Senator Ion Hadârcă: Declarație politiciă. Lecțiile Marii Uniri din 1918

Parlamentul României
Senat

DECLARAȚIE POLITICĂ

Autor: senatorul  Ion Hadârcă
Circumscripția electorală: nr.39 Vaslui
Grupul Parlamentar: ALDE
Ședința Senatului din data de: 29.11.2017

LECȚIILE MARII UNIRI DIN 1918

Stimate domnule Președinte al Senatului României,
Stimate doamne și stimați domni Senatori!

De câteva zile națiunea română a intrat pe linia dreaptă a Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Numeroase organizații ale societății civile și-au anunțat deja predispoziția angajării lor în manifestări de elogiere a personalităților, care au făcut posibilă Marea Unire, de comemorare a jertfelor  eroilor, de recitire a lecțiilor istoriei. De aici încolo, în anul și-n lumina Centenarului, toate declarațiile, deciziile și acțiunile noastre vor avea o semnificație cu totul deosebită. În această lumină se vor împlini înfrățiri, adunări vibrante, conferințe, simpozioane, emisiuni și concerte, în cadrul cărora, sper, se vor lansa idei, se vor dezbate situații, se vor evalua consecințele și se vor trage învățăminte.

În acest spirit înălțător și mobilizator, acțiunile noastre trebuie să pornească numaidecât de la conștiința faptului că România de astăzi este continuatoarea de drept și moștenitoarea de suflet a României anului 1918. Biruit-a dreptatea, anunța la Alba-Iulia 1918 un mare preot patriot. Prin urmare, credem că șansa victoriei se poate repeta, dacă vom fi drepți, dacă toate inițiativele și lecțiile înaintașilor vor fi asumate plenar de întreaga clasă politică românească, indiferent de culoare și mandat.

Prima acțiune pe care vreau s-o lansez este ca noi, partidele parlamentare, să semnăm până la sfârșitul acestui an o Convenție, pe modelul Declarației de la Snagov din 1995, care să ateste acordul forțelor politice pentru crearea unei strategii naționale de dezvoltare și de reîntregire a României – o strategie axată pe două paliere, fiecare dintre ele cu obiectivele anulării a două consecințe istorice nefaste pentru țara noastră.

Primul obiectiv privește România în granițele ei actuale și ține de zonele defavorizate ale Moldovei din partea de Est și Nord-Est a României. Această parte a Țării a purtat pe umerii ei cele mai grele încercări ale Războiului de Reîntregire, a fost teatru devastator în cel de-al Doilea Război Mondial și  zonă marginală preponderent agrară în anii comunismului. Este în puterea României de azi să desfășoare programe și proiecte prioritare de modernizare a Estului și Nord-Estului țării în conformitate cu politicile naționale și comunitare europene. În prim-plan este nevoie să punem proiectele de dezvoltare a infrastructurii, urmate de investiții publice majore, care să atragă, la rândul lor, investiții internaționale, creând noi servicii și locuri de muncă bine plătite. De exemplu, extensiunea vitală pentru Chișinău a Gazoductului Iași-Ungheni sau inițiativa legislativă, susținută și de subsemnatul, de investiții prioritare în Autostrada Iași-Târgu-Mureș „Autostrada Unirii”, cu mari conotații strategice prin deschiderea ei către Republica Moldova și chiar Ucraina! În calitatea mea de senator de Vaslui insist pe aceste priorități – în stare să impulsioneze dezvoltarea regiunii și să oprească depopularea intensivă a zonei, cu toate consecințele benefice pentru ea. Ar fi bine ca bugetul pentru anul viitor, la care se lucrează acum, să includă elementele noii strategii. Obiectivele unificatoare de modernizare economică, proiectele cu potențial cultural-istoric de importanță națională și europeană urmează să fie parte a acestei strategii.

Al doilea obiectiv trebuie să includă Republica Moldova, cel de-al doilea stat românesc, precum îi spunem noi, parte din Basarabia istorică care la 1918 a pus începutul reîntregirii pământurilor românești. Republica Moldova este o consecință directă a Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, pact de agresiune care trebuie, în numele umanității, anulat și de facto, nu doar de iure. Deși apărută după destrămarea imperiului sovietic grație mișcării de eliberare națională de la finele secolului XX, Republica Moldova nu a fost condusă niciodată de exponenții acestei mișcări. Centrele imperiului reciclat au reușit să impună Republicii Moldova guvernări obediente, mare parte din ele antinaționale și antiromânești. Clasa politică apărută la Chișinău după 1991 s-a dovedit a fi mult mai afectată de cei 46 de ani de ocupație rusească sovietică, decât cea de la 1918, după ocupația țaristă de 106 ani. Lucidă și abilă politic, dar și exemplar determinată național, acea eminentă echipă de politicieni și intelectuali a parcurs în patru luni de zile calea de la ședința de constituire a Sfatului Țării, la 21 noiembrie 1917, la ședința de unire din 27 martie 1918, care a votat Unirea cu Patria-mamă. A fost o alegere pe cât de dreaptă, pe atât de vizionară, având în vedere consecințele instaurării în Rusia a statului bolșevic al terorii și genocidului.

La confluența secolelor XX-XXI condițiile sunt puțin diferite. Prăbușirea imperiului sovietic nu a provocat, din fericire, un al  treilea război mondial. Rusia a adoptat alt regim, dar nu s-a pocăit pentru crime, pentru agresiune, pentru genocid. Evenimentele din Ucraina demonstrează aceleași politici agresive și militariste.

Cel mai grav lucru în această istorie este că la Chișinău, sub presiunea colosului răsăritean,  încă nu a apărut acea guvernare decentă și responsabilă, care ar conștientiza că ieșirea din acest calvar dilematic este doar Unirea cu Țara. Mai mult, conștientizarea generală a reunificării celor două maluri de Prut este mult mai anemică decât dodonismul adversarilor noștri ce-și promovează acolo politicile lor de separatism național și segregare interetnică.

Apreciind consecvența în susținerea cursului european al Republicii Moldova, nu pot trece cu vederea și anumite derapaje, venite, cu regret, dinspre București. Cu tot respectul față de instituția prezidențială, mulți dintre votanții de peste Prut ai actualului Președinte rămân consternați atunci când Președintele României declară la Bruxelles că, citez: „O scurtătură via unirea cu România cred că nu este o cale foarte fezabilă în acest moment”. Nu vreau să intru în polemici contraproductive, de interpretare  a nuanțelor, dar „scurtătura” din 27 martie 1918 chiar s-a dovedit a fi una „foarte fezabilă” și cu consecințe faste pentru națiune.

Ca membru al Parlamentului României nu pot trece cu vederea și lipsa unui cadru sistemic de promovare a dezideratului de reîntregire. O strategie națională asumată de întreaga clasă politică, sprijinită de crearea unui Fond Național al Reîntregirii, ar suplini restanțele la acest capitol și ar mobiliza întreaga societate, de aici și de dincolo de Prut, sub flamura aceluiași unic ideal. Îndemnul nostru către toată clasa politică este să demonstrăm națiunii că suntem oameni de cuvânt și de faptă, vrednici de moștenirea precursorilor noștri de la 1918.

Cu prilejul Zilei Naționale a României aducem felicitări tuturor românilor oriunde s-ar afla: acasă sau pretutindeni, pe meridianele globului.

Dumnezeu să binecuvânteze România!

Dumnezeu să binecuvânteze poporul român!

Ion Hadârcă, senator de Vaslui

Lasă un răspuns