Politică de basm în 2014
Considerente, 10 februarie 2014
În timp ce Republica Moldova încearcă, pe următorul său parcurs, să străbată, ca și Făt-Frumos-ul din poveștile noastre populare, alți codri fioroși ai tranziției sale către luminișul european, numeroase lighioane îi dau târcoale, aruncă sub picioare fel de fel de gunoaie, buturugi și pietroaie. În basme, gândul căpcăunilor trimiși de Împăratul Roșu este să îl înfrunte pe voinicul Făt-Frumos: poate se împiedica și își frânge grumazul, poate se sperie și renunță să-și urmeze scopul, poate întârzie, se rătăcește și o ia în hățișul pregătit al pierzaniei. Dintr-acestea, buturuga referendumului găgăuz și pietroaiele provocărilor transnistrene au în viața noastră reală un scop bine definit: să determine Republica Moldova să se lepede de intenția integrării în Uniunea Europeană și, împinsă, să îmbrățișeze Uniunea Vamală Eurasiatică. Este precum l-ai face pe Făt-Frumos din poveste să nu mai asculte de Sfânta Duminică și să se înhăiteze cu Muma Pădurii. În treaba asta, Roșu Împărat a mobilizat întreaga armată de Strigoi, cum ar fi comuniștii lui Voronin, de Scorpii, cum ar fi falanga coloanei a cincea pro-moscovite, dar și pe vicleanul Om Spân cu părul roșu, cum ar fi Dodon, a cărui lucrătură este potrivită sută la sută cu misiunea din poveste a Spânului – să-l păcălească pe Făt-Frumos, să-l facă sluga lui, să-i schimbe identitatea și chiar numele, în Harap Alb, punându-l la grele încercări. Culoarea roșie a părului Omului Spân este asociată în basme cu forțele rele, cu însuși Diavolul. Cred că se cere această remarcă.
Poveștile, precum știm, se termină întotdeauna cu bine: eroii pozitivi ies cu cinste din toate grelele încercări, îl biruie pe Împăratul Roșu, se răzbună pe fioroasele lui lighioane, o salvează din ghiarele balaurului negru pe Ileana Cosânzeana, eliberează din captivitate Soarele și Luna și le redau Cerului spre bucuria și înflorirea de veacuri a popoarelor. Un detaliu foarte important pe care ni-l scoate în evidență înțelepciunea populară și pe care trebuie să îl menționăm, este că Făt-Frumos se descurcă punându-și în aplicare priceperea și curajul cu care l-a înzestrat imaginația creației populare, dar niciodată și niciunde el nu izbutește fără sfaturile Sfintei Duminici și fără ajutorul prietenilor – Gerilă, Flămînzilă, Setilă, Ochilă – şi alți aliați, detaliu care vine să ne spună că, vorba cântecului, „unde-i unul, nu-i putere, unde-s doi, puterea crește…”
Realitatrea noastră nu pleacă departe de dramaturgia basmelor, nu știm însă ce ne facem cu deznodământul fericit care ar trebui să încununeze lupta pentru înscănuarea binelui de îndată ce eroii reali ai piesei ce se joacă în viață nu ascultă nici de sfaturile înțelepte ale binevoitorilor și nici prieteni ori aliați nu vor să își facă. Din câte ne dăm bine seama, anul 2014 are pentru noi, cei care reprezentăm opțiunea europeană a Republicii Moldova, o importanță crucială: se cere să facem față uneltirilor anti-europene puse la cale de regimul Putin, Împâratul Roșu al zilelor noastre și, să asigurăm în toamnă continuitatea guvernării democratice și a parcursului european al Republicii Moldova întro confruntare politică acerbă cu strigoii lui Voronin și camarila, cu Scorpiile, Spânii și numeroase alte lighioaie animate de împărăția răului.
O lume întreagă urmărește cu sufletul la gură și cu multă participare desfășurarea evenimentelor în povestea în care eroii suntem noi, cei care trebuie să facem astăzi dovada priceperii și a curajului ieșirii din numeroasele situații-capcană ce ni se întind la tot pasul. Uniunea Europeană și Statele Unite, ca aliați de nădejde ce sunt, fac dovada sprijinului real, prin sfaturi, consiliere, fonduri, menite să ne întărească încrederea în puterile Coaliției de guvernare la soluționarea problemelor moștenite istoric și cele ce apar astăzi în calea integrării în democrația europeană. Am văzut reacțiile Uniunii Europene la presiunile făcute de Moscova. Ele capătă caracter din ce în ce mai concret și denotă că Uniunea Europeană de azi nu mai este cea de zece ani în urmă, când nu prea avea un răspuns la acțiunile de amestec obraznic în treburile interne ale statelor din fostul spațiu sovietic, inclusiv a celor de intervenție militară. Este pentru prima dată, de exemplu, când Uniunea Europeană se gândește să aloce fonduri pentru prevenirea dezinformării practicate de Federația Rusă în privința Republicii Moldova și Georgiei. În aceleași scopuri, Uniunea Europeană planifică să inițieze proiecte de susținere a agriculturii și dezvoltării rurale, domenii care trebuie să simtă influența reală în bine a apropierii de spațiul european. Există și alte proiecte care vor fi derulate neîntârziat în 2014, anul când Republica Moldova urmează să semneze Acordul de Asociere.
Prietenii, dar și dușmanii integrării noastre europene își fac treaba. Disputa geopolitică este reală și din ce în ce mai tensionată. Nu cunoaștem care va fi comportamentul Federației Ruse în această dispută după încheierea Olimpiadei de iarnă de la Soci, de care este preocupată acum. Vedem însă că nici în această perioadă ea nu ne lasă în pace, lucrând prin marionetele sale de la Tiraspol și atacând școlile de limbă română din zonă. Nu este de crezut că regimul autoritar de la Moscova se va contamina de spritul pacifist al mișcării olimpice, se va lumina și va adopta o politică de respect față de noi și față de vecinii săi, ucrainieni ori georgieni, cărora ne ține ghiara în gât pentru că noi și ei vrem o democrație reală pentru popoarele noastre și nicidecum continuarea stării de colonii ale Rusiei.
Rolul determinant în ceea ce am numit mai sus dispută geopolitică revine, însă, clasei politice de la Chișinău. De maturitatea și responsabilitatea politicului care compun guvernarea în arcul Coaliției pro-europene depinde stabilitatea politică, cea care în continuare este extrem de necesară în acest an electoral. În contextul lui observăm febra electorală ce a cuprins unele partide cu pondere numerică în Coaliție. Vorbind despre necesitatea menținerii unității în guvernare, ele caută pe toate căile să culeagă de peste tot laurii integrării europene și a guvernării în totalitate. Protagonișii acestei politici nu trebuie să uite că mândria exagerată, cu atât mai mult laurii nemeritați ori furați, nu este bine privită nici de divinitate, dar nici de judecătorul nostru suprem pe pământ – electortatul. Am mai spus-o: Partidul Liberal Reformator crede în capacitatea de discernământ a alegătorilor și își va spune cuvântul la timpul său, dar acum, când Republica Moldova se află într-o perioadă extrem de responsabilă, actul guvernării trebuie asigurat cu foarte multă claritate și promptitudine.
Cât privesc viitoarele alegeri, a căror febră se resimte deja, partidele trebuie să aibă în vedere consolidarea forțelor de centru-dreapta la toate compartimentele acestui eșichier. Forțele politice de expresie națională ar trebui și ele să se gândească la crearea unei posibile platforme comune care să înfrunte cohortele unite ale coloanei a cincea, devenită foarte agresivă și periculoasă pentru însăși ființa poporului nostru pe acest pământ. Îngrijorează comportamentul liderului liberal Mihai Ghimpu, care continuă să ardă podurile, se erijeazză în unic salvator și continuator al cauzei naționale, în fapt aducându- i în continuare prejudicii nemăsurate. Din ce în ce mai apăsat dânsul, dar și moștenitorul partidului, calcă pe urmele lui Roșca, arătând o incapacitate de cooperare politică, de dialog, pierzând credibilitatea de eventual partener în eventuale coaliții – inevitabile din câte arată măsurările de specialitate. La o emisiune de televiziune dl Ghimpu a arătat că lecția anului 2013 nu l-a învățat nimic. Din discursul lui a lipsit critica stângii comuniste, săgețile domniei sale fiind îndreptate împotriva foștilor colegi și a dreptei în întregime. Dânsul o urăște mai tare pe unionista Pavlicenco, decât pe antiunionistul Dodon, pe liberal-reformatorii lui Hadârcă, decât pe comuniștii lui Voronin.
De mare folos ar fi să revină el, dar și noi cu toții, la înțelepciunea poveștilor noastre populare care ne învață că unirea face puterea și izbânda, dacă vrem să scriem în acest an o poveste de succes. Ura este a Roșului Împărat. Pe cine servim?
Pentru radio Vocea Basarabiei,
Valeriu Saharneanu, deputat liberal reformator
Leave a Comment
(338 Comments)