna politicienii; ca ceea ce lor li se pare drept bună intenție să nu ascundă greșeli fatale, dacă nu chiar intenții rele ale celor care trag sforile de pe partea opusă a drumului tău.
Spun asta gândidu-mă mai mult la starea de rătăcire a politicianului, pentru că rătăcirea întro situație aparte este preferată trădării unei cauze. Deși consecințele pot fi dezastruoase în ambele cazuri. Sau poate jupânele Ghimpu a visat să ajungă să fie și el răsplătit pentru isprava de deraiere în primăvara anului 2013 a Republicii Moldova de pe vectorul european cu o funcție importantă în prezumtivul guvern Voronin care urma să fie instalat în toamna respectivului an? Așa cum a fost răsplătit Roșca în iunie 2009, pentru deraierea executată cu brio în 1999, fiind decorat cu funcția de viceprim-ministru – mai marele peste toate ministerele de forță, de persecutare și peste sistemul judecătoresc tocmai coborât din iad.
Ca jurist, dl Ghimpu ar fi meritat mai mult această funcție decât filologul Roșca. Cu siguranță, că și țarul Putin l-ar fi avut în vedere si l-ar fi mulțumit vârtos pe careva cale pentru faptul că, iată, nu angajatul Voronin, ci bineintenționatul Ghimpu i-a adus pe tavă Republica Moldova fără să se facă de ocară în lume, mișcând prin Europa cu tancurile. În asemenea situație și îngenuncherea de astăzi a Ucrainei, înconjurată din toate părțile de teritorii ocupate de armata rusă, ar fi fost mai ușor de înfăptuit.
De, poate de atâta își pierde axa și începe să aiurească de fiecare dată dl Ghimpu cum dă cu ochii de careva însemne ale Partidului Liberal Reformator. Probabil premiul așteptat de la Putin pentru trădarea parcursului european era mult mai mare decât înaltele decorații de stat oferite mărinimos de președintele Băsescu deputaților lui Ghimpu pentru furtul intelectual comis în strănsă complicitate cu înalta Curte în cazul inițiativei colegei noastre, Ana Guțu, referitoare la statutul limbii române în Republica Moldova. Apropo, dl Ghimpu nu știe de ce dl Băsescu mizează în campania electorală a europarlamentarelor din luna mai pe susținerea altui partid din Republica Moldova și nu pe cea a partidului-ștampilă al măriei sale? Nu pentru înțelegerea faptului că întrun cui de tei nu poți atârna mare greutate, nu poți avea mare încredere?
Revenind la importanța acestei zile pentru destinul moldovenilor și a Republicii Moldova trebuie să subliniem faptul că ne aflăm pe domeniul politicii reale de înaintare pas cu pas a Republicii Moldova în spațiul european. Miercuri, 23 aprilie, în avionul care ne ducea spre Munhen am văzut multe familii tinere de moldoveni cu copii cu tot, întorcându-se de prin satele lor din vacanța de paști în țările în care s-au stabilit cu munca. Erau bărbați și femei cu fețele luminate, descătușați, zâmbitori, cu personalitate și foarte sociabili, moldoveni ca și noi, care au absorbit în anii aflării lor în mediul european de civilizație, din valorile acesteia.
Mi-a trecut pe dată din supărarea pe care o port în inimă pentru faptul că acești bărbați și femei, bine crescuți și bine așezați în sistemul nostru de valori, au plecat din Basarabia cu milionul, lăsând de ani buni alegerile pe seama unei mase nostalgice, sărăcite, ușor manipulabile și a unei minorități electorale bine organizate și străine intereselor noastre. Cu ei acasă ar fi fost mult mai ușor să construim o majoritate politică națională în stare să soluționeze mult mai repede problemele care ne țin încă la o margine de civilizație.
Partidul Liberal Reformator vrea să-i repună pe acești cetățeni în dreptul lor de a participa la procesul politic decizional din Republica Moldova de la care au fost rupți de ani buni. Ridicarea regimului de vize, deschiderea mai multor centre de votare în țările de locație, extinderea la două zile a procesului de votare – toate aceste măsuri pentru care optăm ca partid crează condiții pentru o participare cât mai largă și mai numeroasă a cetățenilor noștri înstrăinați, dar deloc străini cauzei noastre de europenizare a Republicii Moldova.
Doar astfel, cu participarea lor nemijlocită vom putea doborâ din calea noastră și alte ziduri, precum a căzut astăzi zidul despărțitor al vizelor. Să ne fie întrun ceas bun!
Valeriu Saharneanu,
fracțiunea Partidului Liberal Reformator
Leave a Comment
(0 Comments)