Retrospectiva electoralei 2014. Episodul XI. Reciclarea Alianței: precum ai mesteca o mămăligă rece

Reciclarea Alianței: precum ai mesteca o mămăligă rece

Considerente, 8 decembrie 2014

Pe 30 noiembrie moldovenii au pus-o de mămăligă. Dar nu de una proaspătă, cu făină de curând măcinată din belșugul anului. Un pic lăsători din fire, un pic aburiți de propaganda oligarhică și de concertele lor cu pițigoi străini, un pic înfricoșați de poveștile cu împărații roșii, moldovenii au zăbovit să mai caute prin șură făină nouă. Înfrigurați și grăbiți, cotrobăind prin oale ei au dat întrun cotlon de o mămăligă veche – cam mucegăită, cam stricată, cam urât mirositoare. Au uitat că o daseră la o parte cu aproape doi ani în urmă tocmai pentru că nu o nimeriseră. Așa bocnă cum era, au turnat de-asupra nițică apă rece și… dă-i cu mestecatul: cine știe, poate iese altă mâncare din aceeași mămăligă.

Expresia „a o pune de mămăligă” înseamnă să ajungi într-o situație dificilă, neplăcută. Cam la aceasta au ajuns moldovenii după 30 noiembrie: să reciclze altă guvernare din reziduurile fostelor alianțe. Altă guvernare de care are nevoie acum ca de leac Republica Moldova ar fi una mult mai bună, mai curată, mai necoruptă, mai europeană, ceva mai bună decât cea a Coaliției, care, oricât s-ar spune, a fost net mai eficientă, cel puțin pe partea integrării europene. Pe când cele două Alianțe care au precedat-o s-au proslăvit prin scandaluri nesfârșite pentru controlul politic al statului, prin tergiversarea reformelor și trecerea cu vederea a crimelor grave săvârșite împotriva populației de şi mai precedenta guvernare – cea comunistă.

Dificultatea situației mai constă în faptul că cele trei partide din fostele Alianțe revenite la putere în componența pe care și-au dorit-o sunt multiple campioane în ale crizelor, crampelor politice, instabilității, în ale corupției. Au dovedit-o cu vârf în perioada 2009-2013. Afacerile cu Aeroportul Internațional Chișinău, Banca de Economii, cu Trenurile reparate de ochii lumii pe milioane de euro, fiind cele mai răsunătoare dintr-un șir lung de alte nereguli. Ultima lor mare afacere murdară colectivă sunt chiar alegerile din 30 noiembrie, măsluite de-a lungul și de-a latul cu întrebuințarea Justiției și a unor instituții acaparate ale statului, folosite ca instrumente: Prim-Ministrul, Ministerul Justiției, Comisia Electorală Centrală, Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Nu vă vine să credeți?

Încă niciodată în istoria Republicii Moldova nu s-a procedat într-o manieră mai provocatoare și mai obraznică în ceea ce privește organizarea și înfăptuirea unor alegeri programatic-trucate, ca cele de duminica trecută. Toate resursele lor mediatice, juridice și administrative au fost mobilizate și îndreptate nu atât la combaterea oponenților cursului european, a celor care urzesc sfâșierea teritorială a Republicii Moldova, cât împotriva forțelor care se opun schemelor de capturare în continuare a statului, care optează pentru un stat de drept, pentru un stat democratic autentic. Odată cu eliminarea acestui „disconfort”, statul oligarhic a intrat duminică oficial în pâine.

Este de necrezut aerul mulțumitor luat de societate după alegeri. Morala perversă a scopului care scuză mijloacele pare să fie adoptată azi de un consens general. Jubilează mai ales clientela – jurnaliștii în soldă, așa numiții analiști de curte, duzina de profitori care așteaptă să li se dea spre devorare părți cât mai grase din corpul statului. Cu suportul lor și cu sprijinul altor idioți utili, stricăciunea este băgată din ce în ce mai adânc în mădularele statului, dar și în cele ale societății. Ipocrizia este dată drept virtute; furtișagul, corupția și depravarea – drept modele de urmat ale succesului. Sistemul de valori este dat peste cap. Va trebui să vină un alt 7 aprilie pentru a-l reașeza în tiparele lui firești.

Prognozele încă nu prevăd așa ceva la orizont. Lipsește masa critică necesară. La zi avem însă o majoritate politică alcătuită din trei partide conduse de trei oligarhi care încearcă să formeze o guvernare, cum zic ei, de orientare pro-europeană – o mămăligă de ospătat poporul în următoarea perioadă de patru ani. Delicatețea efortului este că cei trei au refuzat categoric să folosească făină nouă, au complotat chiar împotriva prezenței ei în ceaunul guvernării. Cei trei opintesc în aceste zile să mestece o guvernare din aceeași mămăliga veche, rece și mucegăită, aruncată deja de două ori în cotloanele istoriei, ca necomestibilă.

Ce va ieși din acest efort vom vedea. Mă tem că senzația de greață provocată de aburii unei guvernări toxice va da în popor reacții după care anul 2001 să ne pară o veselă poveste. Primele simptome ale acestei reacții le-am avut deja prezente în campania electorală – 2014. Este bine cunoscut că mediile toxice sunt cele care generează mutațiile de organism, inclusiv cele ale organismului social. Mediile toxice mai provoacă și grave devieri de comportament. Este de ordinea evidențelor câtă lume de-a noastră își re-neagă nu doar identitatea, ea refuză să recunoască cine îi este prieten, de unde îi vine ajutorul, cine îi sunt salvatorii și optează sinucigaș pentru urâta stăpânire străină, aducătoare de război și sărăcie. Îi va ajunge noii alianțe vreme să se gândească la aceste probleme cu adevărat grave ori va rămâne rece ca și mămăliga din care este re-plămădită în aceste zile? De data aceasta are mai puțin de o sută de zile să dea societății un răspuns.

Pentru Vocea Basarabiei, Valeriu Saharneanu,

Partidul Liberal Reformator