NEMERNICII sau cum a dispărut RM de pe radarele UE

 iubesc moldova (2)[1]

E sfârșit de iulie 2015 și Republica Moldova nu are încă n guvern plenipotențiar. De luni bune, în fiecare zi, agențiile de știri insistă să țină opinia publică la curent cu așa numitele negocieri în angajarrea formării unei majorități de guvernare. În realitate, niște hărjoneli desgustătoare dintre cele trei partide pseudo-proeuropene.

Lumea nu mai stă, ca altă dată, cu sufletul la gură în așteptarea unui deznodământ favorabil. Ea știe că în fiertura puturoasă a discuțiilor dintre cele trei partide nu se pune problema constituirii unui guvern care să reprezinte interesele generale ale statului și cetățenilor lui. Nu se are în vedere ca noul guvern să recupereze căderea în gol a Republicii Moldova. Nu se pune sarcina tragerii la răspundere a unui șir de instituții, demnitari, tâlhari protejați de ei și profitori ai marilor furturi care s-au întâmplat în decursul acestui an. Ceea ce se știe cu siguranță este faptul că trei candidați notorii la pușcărie încearcă să se înțeleagă între ei în problema reîmpărțirii pârghiilor de control asupra statului și cetățenilor. Or, pentru ei statul înseamnă o afacere și contează mult cât de mare este bucata care le revine.

De aici și tergiversările date publicului drept „lupta intrasigentă pentru principii”. În varianta celor trei aceasta se traduce direct în perversiune morală. Cât privește cetățenii, victime, din păcate, pasive ale spectacolului, ei cunosc și năravurile, și moravurile, și potențialul în materie de degradare a protagoniștilor: Plahotnic, Filat și Ghimpu sunt nume ce vor rămâne pentru decenii întruchiparea nemerniciei absolute. Pentru că nu s-a văzut încă în istoria Europei guvernare mai nesăbuită, mai coruptă și mai nesimțită vis-a-vis de destinul acestui pământ și a oamenilor care i-au dat numele.

În evaluarea dezastrelor care se abat asupra unor țări și popoare primele lucruri evocate sunt cauzele și motivele. Cataclismele naturale sunt luate așa cum sunt; ororile provocate de nesăbuința umană, trebuie, însă, cercetate și judecate. Republica Moldova este un caz deosebit al istoriei moderne în care dezastrul este provocat de guvernări de rea-credință.

Mai întâi agrarienii – în ultimul deceniu al secolului trecut, apoi, comuniștii – în primul deceniu al secolului nou și iată, mai nou, în cel de-al doilea deceniu al noului secol, așa numiții pro-europeni ai unei alianțe teribile, atacă nemilos, crunt și fără pic de rușine.

Dacă de la agrarieni nu era nimic de așteptat, dacă de la comuniști era de așteptat doar să mintă și să fure, de la așa numiții pro-europeni așteptările au fost mari peste măsură.

Pentru că venirea lor la putere în 2009 s-a făcut în rezultatul unei revolte populare pro-europene și a coincis cu valul de extindere a arealului european de securitate și dezvoltare.

Încă niciodată circumstanțele ieșirii definitive din zona de subdezvoltare, precum și de sub influența malefică a imperiului rus nu au fost mai benefice și mai pline de conținut. Încă niciodată Republica Moldova nu a avut prieteni mai devotați, aliați mai puternici și simpatizanți mai săritori la nevoie ca în această ultimă perioadă de șase ani. Și cât nenoroc pe capul Republlicii Moldova să nimerească exact în această perioadă pe mâna unor troglodiți care substitue guvernarea eficientă a statului cu afacerile de capturare a lui pe toate palierele, își bat joc din încrederea propriului popor și cea a partenerilor de dezvoltare.

Cu excepția unui singur an – între 30 mai 2013 și 2 iulie 2014 – perioada de guvernare a Coaliției pro-europene, grangurii Alianțelor care au fost și a celei care se chinue să iasă din oul celor două, au lucrat sadic la tăerea otgoanele de salvare a noastră legate de speranța europeană.

Ori, să faci eforturi extrem de mari în condițiile atacului geopolitic, din față, și a coloanei a cincea a Rusiei din spate; să treci peste crize politice interne; să te strecori printre blocaje economice, șantaj energetic și provocări militare; să străbați rezistența de mentalitate a propriei populații aflată încă sub controlul informațional străin; să ajungi în toamna anului 2013 la Vilnius și să semnezi documente cruciale pentru destinul populației Republicii Moldova; să fii dat exemplu și declarat povestea de succes a Parteneriatului Estic; să obții piață liberă europeană pentru mărfuri, circulație liberă fără vize în spațiul Schengen pentru cetățeni, să semnezi și să ratifici Acordul de Asociere în 2014 și, în mai puțin de un an, să transformi aceste realizări în scrum, trebuie să poți. Cum să se numească această faptă altcumva decât nemerncie, iar cei ce o comit cu bună știință altcumva decât nemernici. Pentru că numai nemernicii pot transforma alegerile democratice în farsă, pot forma, lansa, anihila și distruge concurenți electorali, pot obține oricare rezultat și-l doresc și pot avea în stat orice instituție sau bun și-l doresc, inclusiv rezervele Băncii Naționale.

Numai nemernicii pot transforma o poveste de succes a Europei în cea mai jenantă și mai urâtă satiră a Summitului Parteneriatului Estic de la Riga din 21-22 mai 2015. Numai niște nemernici pot scoate Republica Moldova de pe radarele Uniunii Europene și să o transforme întrun rușinos eșec politic. Numai niște nemernici pot transforma sprijinul de neprețuit al Germaniei pentru Republica Moldova întro „mare decepție pentru europeni”, pentru care „toată bunăvoința s-a pierdut”, deoarece „Uniunea Europeană a înțeles că a alimentat elite corupte”.

Citatele sunt luate din notă expertului german Ștefan Meister, ca un ultim cui bătut de europeni amăgiți în coșciugul unei Alianțe care încă înainte de a se (re)naște poartă stigmatul unui destin nemernic.

Așa că Alianța dintre Plahotniuc, Filat și Ghimpu ajunsă la a treia ediție nu este un alt început de care în mod obișnuit cetățenii unei țări își leagă speranțele de înnoire, de depășire a unei perioade nefaste, de ieșire dintr-un impas. A treia Alianță a celor trei este așteptată ca o replică și mai puternică la două cutremure devastatoare prin care am trecut.

Nenorocirea noastră are un nume și el se scrie cu majuscule – AIE – 1, 2 și 3, alias Plahotniuc – Filat – Ghimpu.

Valeriu Saharneanu, jurnalist

20 iulie 2014