În tentativa formării unei guvernări care să răspundă rigorilor europene, Occidentul a suferit încă o înfrângere pe terenul Republicii Moldova. Ministrul în exercițiu al Educației, Maia Sandu, candidatul la funcția de prim-ministru din partea PLDM și susținută de forțele reformatoare ale societății civile a fost respinsă fără menajamente de celelalte partide componente ale AIE-3– PL și PD. Maia Sandu întrunea și consensul Occidentului ca persoană pregătită profesional și capabilă să propulseze reformele puse la index în Republica Moldova cu un an în urmă.
Respingerea s-a făcut cu aplicarea tehnicii „unu-doi” interpretată de Marian Lupu și Mihai Ghimpu în maniera caracteristică fiecăruia în parte, dar ca doi coechiperi bine rodați.
În pasul unu, Lupu convoacă presa și anunță, nitam-nisam, anticipând declarația oficială a PLDM, că Maia Sandu este figura desemnată la funcția de prim-ministru și așteptată la sediul PD la o ora, chipurile, stabilită. În același timp Lupu se arată mirat că Sandu nu s-a prezentat încă la sediul PD.
În pasul doi, Ghimpu iese la un canal de televiziune și transformă mirarea lui Lupu în înfierare. Sandu este acoperită de ocară că ignoră invitația legitimă a unui partid al AIE-3, deși exponenți ai partidului său vorbeau la alte televiziuni că Maia Sandu nu are ce căuta la discuții până când nu există o nominalizare oficială semnată de Președintele Republicii. Cu toate acestea, Ghimpu a aberat în maniera lui inconfundabilă, că Sandu este frumoasă dar nu și deșteaptă, că vine cu păreri și opinii proprii în ceea ce privește guvernarea în timp ce există Acordul Alianței care spune tot. În final, Ghimpu declară că susținerea Maiei Sandu din partea PL a doua zi nu va exista.
A doua zi s-a confirmat: susținerea nu a existat nici din partea PL și nici a PD. De mirare, nici liderul PLDM nu a schițat o cât de mică nedumerire, o încercare, măcar de ochii lumii, în apărarea candidatul „propus în unanimitate” al partidului lui. Filat a trecut cu vederea (ori poate s-a speriat?) că în scurtul timp de la scurgerea în spațiul public a numelui Maiei Sandu, ea a reușit să întrunească sprijinul unor largi cercuri ale societății. Fără să scoată un cuvânt, Filat s-a pus pe căutarea unei alte candidaturi. „S-a pus pe căutare” este un fel de a spune, fiindcă Filat era pregătit de cu vreme. Numele lui Valeriu Streleț a apărut în circuit rapid și în chipul cel mai firesc. De fapt, acest scenariu cu Streleț în faza de după rejectarea cu scandal a Maiei Sandu a fost descris de mai mulți observatori cu cel puțin o săptămână înainte de a fi derulat.
La acest capăt de lucrătură, putem vorbi deja de aplicarea tehnicii „un-doi-trei”, Filat participând din umbră cu săltarea de la Ministerul Educației a Maiei Sandu, cu „înălțarea” ei pe eșafodul candidării iluzorii la funcția de prim-ministru, cu punerea instantanee a numelui candidatei pe conveierul de terfelire publică, servit la un capăt de Lupu, iar la celălalt de Ghimpu, cu scăldarea situației în bâlbă și confuzie și, în final, cu catapultarea Maiei Sandu din Sistem. În felul acesta, Maia Sandu, pierde și funcțția iluzorie a primului-ministru, dar și pe cea reală a ministrului Educației. Punct ochit, punct lovit!
Deznodământul era de așteptat: Sistemul Oligarhic (SO) nu agrează corpuri care se opun integrării depline în el, iar pe de-asupra, îl și mai critică din când în când. Sistemul nu are aderență la oamenii cu principii, cu integritate și, cel mai important, care nu sunt șantajabili. Cu asemenea indivizi Sistemul nu poate nici lucra, nici exista.
Valeriu Streleț e altceva. El a fost acceptat bucuros de Ghimpu, dar și de Plahotniuc, cu gura de aur al lui Lupu. Streleț este un oligarh cu perspectivă pentru Sistem. El este așezat pe o traiectorie ascendentă și unul dintre cei mai bogați membri ai parlamentului – un atu puternic a funcției de premier și motiv de imensă bucurie pentru alegători. Dintre calitățile evidențiate în practica Coaliției, colegii pot remarca fidelitatea de nestrămutat față de opinia șefului său de partid: fie lumina zilei perfect imaculată, dar dacă șeful zice că e negreață, Streleț se va bate din răsputeri să afirme că negreață e.
Cea mai bună calitate a candidatului la funcția de prim-ministru a scos-o în evidență totuși, precum era de așteptat, spiritul de observație, consecvent și inamovibil, al pro-europeanului Mihai Ghimpu. Candidatul, s-a destăinuit el presei, poartă verigheta pe mâna stângă (sau dreaptă- nu am reținut detaliul) și de aia este bun pentru funcție. În fața acestui verdict principial nu a rezistat nicio emulație de altă natură în adresa candidatului și dânsul a fost imediat propus de Președinte și aprobat de Parlament.
Să-i urăm succes domnului Streleț. Așteptările societății, dar și ale noastre sunt ca dânsul să demostreze devotament exclusiv intereselor naționale ale Republicii Moldova, să fie prim-ministrul ei și nu al troicii SO – Plahotniuc-Filat-Ghimpu – intenție pe care a încercat să o exprime Maia Sandu.
Totodată, îi dorim ca dânsul să poată rămâne în funcție chiar și în cazul în care își va schimba verigheta de pe o mână pe alta.
O constatare va ține loc de rezumat al acestor note: Ghimpu nu mai este un lăturaș al SO.
Din 30 noiembrie 2014, dar de fapt cu mult înainte, dânsul nu mai este un simplu idiot util care servește cauza oligarhică sporadic și, uneori, involuntar. Ghimpu este parte integrantă conștientă a monstrului care devorează Republica Moldova – Sistemul Oligarhic – cel care a capturat statul și îl folosește în interesul personal al capilor sistemului și al găștii din jurul lor. Sărăcia, aprofundată în urma furtului de miliarde, devierea vectorului european, compromiterea ideii și practicii de integrare europeană este rezultatul activități duplicitare a lui Ghimpu de subminare a interesului național al Republicii Moldova, care durează de ani.
Valeriu Saharneanu,
30 iulie 2015