9 mai în Republica Moldova: dovadă că Independența acoperă altă formă de ocupație
De câteva zile Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) din Chișinău este dusă de acasă. Nu de voie bună și nu din vrerea ei. Este o plecare executată la comandă, forțată, am putea spune. Firme de împachetat prezentul au tăiat-o frumușel pe la margini, i-au scobit mijlocul din prezentul european și au scos-o fedeleș din peisajul anului 2018. În locul ei, aceleași firme specializate și în desfundarea trecutului, au instalat, scoasă de la naftalină, Piața Victoriei, vestigiu urbanistic a perioadei sovietice de dinaintea anului 1989.
De ce anul 1989 și nu 1991, anul dispariției URSS?
De dinaintea lui 1989, pentru că anume în acel an, la 7 noiembrie 1989, populația răsculată a urbei a oprit intrarea în Piață pentru defilare a tancurilor sovietice, punându-se, cu riscul de a fi strivită, de-a curmezișul drumului lor de acces în piață. Populația răsculată a Chișinăului anului 1989 a considerat tancurile drept arma pe care sovieticii au invadat Basarabia în 1940 și, repetat, în 1944, și cu puterea de ucidere a cărora au ținut sub ocupație acest pământ românesc timp de 45 de ani. Atât se împlineau atunci, în 1989, 45 de ani.
Prin gestul ei temerar și de un curaj fără seamăn, populația Chișinăului anului 1989 a pus veto oricăror manifestări de natură sovietică agresivă: fie cu demonstrația armelor, fie cu aducerea pentru defilări silite a miilor de cetățeni, fie cu epatări verbale războinice a așa numitului trecut glorios sovietic.
În noiembrie 1989 moldovenii descoperiseră cu sutele de mii că nu a fost nici un fel de trecut glorios legat de ocupanții sovietici, că timp de 45 de ani au fost impuși să-și glorifice, de fapt, călăii. Moldovenii au fost îngroziți să afle că între 1940 și 1953 aproape un milion dintre ei au fost uciși în mașina de tocat vieți a ocupanților lor, că glorificarea impusă temeinic a ocupantului urmărea scopul diabolic de demonizare al fratelui, de incitare a urii față de națiunea română din care se trage și este parte.
Au mai aflat moldovenii că au ațâțat războiul nu nemții, cum li se spunea în școală și la televizor, că de vină în egală măsură sunt și sovieticii, care au pactizat cu naziștii, punând la cale atacarea statelor de primprejur și împărțirea înde ei a Europei, că ocupația sovietică din 1940 a regiunilor basarabene și bucovinene ale României este faptul împlinit al acelui Pact criminal. Multe alte lucruri groaznice despre ocupantul lor au aflat în 1989 moldovenii înainte de a se hotărî să se așeze gard viu în fața tancurilor sovietice, până ca ele să intre în Piața, de mai târziu, a Marii Adunări Naționale.
Mulți ani după aceea Chișinăul a păstrat respectul acelui mesaj-testament asupra statutului PMAN lăsat în istorie de generația eroică de cetățeni ai Chișinăului anului 1989, zi de 7 noiembrie. Curajul acelui act de înfruntare deschisă a celei mai mari armate de tancuri a lumii în chiar ziua de naștere a imperiului sovietic, a turnat oțel în voința moldovenilor de a rupe lanțurile ocupației sovietice.
Sfârșitul formal al ocupației a venit în august 1991. Independența căpătată parcă pe neașteptate a fost plămădită îndelung în frământările anilor de deșteptare națională. După acest eveniment de hotar, dar mai ales după războiul umilitor din 1992, încheiat cu instalarea unei ocupații pe nou a Rusiei peste o parte a teritoriului Republicii Moldova independente, părea că nimeni și nimic nu va mai putea aduce în PMAN tancuri ori trâmbițe războinice rusești care să ridice în slăvi trecutul criminal sovietic.
Descoperim cu stupoare, în mai 2018, anul al 27-lea de după căpătarea Independenței și al 26-lea de după impunerea războiului de umilință, că Piața Marii Adunări Naționale este dată la pachet, pentru câteva zile, spre desfătare războinică, forțelor politice nostalgice regimului sovietic de ocupație.
Forțe aflate în strânsă colaborare cu regimul rusesc actual de ocupație, adică toată activitatea lor este îndreptată împotriva interesului național al Republicii Moldova, ele jucând deschis rolul Coloanei a cincea rusești în statul de reședință. Prezența acestor forțe în Politică și în Piață, ca promotori ai unor acțiuni publice cu pretext antinațional obraznic și organizatori ai onor manifestații militarist-războinice cu tentă revanșardă sovietică agresivă, ne duce la concluzia că mult elogiata la sărbători Independență nu este decât paravanul unei altfel de ocupații.
Ocupație în stil modern hibrid, în care partidele pro-rusești înlocuiesc diviziile rusești, banii murdari țin locul tancurilor rusești trimiși în sprijinul diviziilor rusești, iar kobzonii sunt pe post de agenți neurotoxici Noviciok.
Râvna lui Dodon împinsă până la ultima limită a ipocriziei „în apărarea independenței și statalității” coroborată cu osârdia lui în profanarea Marii Adunări Naționale, este dovada acestei triste și dureroase constatări: independența este forma nouă de ocupație a Republicii Moldova, iar statalitatea ei paralizată de marea corupție este instrumentul de ținere în supușenie și de jecmănire a populației.
Valeriu Saharneanu, 8 mai 2018
Leave a Comment
(0 Comments)