Neinvitatul nicăieri și niciunde, Dodon, vrea certificat de sănătate de la Iohannis

Dacă ar fi să se facă un clasament (un top) al celui mai prost… statuat Președinte din lume, nu am avea nicio surpriză dacă l-am găsi în vârful lui pe Dodon.  Să precizăm galant: este vorba de o statuare a funcției, lucru care se pretează aducerii la normă, nu de prostia care nu are leac de îndreptare. Dodon este prost statuat pentru că, după aproape un an de la alegerile pe care i le-a câștigat Partidul Democrat, nu are un comportament adecvat funcției de Președinte al Republicii Moldova. El nu face politica de mare dimensiune a statului, dânsul face în continuare politica îngustă a partidului său. Iar asta înseamnă mercenariat rusesc docil și umilitor, intrarea în coliziune cu agenda și interesele propriului stat, viraj periculos pe contrasensul direcției de înaintare a țării a cărei prim-demnitar se consideră.

Din această cauză la Dodon toate lucrurile merg anapoda. El într-adevăr se simte ca vaca pe gheață, precum presupuneam că va fi încă înainte de a intra în mandat. Atunci când spune cu ochii ieșiți din orbite că va rupe ori, cel puțin, va revizui Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, Dodon ar trebui să știe că aruncă sare nu doar în ochii Bruxellesului (ca să placă Moscovei), dar supără cel puțin încă 27 de capitale din Europa. Iar acestea cunosc foarte bine de unde vine sprijinul cel mai mare pentru cetățenii acestui stat bicisnic și capturat. Evident, capitalele (cu mici excepții) cad pe gânduri și se întreabă dacă respectivul șef de stat moldav este cumva în deplinătate mintală.

Mai mult: atunci când Dodon își trimite ortacii de partid să stabilească relații cu dictatorul Coreii de Nord în plină criză internațională, provocată de ambițiile nucleare ale acestuia, apoi merge la Teheran ca să taie frunze la câini, în alte capitale din lumea întreagă prind a se întreba nu doar despre sănătatea mintală a protagonistului acestei politici, dar și despre conformitatea psihică a poporului care, chipurile, l-a ales. Iar atunci când contestă drepturile teritoriale ale vecinei Ucraina, aruncă pe mică pe ceas noroi în direcția României, neagă și condamnă, chiar, dreptul la unitate a poporului din care face parte și amenință că va lichida fizic părtașii unionismului, Dodon nu arată altcumva decât „deșteptul” care își taie cu sârguință bleagă creangă de sub propriile picioare.

În consecința activităților lui, Dodon a ajuns să fie în a noua lună de la intrarea în mandat un ins izolat ca un lepros, un bolnav netransportabil politic, un șef de stat care nici măcar șef de stână nu poate fi. A demonstrat-o pe toate fețele. În așa stare și cu un asemenea portofoliu nu are putință să meargă nicăieri, decât la raport, la stăpânul de la Moscova, în fiecare lună, și în călătorii turistice sponsorizate, de zece ori pe săptămână.

Desigur, pentru un șef de stat călătoriile cu familia sunt bune, dar cu totul alta e să călătorești oficial, ca un rege – cu fanfară la scara avionului, cu protocol simandicos și banchete oficiale. Altă viață! Cum să facă să iasă din cușca în care s-a ferecat? Ar vrea și el să ajungă pe la curți mai alese, căci mandatul i se poate sfârși tot atât de neașteptat, pre cum l-a căpătat. O primă avertizare în acest sens i s-a și aplicat. Adevărat, suspendarea a fost doar pe trei zile, dar nu de zile este vorba, ci de câtă sadică batjocură pentru un orgoliu atât de sensibil. Și, iată: în incertitudine de mandat, în crâncenă disperare, Dodon s-a apucat să scrie invitații și scrisori de auto-recomandare. Cine știe, poate cuiva i se face milă și se îndură de un biet și suferind Președinte. În această lucrare de spargere a zidurilor izolatoare de mare folos sunt tupeul și nesimțirea. Mai ales nesimțirea. Având-o din abundență, Dodon s-a gândit că primul pe care trebuie să-l încerce de minte ar fi bine să fie fratele de peste pârlaz. Deh, fratele, frate este! Sângele apă nu se face. Va uita că ieri, alaltăieri, și mai alaltăieri, și anul trecut i-am arătat cu neobrăzare …fața printre gard, că peste tot în vecini și la dușmani, îl vorbesc de rău și bat gura că nu mi-e frate. Fratele este frate și mă va ajuta să ies din izolare, gândește prefăcutul.

Așa a ajuns Dodon să-i scrie scrisoare lui Iohannis, Președintele României, țara pe care el o urăște de dragul banului străin și o învinuiește pe la toate colțurile că atentează la statalitatea bucății din ea, peste care a ajuns el însuși, cu totul accidental, să fie Președinte. Dodon îl invită pe Klaus Iohannis să vină în vizită la Chișinău „în virtutea vecinătății noastre, a evenimentelor istorice comune și a afinităților culturale pe care le-am avut mereu…”

La o privire superficială scrisoarea lui Dodon către Iohannis e ca o sutană verbală țesută mieros. Citita însă mai de-aproape se observă bine că epistola este îmbibată cu veninul cominternist al formulărilor de tipul „evenimentelor istorice comune” și al „afinităților culturale”. Un frate onest și cinstit ar vorbi cu mândrie despre o istorie comună, nu doar de evenimente, despre identitatea culturală și a tradițiilor care ne ține uniți de veacuri.

Se vede bine, Dodon nu este dintre acești frați. El are nevoie de Iohannis pentru a dilua imaginea pe care o are de proscris al lumii moderne, de retardat în epoca stalinistă. Dodon are nevoie de Iohannis ca leprosul de agheasma vindecătoare, în speranța că astfel va căpăta un certificat de sănătate. Vagă speranță  că Iohannis se va încumeta să emită un document fals.

Valeriu Saharneanu, 1 noiembrie 2017

Lasă un răspuns