Valeriu Saharneanu

Când ai dubii, spune adevărul. (Mark Twain)

Home » 30 de ani de la liberarea de URSS. 2. Spre care tărâmuri ne duce Maia Sandu?

30 de ani de la liberarea de URSS. 2. Spre care tărâmuri ne duce Maia Sandu?

Două evenimente legate de o aniversare lugubră – 30 de ani de la piciul stalinist de la Moscova și destrămarea, grăbită de acesta, a URSS – la care a participat și și-a expus poziția noul președinte al Republicii Moldova, a stârnit comentarii contradictorii, dar și nedumeriri.

La evenimentul de la Kiev din 23 august, întitulat „Platforma Crimeea” și pus la cale de organizatori tocmai să atenționeze lumea că Ucraina marchează trei decenii de independență în condițiile ocupației și agresiunii rusești de șapte ani, Maia Sandu a confirmat solidaritatea cu țara vecină, dar a evitat să atenționeze că și țara ei suferă aceleași vicisitudini cauzate de același agresor, de mai bine de treizeci de ani. Platforma oferită de ucraineni a fost una perfectă pentru internaționalizarea celei mai grave probleme politice și geopolitice a Republicii Moldova peste care Maia Sandu a trecut în zbor razant, de parcă nici agresiunea, nici ocupația rusească a țării sale nu ar fi existat.

În discursul avut în PMAN la evenimentul de la Chișinău din 27 august, Mai Sandu a abandonat din nou subiectul cel mai grav din realitatea statului său. Ea a vorbit că în acest răstimp „am trăit drama unui conflict armat” „care a lăsat” „o fractură pe trupul țării” și s-a ferit să spună lucrurilor pe nume: că a fost un război de agresiune, provocat de Rusia, și că teritoriul „de-a lungul cursului Nistrului” a fost ținut de Rusia în cuprinsul unui lung proces de putrefacție istorică și democratică. Că teritoriul ocupat de această țară s-a transformat într-o malformație canceroasă, provocatoare de mari suferințe oamenilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Este evident că Maia Sandu ocolește cu premeditare subiectul în esență, nu doar formele lui colțoase. Din care rațiuni, am vrea să știm? Mizează cumva președinta noastră pe o înțelegere cu Putin, șoptită de Kozak la ureche în timpul misterioasei sale vizite la Chișinău? Speră că Moscova ar accepta în prezența unor condiții „speciale” să slăbească strânsoarea sa în zona ocupată și să dea voie Republicii Moldova să intre cu încetul în drepturile ei juridice asupra teritoriului, pe care le deține formal?

Sunt întrebări firești pe care le răscolește strania abordare a temei transnistrene de către președinta Sandu. Putin ar putea fi de acord să scape de povara Transnistriei, dar nu și de Transnistria, propriu-zisă – acest cap de pod rusesc așezat strategic în spatele Ucrainei-soră transformată de Putin în cel mai cumplit dușman, scobit în coasta flancului pontic al Uniunii Europene NATO-iste și pleoștit obraznic pe pieptul Republicii Moldova, cu zbuciumul ei nestins de unire cu România.

Rusia lucrează de ceva ani ca povara cheltuielilor de întreținere a zonei ocupate de ea să o ducă Republica Moldova, iar regiunea să rămână neclintit sub controlul ei politic și militar. În sensul acestei strategii, Putin ar fi dispus să mimeze un joc de termeni în relația cu ambițioasa președintă a Republicii Moldova, încercând să schimbe în favoarea lui tonalitatea retoricii antirusești provenită din această zonă abrutizată geopolitic de Moscova. I-a și reușit probabil, dacă evitarea verbului direct al Maiei Sandu despre ocupația rusească a unei părți a teritoriului Republicii Moldova în cadrul celor două mari și importante manifestări politice de săptămâna trecută o trecem drept consecință. Altă consecință ar fi ca Maia Sandu să revină la politica pașilor mici ai lui Filat în problema transnistreană. O politică păguboasă care ar însemna intrarea pe altă ușă în același scenariu rusesc de împotmolire în subiect. Adică intrarea în altă fază a stagnării în beneficiul Rusiei și plătită exclusiv din contul cetățenilor Republicii Moldova.

Filat avea interesul pentru schemele de dobândire a banilor pentru sine și pentru partid sub acoperirea acestei zone aflate în afara controlului statului său, dar ce interes ar avea Maia Sandu? Să fie trecerea în surdină a temei, prețul pentru stabilitatea în zonă cerșită de la Putin? Da, Maia Sandu ar avea nevoie de pace și liniște pe Nistru și pe Bâc. După ce a obținut toată puterea în Republica Moldova ea ar vrea să pună în aplicare planul său a facerii de „bine pentru oameni”, dar este oare Putin omul cu care poți să te înțelegi într-o afacere care să aducă dividende de libertate unei zone pe care a cotropit-o și ar vrea să o controleze în continuare? S-a văzut de atâtea ori că logica politicianului rus de formație expansionist-imperialistă este strâns legată la Putin de practica profesională a agentului secret de factură kaghebistă. Manipularea, atragerea subiectului-țintă pe nisipuri mișcătoare, înțelegeri cu sensuri duble și diametral opuse, inducerea în eroare și ademenirea în capcane sunt proceduri obișnuite ale acestui tip de politician.

La Harvard, probabil nu se predă asemenea materie, dar Maia Sandu ar putea să însușească tema din practica vie a vieții. Din cei 30 de ani de existență a Republicii Moldova, 20 cad pe anii de relații unilateral dezavantajoase cu Rusia lui Putin. S-au produs ceva progrese în „zona de conflict” în această perioadă? Câte ceva, da!, dar în sensul că dacă cu 20 de ani în urmă militarii ruși dislocați la Tiraspol învățau pe hărți să tragă cu tunul și lansatoarele de rachete peste centrul administrativ al Chișinăului, apoi acum trupele rusești de acolo învață pe teren ca tancurile și blindatele lor să forțeze mai lesne bariera de apă a Nistrului. În repetate rânduri au și forțat-o.

Cu acest Putin are de gând Maia Sandu să trateze interesul Republicii Moldova. Este tipul despre care un sfat popular te îndeamnă grijuliu să „tai poala și să fugi”. Internaționalizarea situației și formularea în termeni profesionali a unei responsabilități politice, morale și materiale pentru ocupație ar fi o atitudine care să completeze curajoasa și principiala retorică anticorupție a Maiei Sandu. Retorica umilitoare adoptată, din contră, o diminuează și pe cea a luptei anunțate cu corupția. Maia Sandu trebuie să accepte rolul lui Goliat în înfruntarea cu uriașul David. Curajul de cele mai multe ori este răsplătit, iar umilința păgubește întotdeauna și niciodată nu aduce câștig de cauza unui interes de țară.

Pe de altă parte,  Putin ar putea merge la un troc cu Maia Sandu doar dacă ea va putea prezenta niște garanții că Republica Moldova nu se va urni în direcția nedorită de Moscova. Dacă Maia Sandu este decisă să intre în acest joc, ea ar trebui să afle care anume este acea direcție nedorită. Pentru asta, ea trebuie să consulte datele exacte conținute în „pașaportul” a ceea ce ea numește eufemistic „conflict armat” de pe Nistru. Înscrisul de acolo aparține fostului șef al Dumei de Stat a Rusiei, Selezniov, și fixează într-o frază următoarea identitate a „conflictului”: Rusia a declanșat războiul din Transnistria pentru a opri Unirea Moldovei cu România”.

Deci, asta este problema numărul unu a Rusiei cu noi după dezintegrarea Uniunii Sovietice: să nu ne permită să ne regăsim în statul românesc unitar și integru, desfăcut de imperiu în 1940. Rusia, care după 1991 a preluat rolul Uniunii Sovietice, a făcut uz de toate scenariile posibile și imposibile să amâne acest deznodământ. Crezându-se mai abil decât toți țarii și general-secretarii luați împreună, Putin ar vrea să anuleze cu desăvârșire producerea acestui act al dreptății istorice. În acest scop, pentru cei de pe malul drept al Nistrului Rusia a făcut război, a infiltrat trădători în mișcarea națională, a finanțat mai multe șiruri de coloane a cincea, a descompus în corupție clasa politică; pentru cei de pe malul stâng a ridicat zid și preparat ură în cantități uriașe.

O condiție în vederea unei susțineri pe bune a integrării într-un singur stat a celor din zona actualmente ocupată, ar fi pentru Putin obligația sinceră și dovedită practic a angajaților lui de la Chișinău să extindă spațiul urii cât mai aproape de Prut. Maia Sandu nu poate face una ca asta. Ea nu este nici Voronin și Dodon, și nici Plahotniuc și Filat, care, fiecare în felul lui, i-au făcut acest hatâr lui Putin. Dar Maia Sandu poate fi de mare ajutor azi la calmarea valului unionist, stârnit în Republica Moldova de Anul Centenar al Unirii și de cele două mari campanii electorale. Politica șantajului, dar și factorul propriului orgoliu că este capabilă să răzbată prin câmpurile minate de ruși mult mai departe decât au reușit alții până la ea, ar putea să o facă să accepte provocarea – direct ori indirect.

Asta ar însemna să pună sub preș promisiunile date unioniștilor care au votat-o în cele două scrutine și să schimbe prioritățile de politică națională: reîntregirea națională a celor două state românești de pe Prut să fie înlocuită cu pseudo reîntregirea teritorială a Republicii Moldova de pe Nistru. Integrarea românească și europeană să fie înlocuită de integrarea moldo-rusească cu raioanele de est, raioane cu populație motivată ideologic să respingă orice apropiere de spațiul european și determinată până la sacrificiu să se integreze pe vecie cu Rusia. Nu știm dacă Maia Sandu a decis ceva foarte concret în acest plan al priorităților. Lucrurile se vor lămuri foarte curând. Dar excluderea în discursul ei de la Kiev a faptului cunoscut de toată lumea a ocupației rusești a raioanelor de est ale republicii și evitarea menționării în discursul de la Chișinău a rolului și locului României în apariția, afirmarea și menținerea în viață a Republicii Moldova în cele mai grele momente ale istoriei ei de 30 de ani, pot fi luate drept motive serioase de îngrijorare. Așa că întrebarea „Spre care tărâmuri ne duce Maia Sandu?” este tocmai la locul ei dacă ținem cont de butada că puterea corupe, iar puterea absolută – corupe absolut. Maia Sandu deține puterea absolută în stat.

Valeriu Saharneanu

31 august 2021

Name of author

Name: Valeriu Saharneanu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.