Dodon și Marea Adunare Națională ori ce relație are porcul cu Crăciunul

Probabil că în Republica Moldova nu este zi de la Dumnezeu fără să se întâmple ceva șocant. Generatori de șocuri avem nebănuit de mulți. Dacă o zi nu iese Parlamentul la rampă – iese Guvernul; dacă nu uimește cu ceva Procuratura – ne frapează oarecare Judecătorie; dacă nu ne impresionează vreo vedetă locală – vine numaidecât să ne contrarieze un politician național.

Nu rămâne în urmă nici Președinția. De când Dodon a fost băgat acolo, instituția a devenit un focar constant de propagare a undelor de șoc. Așa cum a promis să fie – un Președinte activ (cârcotașii spun, fictiv) – Dodon și-o face cu mâna lui, atunci când vrea să impresioneze la tot pasul și cu orice preț. Intelect modest și fanfaron mare ce este, el reușește să șocheze, în special, prin ridicol, atunci când se auto-propagă pe rețele ba cu fundul în sus într-un locaș, chipurile, al Muntelui Athos, ba cu capul în jos sub poalele stăpânului de la Kremlin.

Subiectul șocant la care vrem se ne referim a avut un scurt preludiu. Aflat săptămâna trecută în periplu turistic prin Balcani și Iran, lui Dodon i s-a transmis că ambasadorul american la Chișinău și careva militari de-ai acestuia s-au deplasat la poligonul de la Bulboaca și urzesc acolo planuri războinice. În fapt, solul american a luat cunoștință de starea implementării proiectului de un milion de dolari, dăruiți de Guvernul SUA pentru înzestrarea Armatei Naționale cu echipamente moderne de instruire. În loc să se bucure și să mulțumească poporului american de grijă față de Armata Republicii Moldova a cărui comandant suprem este, Dodon a văzut în acest act încă o tentativă de compromitere a lui în fața stăpânului de la Kremlin. El a tunat de pe munte că va curma la fața locului orice tentativă de implicare a țării sale în careva acțiuni subversive urzite de NATO.

Luni, 14 august, Dodon a făcut o vizită fulger la poligonul Bulboacă. Întors la reședință a convocat presa și a declarat pe un ton teatral liniștitor că inspecția lui nu a descoperit urme de ceea ce bănuia (?) și l-a îngrijorat cumplit, dând de înțeles că Armata urmează programul obișnuit de pregătire sub controlul atent al măriei sale. Pe un ton mult mai dur, Dodon a avertizat pe cine trebuie că va veghea ca nu cumva cineva să pună la cale cevașilea destabilizare a situației prin atragerea carecumva a armatei în careva conflicte care să conducă oarecum la violarea statutului de oarecare neutralitate a țării sale. Notă promptă, gravă și plină de concretitudine, caracteristică Comandantul Suprem.

Odată atins acest subiect sensibil și totdeauna extrem de excitant al ingerinței externe, Dodon a devenit vultur de Sadova, rezultat din încrucișarea curcanului ungurean de rasa Nico cu papagăleasa filipineză de neamul Cacadu. Cu mâinile înfipte în pupitrul Președinției, El Comandante a dat drumul următoarei fraze: ” (citat) „dacă Guvernarea de la Chișinău, împreună cu majoritatea parlamentară, ghidați de unele forțe din afară țării, vor încerca să se implice într-un conflict regional, vor încerca să destabilizeze situația din R.M., atunci, în calitate de Președinte al R.M., împreună cu poporul țării noastre, vom fi nevoiți să demolăm această guvernare prin toate acțiunile posibile, inclusiv prin convocarea Marii Adunări Naționale…”
Posteritatea va descoperi poate mai târziu de ce Dodon a plesnit cu foc de avertizare Guvernarea R.M. din care face parte, de îndată ce, precum menționase cu o frază mai devreme, la Bulboacă nu a descoperit careva activități suspecte.

Dodon, mai mult ca probabil, a inventat această parabolă vie cu destabilizarea și iminența unei stări de conflict militar regional, ca să prevină o tentativă a majorității parlamentare de a-l destitui din funcția de Președinte. Scurgeri controlate de zvonuri din zona Coordonatorului au început deja să prelucreze opinia publică vis-a-vis de punerea pe rol în următoarea toamnă parlamentară a procedurii de impeachment împotriva lui Dodon.

Vestea nu este nouă și, din punctul de vedere al Coordonatorului, se pare logică: Dodon și-a jucat rolul și și-a încheiat misiunea – opoziția anti-oligarhică nu a luat astă toamnă Președinția, iar Dodon a făcut destulă mizerie antiunionistă și pro-rusă ca Guvernarea PD-(PL), pe fundalul acestei mizerii, să-și poată farda fizionomia descompusă de corupție în cele mai stridente culori pro-europene-unioniste. Vrea-nu vrea Dodon, dar Președinția trebuie întoarsă celui care i-a dat-o să se joace de-a El Comandante. Așa că, deși s-a deprins cu jucărica și a intrat în rol la modul serios, destituirea lui Dodon la nici un an de la înscăunare poate fi considerată în norma lucrurilor și în această veste nu există nimic senzațional, cu atât mai mult șocant.

Materia șocantă în evenimentul organizat de Dodon vine de la enunțarea formei de opunere și a metodei de apărare la care va recurge în cazul punerii în aplicare a măsurii de destituire. „Între toate acțiunile posibile”, Dodon a subliniat cu gravitate una neverosimilă: „inclusiv prin convocarea Marii Adunări Naționale…”

Acesta este șocul: Dodon și Marea Adunare Națională! Închipuiți-vă doar că Marea Adunare Națională – forul-eveniment al Mișcării de Eliberare Națională a milioanelor de români-moldoveni, manifestație epocală care a pus capăt ocupației sovietice și a contribuit la dispariția imperiului ruso-comunist – manifestă în sprijinul unui fanfaron inventat de oligarhi ca să spurce nu doar prezentul, dar și istoria luptei noastre pentru libertate și reîntregire. Dodon, cel care promite la tot pasul să incrimineze în lege unionismul și să trimită în lagăre unioniștii, vrea să-și facă scut de apărare din sfânta-sfintelor acestei mișcări de la origine.

Nu știm ce e mai mult în intenția deșuchiată a acestui gunoi rămas nemăturat de vântul istoriei: blasfemie ori demență. Credem că, și una și alta. De vină poate fi și inconștiența lui Dodon care visează măreție și idolatrizare, dar, sub amețeala trufiei, apelează la forțe și evenimente care îi sunt incompatibile, contraindicate ori chiar de-a dreptul ucigătoare naturii lui de trădător de neam. Că să-l lămurim cum stau lucrurile cu invocarea în sprijinul lui a Marii Adunări Naționale va trebui să recurgem și noi la o parabolă explicită.

Nimerită este cea care explică relația Porcului cu Crăciunul. Se știe că porcul este hrănit un an de zile și îngrășat special pentru masa de Crăciun, chiar i se spune „porcul de Crăciun”, dar relația lui cu sărbătoarea este strict gastronomic: ea se reduce doar la bunătățile preparate din el. Nimeni nu este la mintea cocoșului să afirme că „pomana porcului” este cea care „convoacă” sărbătoarea Crăciunului: de două mii de ani bietul animal fiind sacrificat în ajun. De-ar fi voia lui, ar prefera să fie scos din această relație, știind că beneficiarul final al sărbătorii are stabilită pentru el ziua de vamă a Sfântului Ignat. Dar, animalul este inconștient: închis în cocina lui, el mănâncă și se îngrașă și nici rece nu-l trece ce gând bun și-au pus oamenii cu el de Crăciun.

Trebuie să presupunem că Dodon este ființă conștientă, deși ura lui pentru unitatea neamului din care se trage pun la mare îndoială prezența acestei facultăți umane esențiale. Izolat la Președinție, el simte că beneficiarul final al „alegerii” lui în funcția de șef al statului ar putea să-i fi fixat în Parlament o alegorică zi a Sfântului Ignat. Ultimul asemenea ritual a avut loc la 15 octombrie 2015 și a fost dedicat sacrificării lui Filat.

Instinctul îi spune că trebuie să ia contramăsuri. Ca să-și impresioneze adversarul, Dodon vine la conferință să amenințe în disperare că va da în el cu… Marea Adunare Națională. Este șocant prin tupeul de a invoca în apărarea sa o forță care îl detestă profund și cu care nu are nicio relație. Nici măcar cea pe care o are porcul cu Crăciunul.

Valeriu Saharneanu, 16 august 2017

Lasă un răspuns