Academicianul Ion Hadârcă, omul care știe să îndrepte istoria pe calea cea bună

 Note de campanie

Ion Hadârcă, academicianul și omul politic, candidatul ALDE la Senat în județul Vaslui este, pe bună dreptate, omul care îndreaptă istoria pe calea cea bună. El poartă noroc oamenilor în mijlocul cărora se află în momente de răspântie de vremuri. Afirmația nu este frază înflorită și nici cuvinte gratuite, scrise în efervescența obișnuită a unei campanii electorale aflate pe ultima sută de metri. Spun aceste cuvinte ca martor al istoriei trăite în arealul de activitate al acestui om, ca observator, cronicar și critic, la care obligă profesia de jurnalist, al unei perioade de mai bine de un pătrar de veac. Deși Ion Hadârcă este slujitor al cuvintelor limbii române, fiind poet și scriitor talentat, pentru dânsul vorbesc nu cuvintele, vorbesc faptele de-o viață, experiența anilor de grea încercare a luptei pentru eliberare națională din Basarabia.

Ca poet și scriitor ar fi putut să rămână cuminte și netulburat de nimic, lipit la masa de scris, unde se simte cu adevărat confortabil. Ar fi putut să se consacre strict acestei lumi fermecătoare a cuvintelor căreia îi este dedat cu sufletul și cugetul. Ca om al cetății și ca român, însă, nu a putut să se izoleze în spatele acestui confort profesional în vremurile când istoria, zgârcită cum o știm cu noi, românii, deschide din vreme în vreme, pentru o frântură de clipă, șansa transformării în bine, a emancipării sociale și naționale. În această clipă, poetul, cumintele poet și intelectualul rasat, Ion Hadârcă, a pus condeiul de o parte și a ieșit în stradă, alături de semenii săi, punând-u-le pe buze imnul acelor vremuri a românilor basarabeni, cuvintele cântecului scrise de el pe o margine de caldarâm „O, Libertate, sfântă  Libertate!”. A ieșit nu doar pentru a aclama Libertatea, a ieșit ca să o dobândească, postându-se în fruntea primului val al Mișcării de Eliberare Națională fiind ales președinte al Frontului Popular din Basarabia. A fost ora astrală când Ion Hadârcă a purtat primul mare noroc pentru românii basarabeni, pentru că milioane dintre ei au văzut în acest om cuminte întruchiparea cumințeniei lor răzvrătite, ani la rând durute, batjocorite și călcate în picioare de cizma murdară a ocupantului. Cu chemarea lui, devenită simbol al luptei de eliberare, „Pace în suflet și Unire în Țară!”, Ion Hadârcă a deschis prima mare Adunare Națională de la 27 august 1989 din centrul civic al  Chișinăului la care a participat aproape un milion de români basarabeni. A fost omul care a înfruntat Imperiul răului chiar la el  în bârlog, în tenebrele Kremlinului, unde în calitate de deputat a pus pe masa lui Gorbaciov primele revendicări de libertate și independență formulate de Marile Adunări Naționale de la Chișinău.

Al doilea mare noroc purtat de Ion Hadârcă basarabenilor, dar și întregii națiuni române a fost momentul când a insistat să organizeze un eveniment de mare încărcătură simbolică prin care să arate semenilor săi calea care îi va duce spre adevărata dezrobire, dar să arate și lumii întregi că a venit vremea îndreptării unei mari nedreptăți făcute națiunii române în anul 1940 prin Pactul dintre Hitler și Stalin. Acest eveniment a fost Podul de Flori de la 6 mai 1990. A fost podul nu doar de flori care în acea zi au înlocuit apele Prutului, ci și podul de lacrimi a revederii dintre frații, despărțiți de urgia comunismului sovietic și a imperialismului rusesc. Podul de Flori a fost și prima mare breșă făcută de românii basarabeni, „cu pace în suflet”,  în zidul colosului sovietic, prevestirea prăbușirii lui inevitabile. Acest ceas a sosit în august 1991. Dar puciul de la Moscova a purtat și pericolul re-stalinizării imperiului. În acele zile de mare cumpănă Ion Hadârcă vine la București pentru a reprezenta, în cazul biruinței puciștilor, guvernul în exil al fragilei Basarabii. Descompunerea ce a urmat a Uniunii Sovietice a schimbat agenda solului basarabean Ion Hadârcă  încercând să deschidă cu oficialii de atunci de la Cotroceni și Palatul Victoria, agenda reunirii Basarabiei cu Patria-Mamă. Numai că oficialii respectivelor palate erau bântuiți încă de frica imperiului și au speculat argumente de respingere a oportunității de reunificare. Timpul a arătat că atunci, în august 1991, a fost ratată o mare șansă. Mesagerul unirii, Ion Hadârcă a revenit la Chișinău, a votat la 27 august 1991 independența de fostul imperiu și a propus pentru aprobare în Parlament, ca imnul tinerei republici independente, al celui de-al doilea stat românesc, să fie „Deșteaptă-te române!”, ca liant al unei viitoare și inevitabile reîntregiri,

Ratarea șansei s-a resimțit imediat, pentru că imperiul și-a revenit în puțin timp din șocul suferit în august 1991 și a dezlănțuit împotriva Republicii Moldova o serie întreagă de acțiuni menite să împiedice contopirea firească a celor două state despărțite de Prut. O astfel de acțiune a fost și războiul de agresiune din 1992, dar și războaiele nevăzute, numite azi, hibride, duse cu scopul să transforme Republica Moldova într-un cap de pod de hărțuire a României și a Uniunii Europene. În 2013, planul Moscovei a fost să blocheze integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, ca ulterior, ea să fie inclusă în „noua lume rusă”, anunțata de regimul Putin a „noii lumi ruse”. În acel an scopul Kremlinului era să blocheze, semnarea de către Republica Moldova a documentelor de la Vilnius, menite să conducă direct la semnarea Acordului de Asociere a ei cu Uniunea Europeană, să deschidă comerțul liber a Republicii Moldova cu această piață și libera circulație a cetățenilor ei în spațiul european. Pentru Moscova aceasta însemna să scape din mâini prada atât de mănoasă a pământului basarabean pe care l-a exploatat cum a vrut sute de ani.

Republica Moldova a semnat Acordul și a evadat, juridic și simbolic, din captivitatea fiarei. Norocul i-a fost iarăși în Ion Hadârcă, care a făcut, împreună cu alți deputați reformatori din Parlamentul Republicii Moldova, ca statul să nu eșueze de pe drumul european, așa cum s-a întâmplat atunci cu Ucraina. Partidul Liberal Reformator pe care l-a fondat a înfruntat presiuni extraordinar de mari și a impus stabilitatea politică la momentul când aceasta avea să salveze cel de-al doilea stat românesc de cea de-a treia împilare rusească. Acordul de Asociere semnat în 2014 este documentul care ține Republica Moldova ancorată în spațiul românesc și european și nu o lasă să intre din nou în deriva care are o sigură destinație –  cel de-al treilea imperiu rus – pieirea, cu alte cuvinte.

Pericolul nu a fost înlăturat cu totul nici până azi. Marea amenințare este corupția clasei politice. Ion Hadârcă și Partidul Liberal Reformator din Republica Moldova, al cărui președinte este, s-a ridicat împotriva acestui flagel ucigător. La moment sistemul corupt este mai puternic, fiind ajutat de Kremlin, căruia îi convine ca acest stat să rămână așa cum este – sărac și insuficient – în aria lui de influență. Începând cu anul 2014, odată cu instalarea statului oligarhic,  Republica Moldova a intrat în convulsiile altei perioade tulbure care a culminat anul acesta cu aducerea comunistului Dodon, în funcția de președinte. Ideologia acestei căpetenii a coloanei a cincea a Moscovei în Republica Moldova este, precum se știe, antiromânismul cominternist, ura față de tot ce este național. Dotat cu bani și cu instrumente de propagandă puternice, Dodon speculează reziduurile ideologice sovietice rămase în capetele basarabenilor. Ion Hadârcă și echipa lui au continuat și vor continua să neutralizeze, până la anihilarea deplină, a otrăvii cu care operează neprietenii și cozile lor de topor. Reîntregirea pământurilor românești nu poate fi nici amânată și nici anulată. De nimeni și niciodată. Cu atât mai mult de o clasă politică descompusă în corupție și trădare de neam. Relațiile din anii din urmă cu Partidul Liberal Reformator din România, sprijinul președintelui acestuia, dl Călin Popescu Tăriceanu, comunicarea strânsă cu noua formație a liberalilor și democraților români, ALDE, este o oportunitate majoră de a continua lupta pentru binele neamului românesc. Faptul că ALDE l-a pus pe academicianul și reformatorul basarabean Ion Hadârcă primul în lista sa pentru alegerile în Senatul României în județul Vaslui este un exemplu nemaipomenit în experiența de colaborare dintre politicienii de  bună credință de pe cele două maluri ale Prutului. Lupta pentru interesele naționale avansează astfel către o altă etapă și este legată nemijlocit de interesele cetățeanului român, celui de aici, din Vaslui, dar și a celui din Soroca, Cahul, Orhei sau Bălți. Pentru că reîntregirea se va face nu cu puterea armelor, care sunt apanajul agresorilor, reîntregirea se va face cu puterea exemplului. Viața mai bună, mai organizată, mai avută a românilor vasluieni este acel exemplu bun care îl va scoate pe românul basarabean nu doar din halucinațiile rătăcirilor ideologice, dar și din nehotărârea, soră cu pieirea, de a se uni cu frații lor de sânge.

Astfel că proiectul politic al academicianului și omului politic Ion Hadârcă este să se consacre transformărilor în bine a județului Vaslui. În cazul în care vasluienii vor decide duminică să-i legifereze mandatul în Senatul României, el o va face cu tragerea de inimă și cu eficiența cu care a știut să îndrepte pe calea cea bună, în momente de cumpănă, destinul istoric al Basarabiei.

În aceste zile agitate, de mare turbulență electorală, am cutreierat din zori până în nopțile târzii multe localități ale județului și am asistat la numeroase întâlniri cu cetățenii Vasluiului, Hușilor, Bârladului, Negreștilor, cu diferite categorii sociale, țărani, fermieri, oameni de afaceri, mici producători, pensionari, tineri cu inițiativă și tineri fără un loc de muncă, localități fruntașe cu buni gospodari și comune uitate de lume… În felul acesta am acumulat un munte de probleme, dureri și așteptări, sugestii și impresii din România profundă a județului Vaslui, toate asumate în felul acesta și trecute prin sufletul lui Ion Hadârcă, a  celui care vrea să schimbe starea de lucruri în deplină concordanță cu proiectul ALDE  pentru o viață mai bună într-o ROMÂNIE REDATĂ ROMÂNILOR.

 Valeriu Saharneanu,  Vaslui, 7 decembrie 2016