Republica Moldova, un eșec al democrației
Republica Moldova, un eșec al democrației
Motto: Din anul 1992, Republica Moldova nu a avut o perioadă mai complicată decât este acum.
Valeriu Streleț, prim-ministru al RM
la întrevederea cu șefii de raioane,
25 august 2015
În zi de mare sărbătoare națională s-ar cuveni un editorial în care să se facă o trecere în revistă a virtuților statului ajuns la aniversare. Am face-o cu drag și recunoștință pentru cei ce s-au jertfit pentru el. Dar, așa cum majoritatea trăitorilor acestui stat își duc viață în suferință și nemulțumire, nu avem dreptul și nici etic nu este să trecem cu vederea starea generală a patriei lor.
Nu se potrivește să ne dedăm în laude, care, pe acest fundal, ar fi mai mult decât necuviincioase. Ar fi precum am vorbi de sănătatea mortului întins pe laiță. Or, așa cum se prezintă lucrurile astăzi, în ziua celei de-a 24 aniversări a Republicii Moldova, ea abia de își mai ține sufletul. Nu o spun eu, o zice însuși prim-ministrul Valeriu Streleț. Propoziția din motto-ul acestui articol rostită de el în preajma evenimentului de azi este mai mult decât un diagnostic.
Să încercăm să pătrundem în esența acestei fraze. Streleț afirmă, deci, că „din 1992, Republica Moldova nu a avut o perioadă mai complicată decât este acum”. În concepția lui, anul 1992 este anul de referință cu cele mai mari probleme din istoria Republicii Moldova. Streleț are dreptate. Știm că în 1992 a fost război, că în acel an priporos, Rusia a declanșat un război de agresiune chiar în ziua când Republica Moldova era admisă la New-York în Organizația Națiunilor Unite. Sute de tineri au fost mobilizați, alte sute de cetățeni s-au înscris ca voluntari în rândurile apărătorilor.
Războiul a provocat durerea pierderilor multor ființe dragi, a declanșat lipsuri, haos în economie, grave lezări de conștiință în situația când micul stat care a îndrăznit să se declare independent se afla de unul singur în fața unui agresor înarmat până în dinți, turbat de ură, obraznic și avid de sânge.
A urmat un armistițiu umilitor care a legiferat statuarea agresorului în rol de pacificator, aflarea lui, până astăzi, în teritoriul ocupat. Anul care a urmat după război a adus o inflație devastatoare, perioadă încheiată cu venirea la putere a nomenclaturii sovietice revanșarde.
A fost primul eșec al democrației moldovene aflate încă în fașă. La toate capitolele – politic, economic, militar, teritorial și psihologic – Republica Moldova a avut de pierdut. Cu toate acestea, societatea nu a clacat neputincioasă în fața greutăților. Ea a păstrat vie semința speranței, și-a revenit, a restabilit mișcarea statului pe culuarul democratic.
Puterea care a ridicat-o în picioare a venit de la înțelegerea cauzelor care au provocat greutățile: prăbușirea Uniunii Sovietice și agresiunea Rusiei. Erau cauze generate de factori externi și ținteau cea mai prețioasă avere obținută în lupta de independență de imperiul sovietic – Libertatea.
Venirea la putere a comuniștilor în 2001 a fost mai degrabă un accident, decât un eșec al democrației, pentru că epigonii bolșevismului au revenit la cârma statului profitând de oportunitățile democrației și drept consecință directă a unei crize financiare catastrofale înttîmplate în Rusia în august 1998. Având o economie dependentă în proporție de 70% de piața Rusiei, Republica Moldova nu avea cum să nu cadă pentru a doua oară în capcanele puse în calea ei de cei o vor din nou în robie. Înțelegând că averea lor cea sacră – Libertatea – este din nou în pericol și că servitorii acestui pericol sunt comuniștii care și-au demascat esența și intențiile în aprilie 2009, moldovenii i-ai măturat de la putere. Tot atunci ei au înscăunat un conglomerat de forțe ce se declarau adevărate depozitare ale principiilor și valorilor democratice câte au putut fi cultivate vre-odată în Republiccii Moldova.
Și iată că de șase ani statul este guvernat de aceste forțe democratice pro-europene. Trei Alianțe au deținut și țin în mână pâinea și cuțitul bunăstării. De ce atunci poporul umblă supărat, sărac și flămând? De ce nemulțumirea generală îl determină pe un prim-ministru, provenit din tagma lor, să declare că azi Republica Moldova trăiește perioada cea mai complicată? Nu din motivul că la puțin după acceptarea acestui post responsabil, Streleț și-a dat seama că statul, cel declarat în Constituție și apretat cu legi pe toate părțile, nu există în realitate? Că democrația care ar trebui să-l ajute să facă reforme pentru a scoate țara din impas și a întoarce încrederea cetățenilor, este o himeră? Că în realitate statul aparține unor clanuri politice stăpânite de anumiți oligarhi și funcționează, fără excepție, în interesul lor: puterile legislativă, executivă, judecătorească, plus cea mai influentă parte a mass-media sunt controlate de aceste clanuri?
Ceea ce a mai înțeles Streleț este că statul pe care l-a preluat recent din funcția executivă centrală are imunitatea zero în fața molimei canceroase concrescute peste tot. Pericolele venite din afară consolidează populația în jurul forurilor diriguitoare ale statului, așa cum s-a întămplat în războiul din 1992, pe când morbul Sistemul corupt, pătruns în mădularele statului, le slăbește fatal pe ambele. Ori, furtul miliardelor de lei din bănci l-au pregătit și aranjat nu hoardele de agresori străine, nu cazacii și nici bandele de mercenari. Tâlhăria fără precedent în istoria omenirii au săvârșit-o nu străinii, este opera mârșavă a unor activiști de partid concreți, a unor funcționari publici concreți promovați de partide concrete, toți activând deschis întrun mediu autohton concret.
Dacă nu va face lumină în acest caz de furt, devenit de actualitate politică excepțională, Streleț va sfârși, politicește, alături de șeful lui de partid care, aflat în aceeași funcție, a tărăgănat mișelește să facă lumină în alt caz excepțional de important pentru funcționarea democrației – cel legat de crimele săvârșite de guvernul comunist în evenimentele din aprile 2009.
Acum ne dăm seama de ce a spus Streleț că trăim cea mai complicată perioadă din istorie. El a descoperit că se află în fața unei misiuni aproape imposibile: să dărâme un sistem care a făcut să eșueze democrația în Republica Moldova. Într-adevăr e foarte complicat dacă îți pui această sarcină.
Venind de pe o poziție secundară din Sistemul zidit și cu participarea lui, Streleț s-a pomenit pe prima poziție a instituției care este obligată – de presiunea populară și de partenerii externi – să dea lovitura de grație acestui Sistem.
El trebuie să aleagă cui își va dedica mandatul – Sistemului din care face parte ori Republicii Moldova, căreea i-a jurat credință. Pentru că problema astăzi se pune tranșant: ori Sistemul oligarhic, ori Republica Moldova.
Ne-ar plăcea să credem că Streleț va face alegerea colegei sale, Maia Sandu și va trece de partea Republicii Moldova, chiar dacă va trebui să înceapă îndreptarea lucrurilor cu vârful oligarhic al propriului partid.
Dacă nu o va face și va proceda în maniera precedenților prim-miniștri-colegi de partid – ezitant, egoist, prefăcut, superficial, mimat – sistemul se va consolida în continuare, iar șansele Republicii Moldova de a reporni motoarele asfixiate ale democrației se vor lăsa mult prea-mult așteptate, ca ploile acestei veri toride.
Streleț și echipa lui trebuie să conștientizeze că Republica Moldova este astăzi un eșec grav al democrației. Ori, sărăcia face prima dovadă a acestei stări incompatibile cu democrația. Cauzele sărăciei sunt în proporție de 90 la sută de origine autohtonă. Ele sălășluiesc în corupție în proporție de 99 la sută. Corupția este tărâmul demnitarilor și funcționarilor care fac afaceri oneroase cu statul. Afaceri cu statul comit și unii judecători, procurori, polițiști care au învoirea politicului să facă din justiție o sursă grasă de îmbogățire. Luați împreună – demnitarii, funcționarii, judecătorii, procurorii, polițiștii de sub dirigenția poliiticului – formează Sistemul.
Furtul miliardelor și reacția mai mult decât melancolică a structurilor de supraveghere ale statului este proba câ Sistemul este capabil nu doar să bage democrația în eșec, el este pornit să trimită Republica Moldova în comă. Fii om de stat, domnule Streleț.
Valeriu Saharneanu
27 august 2015