Frăția politică fără principii PDM-PSD discreditează Țara-Mamă, dar și România europeană

Joia trecută, 20 iulie 2017, puterea politică de la Chișinău a trecut Rubiconul. Partidul Democrat al lui Plahotniuc și Partidul Socialiștilor al lui Dodon, asistate de Partidul Popular European(?) al lui Leancă au votat, contrar cerințelor insistente ale europenilor, proiectul de lege privind introducerea sistemului de vot mixt în Republica Moldova.
Atmosfera zilei votării a amintit de noaptea învestirii în Parlament a actualului Guvern – 20 ianuarie 2016 – cu manifestații de protest împotriva adoptării noului sistem. Inedit, ca măsură de siguranță, guvernarea a mobilizat bugetari pe post de scut, făcând din ei o masă de contra-manifestanți, menită să dubleze cordonul consistent de polițiști și trupe speciale.
În acea zi de joi, 20 iulie, la Chișinău a avut loc un fapt care trebuie scos în evidență – reconfigurarea politică a Guvernării. Așa numita guvernare pro-europeană a încetat să existe și ca formalitate. Structura votului din Parlament a proiectat în spațiul public o nouă structură a guvernării, compusă din ceea ce lumea analitică numește binomul Plahotniuc-Dodon. Asta înseamnă că în Republica Moldova guvernează, în fapt și pe față, o nouă alianță, cea dintre Partidul Democrat al marii corupții și Partidul Socialiștilor, produsul marii corupții și expresia politică a coloanei a cincea pro-moscovite. Partidul lui Leancă nu contează – ca apendice al PD el poate fi extirpat oricând dacă interesele Coordonatorului o vor cere.
Metamorfoza ca și sfidarea va banc a partenerilor de dezvoltare nu au rămas neobservate și reacțiile nu au întârziat să vină. Într-o Declarație semnată de înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate, Federica Mogherini și Comisarul European pentru Politica Europeană de Vecinătate și Negocieri pentru Extindere, Johannes Hahn se spune că schimbarea „contravine direct recentelor recomandări ale Comisiei de la Veneția și Oficiului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului” și că „UE, în mod repetat, în special în timpul procedurii planificare de asistență macro financiară, a solicitat necesitatea respectării mecanismelor democratice, inclusiv un sistem parlamentar multipartit și statul de drept”. Exprimându-și dezamăgirea, Ambasada Statelor Unite la Chișinău subliniază într-un comunicat cu text deschis că „Adoptarea codului revizuit pune sub semnul întrebării scopul guvernului care declara că vrea un viitor democratic şi european pentru poporul moldovenesc.”
Am vrea să credem că sosirea la Chișinău în vizită oficială a prim-ministrului României Mihai Tudose a doua zi după votul scandalos din Parlamentul Republicii Moldova a fost o coincidență nefericită, nu o demonstrație de sprijin planificată din timp, așa cum s-a arătat. În stilul „subtil” șarlatanesc în care știm că lucrează guvernarea de la Chișinău s-ar putea ca votul din ajunul vizitei să fi fost anticipat în așa fel, încât vizita lui Tudose, convenită planificat, să pară o aprobare a modificărilor. Conspiraționist, ne-am fi putut gândi anume la această variantă, dacă lucrurile nu erau limpezite de însuși prim-ministrul României în declarațiile făcute chiar de el. Potrivit lui Tudose, autoritățile de la Chișinău nu au făcut nimic rău prin faptul că au „schimbat un sistem democratic cu alt sistem democratic”, iar recomandările negative care au anticipat votarea se datorează unor oponenți ai reformei, preocupați de o „distorsionare a realității”. Reacțiile critice care au venit după votare sunt, la părerea lui Mihai Tudose, urmarea unor „deficiențe de comunicare” dintre Chișinău și Bruxelles – o trimitere neinteligentă la aceeași opoziție care, neavând ce face, distorsionează realitatea. Punând capac la toate, prim-ministrul României a conchis, fără pic de ironie și ca om serios ce este, că „instituțiile din Moldova funcționează”.
Nu cunoaștem secretul cum domnul Tudose a reușit să descopere în doar câteva ore că instituțiile din (Republica) Moldova funcționează. Cetățenii simt pe pielea lor, iar partenerii de dezvoltare cunosc din observații atente că Republica Moldova este un stat capturat, că instituțiile lui funcționează în regim special când vine vorba de dobândirea banilor pentru satisfacerea intereselor clientelare. Povestea cu miliardul furat este cea mai relevantă în acest sens. Iată schema: un „simplu prim-ministru” emite o hotărâre a instituției executive a Guvernului (OUG) în care dispune scoaterea unui miliard de USD din rezerva Băncii Naționale pentru a salva, chipurile, depunerile oamenilor. Instituția „independentă” a Băncii Naționale execută umil. Miliardul este vărsat în anumite bănci și acolo „dispare”. „Indignate”, instituțiile de urmărire jură să dea de urma hoților. Mult mai perspicace, instituția Parlamentului îl și găsește: ea votează, „suveran”, o lege, prin care „pierderea” (furtul) este transformată în datorie publică și pusă pe umerii populației. Instituțiile „indignate” se potolesc subit. Fostul „simplul prim ministru” este luat sub aripa ocrotitoare a beneficiarului miliardului „pierdut”. Urmează inflație, explozie de prețuri, populație băgată în sărăcie și disperare, dar, cum nu e rău fără bine, ușor de manipulat.
Schema descrisă mai sus se referă la regimul de funcționare (luare a banilor de la popor) instituțională pe interior. Pentru stoarcerea banilor din exterior oligarhia a antrenat cu succes altă instituție – Președinția. Ocupantul ei face mare tărăboi rusesc sub nasul astupat al așa zisei guvernări pro-europene ca să bage în sperieți România și să impresioneze Occidentul. Calculul strategilor de la Chișinău este că pericolul pierderii geopolitice a Republicii Moldova va deschide, fără prea mari condiționări, fondurile românești, europene, chiar americane. Ca bonus, un tărăboi pe cinste, jucat cât mai firesc, va face ca atât populația supărată cât și partenerii vexați să uite mai ușor întâmplarea criminală cu miliardul furat.
Așa stau cu adevărat lucrurile în ceea ce privește funcționarea instituțiilor în Republica Moldova pe care trebuia să le cunoască prim-ministrul unui stat angajat să fie nu doar avocat european al Republicii Moldova, dar și unul dintre cei mai importanți finanțatori ai ei.
Să fi venit Mihai Tudose la Chișinău neinformat și nepregătit, fără să cunoască situația reală de aici? Să nu fi aflat că Partidul Democrat, al cărui exponent este omologul său Pavel Filip, este muma corupției mari și că această mumă s-a făcut luntre și punte ca liderul unui partid antiromânesc și antieuropean să ocupe funcția de Președinte? Că jocul pe note geopolitice al cuplului PD-PSRM este fals și menit să tragă pe sfoară România, Europa și Statele Unite, ca ele să sloboadă bani mai ușor și cât mai mulți?
Poate cerem prea mult de la un prim-ministru proaspăt numit, dar rigoarea este cuprinsă în fișa de post a înaltei lui funcții. Dacă nu l-a informat ambasada, ca funcționar responsabil el trebuia să consulte cel puțin, pentru a evita o disonanță de atitudine, reacțiile partenerilor UE și NATO, la afrontul obraznic al Chișinăului oficial pe subiectul schimbării sistemului electoral. Nu a recurs nici la acest ajutor și disonanța a fost enormă. Publicul pro-european și unionist sensibil din Republica Moldova a fost profund dezamăgit că un înalt demnitar din Țară aprobă și laudă tertipurile unui regim mafiot care face alianță cu extremismul antiromânesc dodonist și pune în pericol apropierea noastră de Patria-Mamă și de Europa.
Ce se întâmplă? Este dispusă România să continue abordarea relațiilor dintre cele două maluri de Prut pe aceleași criterii de partid: înguste, clientelare, lipsite de principii și valori? Este oare mai importantă relația oarbă PDM-PSD decât interesul național comun al celor două state românești? Oare un PSD, care guvernează în România, nu vede și nu aude că un PDM, care guvernează în Republica Moldova, este instrumentul politic al unui escroc ale cărui scheme inimaginabile de corupție fac imposibile orice apropiere, unire ori integrare? Îi amintim României că anume acest escroc a lichidat transmisiunile TVR-ului în Republica Moldova și prin rețeaua de stat preluată personal retransmite ani în șir propaganda rusă agresivă: antiromânească, antieuropeană, antiamericană, în fine – antidemocratică. Unui prim-ministru PSD-ist al României care vine în Republica Moldova, cu greu, dar i se poate ierta gafa comisă cu cele „două popoare frățești”. Dar el nu numai că nu va fi iertat, ci va face ca românii din Republica Moldova să condamne în persoana lui România pentru faptul că sprijină politic și alimentează cu bani fără a cere socoteală, un regim antinațional corupt.
Poate din această cauză – a relațiilor strânse de partid, dar profund ipocrite în raport cu principiile și valorile europene, dintre PDM și PSD – dragostea de România a românilor moldoveni, a rușilor, ucrainenilor și găgăuzilor din Republica Moldova trece astăzi în primul rând prin DNA-ul românesc. Fiindcă pe exemplul României ei s-au convins că libertatea are preț și bunăstarea le intră în case doar atunci când corupția este despărțită de guvernare și mutată în cătușe la pușcărie. Nu așa cum se întâmplă în Republica Moldova că ea modifică cu impertinență legi și sisteme electorale ca să continue la nesfârșit jupuirea acestei părți a poporului român, iar pentru asta mai și este lăudată pe linie de partid.
Valeriu Saharneanu, 25 iulie 2017