PLR: Mica Unire şi dezideratul Unirii Permanente
De ziua Unirii Principatelor şi a formării statului modern România, Partidul Liberal Reformator adresează tuturor celor care simt româneşte cele mai calde felicitări şi urări de bine.
Unirea Moldovei cu Ţara Românească a constituit în 1859 unul dintre reperele cele mai importante ale formării şi consolidării naţiunii române.
Evenimentul a făcut posibilă, ulterior, la 1918, Marea Unire a tuturor pământurilor româneşti de care au putut beneficia şi românii-moldoveni dintre Prut şi Nistru, rupţi mişeleşte de trupul Moldovei istorice timp de mai bine de un secol.
Învăţămintele Micii Uniri de la 1859, dar şi a Marii Uniri de la 1918, sunt că tendinţa de unire a românilor este firească şi chiar obligatorie pentru fiecare descendent al naţiunii noastre. Pentru că Unirea înseamnă un stat mai puternic şi mai viabil, unul care poate să ofere fiecărui individ mai multă securitate în această lume zbuciumată, dar şi mai multe posibilităţi de dezvoltare spirituală şi materială.
Exemplu pentru cei care fac politicile azi în cele două state româneşti ar fi şi figura emblematică a lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii. Votat domnitor în ambele Principate pentru calităţile lui de persoană integră, necoruptă şi plină de curaj, Alexandru Ioan Cuza a fost principial şi consecvent în promovarea reformelor. El nu s-a conformat intereselor oligarhice şi celor străine, foarte puternice şi atunci în acest spaţiu. Cuza s-a jertfit intereselor ţării şi a implementat o serie de mari şi fundamentale reforme în baza cărora România a putut să se afirme ca un stat independent, suveran şi modern într-o Europă în transformare.
Noi, românii din Republica Moldova marcăm cea de 158 aniversare a Micii Uniri în condiţii contradictorii, când la şefia statului a fost promovat un vogoride anti-unionist şi antiromân, iar puterea legislativă şi executivă este controlată de un regim oligarhic bazat pe corupţia instituţionalizată.
Situaţia denotă că Unirea românilor, în general, este un proces neterminat, iar unirea celor două state româneşti, în particular, rămâne un deziderat de primă actualitate.
Indiferent de cât de mare va fi rezistenţa oligarhilor din interior şi a imperiilor din exterior, noi, generaţiile de azi, conştiente şi responsabile, trebuie să facem tot ce ne stă în puteri ca acest deziderat să fie îndeplinit cât mai curând.
AŞA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU!
Chişinău, 24 ianuarie 2017