Ghimpu nu are curajul lui Filat să recunoască

Ghimpu nu are curajul să recunoască faptul că în ultimii opt ani a fost parte a sistemului construit după proiectul lui Plahotniuc și a fost complice la asamblarea lui șurub cu șurub. Ghimpu nu are nici măcar curajul lui Filat. În 15 octombrie 2015, ziua când Plahotniuc l-a aruncat în groapa cu lei, Filat a răbufnit emoțional și văzându-se încolțit de fiară, într-un oftat de rămas bun de la libertate și-a cerut iertare de la părinți și de la țară pentru că a fost complice în multe acțiuni comune reprobabile. Filat a recunoscut că a fost complice cu asasinul său, de fapt. Prin acest gest de iertare și recunoaștere Filat a stârnit mila multora, oprobriul altora, dar și consternarea celor de-a treia care în repetate rânduri au semnalat participarea lui activă la propria asasinare politică și l-au avertizat public. În ziua respectivă Filat era crispat de durere, răvășit de păreri de rău. Ultimul lucru bun pe care l-a mai reușit Filat în acea zi fatidică pentru destinul său a fost să-l prevină pe Ghimpu că el este următorul.

Ghimpu nu avea timp să-l asculte și nici minte să se gândească la cele spuse de Filat cu sufletul la gură. Ghimpu radia de bucurie și fierbea de plăcerea de a-l vedea răpus pe „contrabandist”: obiectul urii lui ancestrale. De fapt toată perioada de conviețuire politică în cele trei Alianțe de guvernare, Ghimpu a fost într-o alianță mai mult ori mai puțin deschisă cu Plahotniuc împotriva lui Filat. În relațiile acestea de ură și complot nu avea cum să nu fie uitată cauza pentru care s-au unit și au făcut Alianța, scopurile și obiectivele pe care le aveau de urmat.

Ieșirea de miercuri a lui Ghimpu în conferință de presă a putut fi comparată cu scoaterea lui Filat la tribuna Parlamentului din 15 octombrie 2015. Cu voce mult mai stinsă ca a lui Filat, pe o notă de imn funerar, Ghimpu l-a învinuit pe Plahotniuc de tentativă de distrugere a partidului său și de preluare în captură a instituțiilor conduse până mai ieri de liberali. Un jalnic ecou a ceea ce parte a partidului său, încă în 2013, și întreaga societate liberă de oligarhi au semnalat-o cu voce tare de atunci încoace. Ghimpu ca și Filat a fost complicele propriei sale asasinări politice. Filat și Ghimpu i-au îngăduit lui Plahotniuc să facă ce vrea cu instituțiile statului și nu au colaborat înde ei nici într-un fel ca să îl opreească. Ei au ales să intre în complicitate cu Plahotniuc cu gândul că poate acesta îi va lăsa să-și facă interesele mici și meschine. Ca în orice formă de complicitate interlopă, că despre o astfel de colaborare trebuie să vorbim cu referință la cei trei foști capi de Alianță, lucrurile se termină doar atunci când cel mai lipsit de milă și de scrupule îi termină pe ceilalți doi.

Filat a fost terminat primul, Ghimpu se află în plină procedură. Cu deosebirea că Filat a avut curajul să recunoască complicitatea avută cu călăul său, iar Ghimpu întârzie să o facă. Din care motive: nu-i permite orgoliul, de frică pentru că este personal vulnerabil ori mai nutrește speranța că vechea prietenie își va spune ultimul cuvânt? Să nu observe Ghimpu că gara e pustia și toate trenurile au plecat?

Valeriu Saharneanu

10 noiembrie 2017

Lasă un răspuns